5,421 matches
-
hormonii extradigestivi și în mod particular de cei digestivi. 2. Digestia bucală Digestia bucală reprezintă ansamblul fenomenelor prin care alimentele introduse în cavitatea bucală sunt supuse transformărilor mecanice, fizice și chimice, având ca rezultat formarea bolului alimentar; pasajul acestuia din cavitatea bucală prin esofag în stomac se numește deglutiție. Transformările mecanice sunt reprezentate de masticație și declanșarea deglutiției. 2.1. Masticația Masticația este ansamblul mișcărilor coordonate, voluntare și reflexe, ale mandibulei, limbii, buzelor și obrajilor, care au ca rezultat fragmentarea alimentelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
alimentelor, caninii în sfâșierea acestora, iar molarii în zdrobirea lor. In procesul de triturare a alimentelor deplasarea verticală a mandibulei realizează predominant efecte de zdrobire, iar cea orizontală efecte de măcinare. Limba, buzele și obrajii contribuie la menținerea alimentelor în cavitatea bucală și prin acțiunea lor coordonată asigură reintroducerea permanentă a alimentelor între arcadele dentare în procesul de masticație. Mușchii masticatori (tab. 1) sunt mușchi striați, a căror inervație motorie este asigurată de trigemen, înafară de mușchiul geniohioidian care este inervat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mușchilor care coboară mandibula. Coborârea mandibulei inițiază un nou reflex miotatic de ridicare. Triturarea alimentelor și impregnarea lor cu salivă conduce la formarea bolului alimentar. 2.2. Deglutiția Deglutiția reprezintă ansamblul fenomenelor mecanice voluntare sau involuntare prin care conținutul din cavitatea bucală este împins prin faringe și esofag în stomac. Acest act complex se derulează prin punerea în acțiune, într-o secvență predeterminată, a unui număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui și esofagului (excepție, mușchiul esofagian distal
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mecanice voluntare sau involuntare prin care conținutul din cavitatea bucală este împins prin faringe și esofag în stomac. Acest act complex se derulează prin punerea în acțiune, într-o secvență predeterminată, a unui număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui și esofagului (excepție, mușchiul esofagian distal care este un mușchi neted). La fătul uman, deglutiția apare în a 12-a săptămână de viață intrauterină, deși mișcările respiratorii și de sucțiune apar după a 24-a săptămână de viață
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
bulbar de către centrul deglutiției (bulbo-pontin), permițând desfășurarea deglutiției (fig. 1). Alimentele pătrunse în faringe au posibilitatea să se angajeje pe patru căi: nazală, bucală, larigiană și esofagiană. Procesul de deglutiție comportă multiple mecanisme de securitate prin care bolul trece din cavitatea bucală numai în faringe și esofag: întoarcerea bolului în cavitatea bucală este prevenită prin apropierea pilierilor laterali ai palatului și ridicarea porțiunii posterioare a limbii; pătrunderea alimentelor în fosele nazale este prevenită prin contracția pilierilor laterali și ridicarea simultană a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Alimentele pătrunse în faringe au posibilitatea să se angajeje pe patru căi: nazală, bucală, larigiană și esofagiană. Procesul de deglutiție comportă multiple mecanisme de securitate prin care bolul trece din cavitatea bucală numai în faringe și esofag: întoarcerea bolului în cavitatea bucală este prevenită prin apropierea pilierilor laterali ai palatului și ridicarea porțiunii posterioare a limbii; pătrunderea alimentelor în fosele nazale este prevenită prin contracția pilierilor laterali și ridicarea simultană a palatului moale și a luetei; trecerea în laringe și trahee
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
din nucleul motor dorsal al vagului. După stimularea centrului deglutiției din trunchiul cerebral, deglutiția se produce involuntar pe baza unui program central, responsabil pentru derularea secvențelor motorii. Voma Voma reprezintă procesul de evacuare rapidă a conținutului gastric prin esofag și cavitatea bucală. Inainte de declanșarea vomei apare o senzație de greață intensă, asociată cu o reacție simpatică exteriorizată prin midriază, paloare, transpirație, tahicardie, accelerarea ritmului respirator și o reacție parasimpatică cu hipersalivație, lăcrimare, contracții antiperistaltice duodenale, gastrice și esofagiene și relaxarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
frenici, vagi, simpatici, spinali la musculatura abdominală. 2.3. Secreția salivară Fenomenele chimice sunt reprezentate de acțiunea enzimelor din salivă. Saliva este produsă de un grup heterogen de glande: glande salivare principale (parotide, sublinguale și submaxilare) și accesorii, diseminate în cavitatea bucală. Saliva are următoarele roluri. a. Digestiv: prin enzimele pe care le conține (amilaza și lipaza salivară); amilaza salivară degradează polizaharidele, iar lipaza salivară degradează trigliceridele (mai ales la nou-născut). b. Gustativ: apa din compoziția salivei dizolvă substanțele sapide favorizând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mucoasei bucale; imunoglobulinele A, lizozimul prezente în salivă au efecte antibacteriene. d. Excretor: prin salivă are loc excreția de metaboliți (uree, acid uric), virusuri (poliomielitic și rabic), substanțe toxice (plumb, mercur, iod, bismut), medicamente. e. In vorbire: saliva menține umedă cavitatea bucală; uscăciunea mucoasei bucale face dificilă pronunțarea cuvintelor. f. Reparator: se realizează datorită prezenței în salivă a factorilor de creștere epidermică și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
digestive cât și interdigestive. Intensificarea secreției salivare se face pe cale nervoasă și umorală. Mecanismul nervos al intensificării secreției salivare este reflex necondiționat și condiționat. Ca pentru orice reflex se descriu: receptor, calea aferentă, centru nervos și calea eferentă. Receptorii din cavitatea bucală sunt reprezentați de mugurii gustativi, receptori termici și dureroși. Calea aferentă: excitațiile de la mugurii gustativi din cele 2/3 anterioare ale limbii sunt culese de nervul coarda timpanului care are corpul neuronal în ganglionul geniculat. Impulsurile sunt transmise mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
parotidă. Eferențele parasimpatice pentru glandele sublinguală și submaxilară: de la nucleul salivar superior din punte, pe calea nervului intermediar al lui Wrisberg, trec prin ganglionul geniculat al facialului și coboară pe traiectul acestuia până în nervul coarda timpanului care, în apropiere de cavitatea bucală se unește cu nervul lingual. De aici, se distribuie la nivelul glandei submaxilare și sublinguale. Eferențele simpatice. Pentru toate glandele salivare fibrele eferente pornesc de la nivelul măduvei toracale (T1-T2; coarnele laterale), părăsesc rădăcinile anterioare, merg prin ramuri comunicante în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mai important. Este declanșat de acțiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi. Masticația contribuie la întreținerea secreției salivare. Mecanismul reflex condiționat se realizează prin intermediul receptorilor vizuali, tactili, olfactivi, prin mecanisme psihice; secreția salivară putând fi intensificată înainte de pătrunderea alimentelor în cavitatea bucală. Secreția prin mecanism central este excepțională; ea se produce în asfixie, în cursul căruia centrii salivari sunt excitați de sângele încărcat cu bioxid de carbon. Mecanismul intercentral este, de asemenea, prezent în diverse circumstanțe: greață însoțită de hipersalivație, emoțiile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
liberi. Colesterol hidrolaza acționează asupra esterilor colesterolici cu producere de colesterol și acizi grași liberi. Fosfolipaza A2 scindează legăturile esterice ale AG cu producere de AG liberi și 1-lizofosfatide. In stomacul sugarului acționează lipaza linguală (secretată de glandele Ebner din cavitatea bucală; devine activă numai în stomac la un pH de 5,5) care scindează lipidele din lapte, eliberând AG cu lanț mediu și gliceride parțiale. Primul pas în digestia lipidelor este fragmentarea globulelor de grăsime în picături mici, pentru ca lipazele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
negativ, iar cei care cresc forța contracției sunt inotrop pozitivi. 12.1. Histologia funcțională a inimii Cordul uman este tetracavitar, format din două atrii și două ventricule, cu comunicare numai la nivelul orificiilor atrio-ventriculare (AV), prevăzute cu valve (fig. 30). Cavitățile sunt căptușite de endocard (epiteliu pavimentos unistratificat). Epicardul este stratul de celule epiteliale ce acoperă aderent suprafața externă a cordului, reprezentând de fapt foița viscerală a pericardului, separată de foița parietală printr-o cantitate mică de lichid pericardic. Cordul prezintă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
250 ml), iar la sfâșitul sistolei un volum minim (volumul telesistolic, de 50-60 ml, care poate să scadă la 10-20 ml în caz de contracție foarte puternică). Presiunea telediastolică este dată de volumul telediastolic și de complianța ventriculului relaxat (capacitatea cavității de a se umple cu sânge fără creșteri mari presionale). Presiunea telediastolică poate crește sub acțiunea unor factori ce determină scăderea complianței ventriculare, ca în distensia ventriculară excesivă, hipertrofie sau pericardită. O modalitate adecvată de evaluare a contractilității miocardului in
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
contractilității miocardului in vivo este reprezentată de curba derivată a presiunii ventriculare (). Gradul de umplere ventriculară (volum telediastolic, presarcină) determină lungimea efectivă a fibrelor musculare și deci forța activă ce poate fi dezvoltată, în conformitate cu relația lungime-forță, care în cazul unei cavități poate fi descrisă de diagrama presiune-volum (fig. 41). Această dependență a forței de contracție a miocardului de gradul de întindere se mai numește reglare heterometrică (intrinsecă), în opoziție cu reglarea homometrică (extrinsecă) de către numeroși factori neuro-umorali. Ca urmare, legea fundamentală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică. Datorită presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
prin captarea 133Xe sau PET (18F 2 deoxiglucoză), rezultând valori în domeniul 10 200 ml/100g/min. Factorii mecanici care influențează debitul sanguin cerebral sunt similari cu cei din alte teritorii, adăugându-se influența compresivă a presiunii tisulare (intracraniană), în cavitate rigidă, de unde influența deosebită a modificărilor presiunii venoase. La creșterea presiunii intracraniene peste 33 mm Hg, debitul sanguin scade, iar ischemia stimulează centrul vasomotor, cu creșterea compensatoare a presiunii arteriale (fenomen Cushing). Controlul local este similar cu alte țesuturi, dar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ascultație (la nivelul parenchimului pulmonar) poartă numele de suflu tubar și este caracteristic proceselor de condensare pulmonară (pneumonie, bronhopneumonie). Murmurul vezicular își modifică caracterele ascultatorii în procese inflamatorii alveolare și este diminuat în procese pleurale cu acumulare de lichid în cavitatea pleurală. Rezistența căilor aeriene In mod normal rezistența la trecerea aerului este foarte mică, astfel încât pentru a mobiliza aerul în cursul procesului de ventilație este necesară o diferență de presiune de doar 1-2 cm H2O. S-a observat că presiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
aeriene. Dar presiunea intra-alveolară este mai mare decât cea extrapleurală. Presiunea transmurală rezultată este cea care menține plămânii plini cu aer (presiune de destindere). Apariția unei rupturi la nivelul căilor aeriene sau al peretelui toracic determină pătrunderea aerului în cavitatea pleurală (pneumotorax). In această situație presiunea intrapleurală crește până la valoarea zero (presiune atmosferică) și chiar peste această valoare, având ca efect colabarea plămânilor. Surfactantul pulmonar Tensiunea superficială dată de lichidul care tapetează alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
repaus) domul diafragmatic se mișcă cu ~1 cm, dar în cursul inspirului sau a expirului forțat excursia diafragmului poate ajunge la 10 cm. Când diafragmul se contractă el își micșorează curbura (în plam frontal și sagital), adică se aplatizează spre cavitatea abdominală și astfel crește diametrul vertical al toracelui, în timp ce conținutul abdominal este împins în jos. (fig. 69). In același timp marginile coastelor se mișcă în sus și înafară datorită contracției mușchilor intercostali, astfel încât are loc (împotriva contracției diafragmului, care aducționează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
voluntar prin influnțe provenite de la nivelul scoarței cerebrale. Strănutul este un reflex de apărare declanșat de excitarea receptorilor oro-faringieni. Constă dintr-o inspirație obișnuită urmată de o fază de blocare a aerului de către vălul palatin și o expirație explozivă prin cavitatea bucală și fosele nazale. Se îndepărtează factorii iritativi și pe o distanță de aproximativ 5 m se pot împrăștia mici picături de lichid. Sughițul este un reflex de apărare care constă dintr-un inspir scurt și brusc, când glota se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
controlează forma corzilor vocale și diferitele tipuri de fonație. Vibrația corzilor vocale este întreținută de către presiunea subglotică; supraglotic au loc vârtejuri de aer care vibrează și care vor genera sunetul laringian primar. Energia sonoră va pune în vibrație aerul din cavitățile de rezonanță (spațiul aerian faringo-buco nazal, inclusiv sinusurile paranazale). Mecanismul fonației cuprinde următoarele faze: pregătirea pentru expir (îndepărtarea corzilor vocale, consecutiv începutului contracției mușchilor vocali); expansiunea glotei (corzile vocale prezintă cea mai mare expansiune, dar inconstantă); constricția glotei (se produce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
vocale. Trecerea rapidă a aerului determină o presiune negativă iar glota se va reînchide; procesul de vibrație a corzilor vocale va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de nazalizare a vocalelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de nazalizare a vocalelor. Vibrațiile corzilor vocale, amplificate în rezonatorul cavității bucale, sunt modificate în mod diferit de modul de mișcare a limbii. Dinții și buzele au rol în adăugarea unor caracteristici personale ale vocii: formarea sunetelor dentale, labiale și labiodentale. Sunetul articulat se aude atunci când cavitățile sunt rezonante; fenomenul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]