5,569 matches
-
br>După apariția unui placaj, trebuie consultat un medic generalist, ORL sau oftalmolog. Pentru prevenirea apariției placajului vizorului se va sufla, prin nas, aer în vizor, pe tot timpul coborârii. le dinților apar atunci când aerul aflat în depresiune într-o cavitate dentară cum este caria, este comprimat în timpul coborârii sub apă. De asemenea, se mai poate produce o ruptură a unei plombe mai vechi. În timpul urcării (conform cu legea Boyle-Mariotte), aerul aflat în cavitatea dentară se dilată iar presiunea puternică asupra peretelui
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
apar atunci când aerul aflat în depresiune într-o cavitate dentară cum este caria, este comprimat în timpul coborârii sub apă. De asemenea, se mai poate produce o ruptură a unei plombe mai vechi. În timpul urcării (conform cu legea Boyle-Mariotte), aerul aflat în cavitatea dentară se dilată iar presiunea puternică asupra peretelui intern conduce la apariția durerilor urmate de ruperea pulpei dentare și chiar de explozia dintelui. De asemenea există posibilitatea formării de bule de azot în cavitatea pulpară ceeace constituie un accident de
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
conform cu legea Boyle-Mariotte), aerul aflat în cavitatea dentară se dilată iar presiunea puternică asupra peretelui intern conduce la apariția durerilor urmate de ruperea pulpei dentare și chiar de explozia dintelui. De asemenea există posibilitatea formării de bule de azot în cavitatea pulpară ceeace constituie un accident de decompresie și trebuie tratat ca atare. Pentru a preveni apariția unui barotraumatism dentar se recomandă următoarele măsuri preventive:
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
respiratorii și leșin datorită presiunii aerului asupra inimii. Care constă în existența de aer sub piele, în special în jurul gâtului. În acest caz, simptomele sunt: tulburări respiratorii, edem și chiar schimbarea vocii. Constă în pătrunderea aerului între plămâni și peretele cavității toracice, în cavitatea pleurală. Plămânul afectat își reduce volumul, cel puțin în parte, ceea ce va influența respirația. Dacă presiunea crește, aceasta va afecta nu numai plămânul, ci și inima reducând activitatea cardiacă. Simptomele constau din dureri în piept și dificultăți
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
datorită presiunii aerului asupra inimii. Care constă în existența de aer sub piele, în special în jurul gâtului. În acest caz, simptomele sunt: tulburări respiratorii, edem și chiar schimbarea vocii. Constă în pătrunderea aerului între plămâni și peretele cavității toracice, în cavitatea pleurală. Plămânul afectat își reduce volumul, cel puțin în parte, ceea ce va influența respirația. Dacă presiunea crește, aceasta va afecta nu numai plămânul, ci și inima reducând activitatea cardiacă. Simptomele constau din dureri în piept și dificultăți respiratorii. Tratamentul de
Suprapresiune pulmonară () [Corola-website/Science/313764_a_315093]
-
interval Δ"λ" de lungimi de undă, folosind (12) și (13) de mai sus: formula 25<br>formula 26 unde "h"("x") este definit până la un factor de parantezele drepte. Această formulă este valabilă oricare ar fi distribuția izotropă de radiație în cavitate. Dacă distribuția inițială de energie este aceeași cu a corpului negru, ea rămâne identică cu aceea a corpului negru (așa cum s-a arătat în paragraful precedent) și formula de mai sus ne arată evoluția ei în timpul comprimării. Din ecuația (5
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
de tijă). Pentru unele sisteme, la concentrații mari, se observă și faze inverse, adică se poate genera o fază colonară hexagonală inversă (coloane de apă încapsulate în amfifile) sau o fază micelară inversă (un eșantion masiv de cristal lichid cu cavități sferice de apă). P progresie generică a fazelor, de la concentrație de amfifilă mică la concentrație mare, este: Chiar și în cadrul aceleiași faze, structurile auto-asamblate sunt acordabile prin concentrație: de exemplu, în fazele lamelare, distanțele între straturi cresc cu volumul de
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
persoane, de obicei femei, stau față în față, cu mâinile făcute pâlnie atingându-se reciproc, una dintre ele cântând melodia iar cealaltă persoană creând un fel de acompaniament de percuție vocală folosind curentul de aer care îi este suflat în cavitatea bucală de către cântăreață. Muzica ainu folosește în principal doar două instrumente muzicale: Pe vremuri, bărbații cântau la un fel de fluier, dar actualmenete această tradiție muzicală a dispărut aproape complet.
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
le (latină: "dens", "dentis"; greacă: "odous") este un organ dur, de culoare alb-galbuie, cu sediul in cavitatea orala ,compus dintr-o coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor. Cuvântul românesc dinte este moștenit din limba
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
Hrana lor constă din insecte prinse din zbor, ele sunt vânate cu o viteză mare din zori până seara târziu. Adulții își pot petrece noaptea planând la înălțimi mari, chiar când dorm. Păsările nu coboară pe sol, cuibăresc în crăpături, cavități, ornamentații de clădiri, cuiburile ele pot construi cu salivă amestecată cu lut. Puii pot sta în cuib până la șase săptămâni. În România se pot întâlni două specii: Drepneaua mică (Apus apus), ca. 18 cm și Drepneaua mare (Apus melba) 21
Apodidae () [Corola-website/Science/320455_a_321784]
-
este o specie de șobolani din familia Muridae și cuprinde rozătoare în general dăunătoare economiei. Unele specii sunt folosite pentru diverse experimente în laborator. Sistemul digestiv reunește tubul digestiv și glandele anexe. Tubul digestiv este constituit din: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros(colon), rect, anus. Cavitatea bucală prezintă vestibul bucal, buze, obraji, cavitate bucală propriu-zisă cu dinți antero-laterali dispuși în alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
cuprinde rozătoare în general dăunătoare economiei. Unele specii sunt folosite pentru diverse experimente în laborator. Sistemul digestiv reunește tubul digestiv și glandele anexe. Tubul digestiv este constituit din: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros(colon), rect, anus. Cavitatea bucală prezintă vestibul bucal, buze, obraji, cavitate bucală propriu-zisă cu dinți antero-laterali dispuși în alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M 2/3. E delimitată superior de bolta palatină formată din procesele maxilelor
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
specii sunt folosite pentru diverse experimente în laborator. Sistemul digestiv reunește tubul digestiv și glandele anexe. Tubul digestiv este constituit din: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros(colon), rect, anus. Cavitatea bucală prezintă vestibul bucal, buze, obraji, cavitate bucală propriu-zisă cu dinți antero-laterali dispuși în alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M 2/3. E delimitată superior de bolta palatină formată din procesele maxilelor, lame orizontale și mucoasă cu formațiuni odontoide
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M 2/3. E delimitată superior de bolta palatină formată din procesele maxilelor, lame orizontale și mucoasă cu formațiuni odontoide dispuse în creste transversale. Faringele este o cavitate tubulară la nivelul căreia se încrucișază calea respiratorie cu cea digestivă continuănd cu laringele și esofagul. Deschiderea laringelui e acoperită de o epiglotă. Comunică cu fosele nazale și trompele lui Eustachio. Esofagul este un tub lung, dilatabil, paralel-dorsal față de trahee
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
o lungime de 7 cm și un sac cu extremitatea cranială ascuțită; colonul cu o lungime de 16-20 cm, împărțit în 3 porțiuni: ascendentă, transversă, descendentă, rect. Glande anexe: glande salivare, glande juxtapoide, ficatul, pancreasul. Glandele salivare se deschid în cavitatea bucală. Sunt în număr de 4: parotide, submaxilare, retrolinguale și sublinguale. Glandele parotide sunt dispuse în preajma unghiului mandibulei (lateral de găt și cap), au o culoare deschisă. Numeroase canale se unesc în canalul Stenon care străbate mușchiul maseter, paralel de
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
de 4: parotide, submaxilare, retrolinguale și sublinguale. Glandele parotide sunt dispuse în preajma unghiului mandibulei (lateral de găt și cap), au o culoare deschisă. Numeroase canale se unesc în canalul Stenon care străbate mușchiul maseter, paralel de nervul facial, ajungănd în cavitatea bucală. Glandele submaxilare sunt voluminoase, dispuse ventral de găt, de o parte și de alta a liniei mediane. Au lobi de culoare roz, iar secreția ajunge în canalul Warthon care străbate mușchiul digastric, ajungănd în cavitatea bucală. Glandele retrolinguale au
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
nervul facial, ajungănd în cavitatea bucală. Glandele submaxilare sunt voluminoase, dispuse ventral de găt, de o parte și de alta a liniei mediane. Au lobi de culoare roz, iar secreția ajunge în canalul Warthon care străbate mușchiul digastric, ajungănd în cavitatea bucală. Glandele retrolinguale au formă de solzi, sunt dispuse latero cranial față de fața ventrală a glandelor submaxilare și au o consistență accentuată. Glandele sublinguale sunt situate pe marginea interioară a mușchiului digastric, au dimensiuni reduse și formă globuloasă. Prezintă 2
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidului de carbon rezultat din oxidări. La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile respiratorii și organele respiratorii - plămânii. Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la și de la plămâni și de a purifică, a încălzi și a umezi aerul
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la și de la plămâni și de a purifică, a încălzi și a umezi aerul inspirat. Se deosebesc: "căile respiratorii superioare" (cavitatea nazală și faringele) și "căile respiratorii inferioare" (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc "respirația pulmonară", schimbul gazos între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare. Structura aparatului
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
este funcția prin care se asigură continuu și adecvat aportul de oxigen din aerul atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează și circulația în sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismul celular. Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea, bronhiile) și plămânii. Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern și cavitatea nazală (mediul intern), Interiorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă ale cărei secreții mențin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
celulelor care îl utilizează și circulația în sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismul celular. Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea, bronhiile) și plămânii. Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern și cavitatea nazală (mediul intern), Interiorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă ale cărei secreții mențin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește aerul inspirat. Mucusul, cât și firele de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului și a altor
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
circulația în sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismul celular. Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea, bronhiile) și plămânii. Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern și cavitatea nazală (mediul intern), Interiorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă ale cărei secreții mențin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește aerul inspirat. Mucusul, cât și firele de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului și a altor impurități care se pot afla
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
se încrucișează calea respiratorie cu calea digestivă. Laringele este alcătuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezintă o proeminență, numită “mărul lui Adam”. La intrarea în laringe se află un căpăcel numit epiglotă, care, la nevoie, astupă cavitatea laringelui numită glotă. Laringele este și organul vorbirii, deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor cartilaginoase
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între sacii pulmonari se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu au mușchi. Suprafața lor este acoperită de două foițe, numite pleure. Una este lipită de plămân (pleura viscerală), cealaltă de peretele intern al cavității toracice (pleura parietală). Între ele se află o cavitate foarte subțire (spațiul pleural), în care se găsește o peliculă de lichid (lichidul pleural). Plămânii sunt foarte bine vascularizați de arterele și venele pulmonare. Arterele pulmonare pătrund în plămâni printr-un
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu au mușchi. Suprafața lor este acoperită de două foițe, numite pleure. Una este lipită de plămân (pleura viscerală), cealaltă de peretele intern al cavității toracice (pleura parietală). Între ele se află o cavitate foarte subțire (spațiul pleural), în care se găsește o peliculă de lichid (lichidul pleural). Plămânii sunt foarte bine vascularizați de arterele și venele pulmonare. Arterele pulmonare pătrund în plămâni printr-un loc numit hil, se ramifică și însoțesc bronhiile până la
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]