7,041 matches
-
-mi spuneau mare lucru. Una era o culegere de povestiri de Camus, "Exilul și împărăția", apărută în B.P.T., alta - "Poezia română modernă", o antologie în două volume. M-am apucat în silă de Camus. Numele îmi trecuse pe la urechi în cenaclu, dar nu-mi spunea mare lucru. Am citit destul de distrat "Nuntă la Tipasa", apoi o povestire în care cineva trebuia să aleagă între solitar și solidar, alta în care unui ins prins de sălbatici i se umplea gura cu sare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
placă urbea modernă, circulația, oamenii mai eleganți, femeile mai atrăgătoare... Am scris atunci " Poemele de amor", în care Bucureștiul apare ca o metropolă occidentală, plină de feeria neoanelor, de strălucirea autostrăzilor, de cristalinul arhitecturii. Descoperisem librăriile și sălile de expoziție, cenaclurile de pe Schitu Măgureanu și de pe linia lui 89, ștrandurile, Editura Cartea Românească și monstruoasele culoare înghețate ale Casei Scânteii, un București intelectual, sofisticat și răsucit ca un profiterol într-o cupă de argint. Refulasem Triunghiul originar și rețeaua de alunițe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit simbolismul francez și când i-am citit pe Rimbaud și Verlaine, apoi pe Valery și Perse! Mi se părea că nu mai există alte literaturi vrednice de atenție. Mergeam la excelentul cenaclu al liceului "Cantemir", condus de doamna Aurelia Marinescu, și făceam o figură destul de jalnică etalîndu-mi simbolismul în mijlocul colegilor mei care auziseră de avangardă și chiar de Mircea Dinescu și Dan Verona. Eu trăiam pe altă lume. Colegii mei vehiculau nume
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pozitiv și îndrăzneț, pe când 63 poetul cutare era încă o mare promisiune" (ceea ce echivala pentru noi cu "pe când era lupul oier și ursul cimpoier"). Dar eu eram cu cincizeci de ani în urmă, tot la Vinea și Voronca. Mergeam la cenaclul "Junimea" al profesorului Ovid S. Crohmălniceanu, unde eram cel mai mare adversar al ironiei și umorului în poezie. Citeau pe atunci acolo Coșovei, Iaru și Mușina, pe care îi desființam sistematic. Când am auzit că ei vorbeau deja de o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poezie. Citeau pe atunci acolo Coșovei, Iaru și Mușina, pe care îi desființam sistematic. Când am auzit că ei vorbeau deja de o nouă generație, ceea ce însemna pentru ei strict patru sau cinci poeți care deja citiseră la recent înființatul "Cenaclu de Luni", m-am enervat așa de rău, încît am stârnit primul scandal dintr-o serie destul de lungă care, din prostia mea sau a altora, mi-a acompaniat până azi evoluția. în prezența lor, am citit un pamflet împotriva poeziei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ar fi părut niște adevărați ditirambi. Ce nu scrisesem acolo! Toate etichetele: teribilism, poezie americană, superficialitate, derizoriu, tot ce prinsesem cu urechea din ceea ce spuneau alții pe la colțuri. Și am avut obrăznicia să mai și citesc după o săptămână la cenaclul lor un ciclu de versuri ("Calea regală"), care a fost pur și simplu aneantizat sub o jerbă exuberantă de înjurături. Războiul meu cu "Cenaclul de Luni" era notoriu și a durat vreun an, după care am început să mai și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spuneau alții pe la colțuri. Și am avut obrăznicia să mai și citesc după o săptămână la cenaclul lor un ciclu de versuri ("Calea regală"), care a fost pur și simplu aneantizat sub o jerbă exuberantă de înjurături. Războiul meu cu "Cenaclul de Luni" era notoriu și a durat vreun an, după care am început să mai și citesc ceea ce scriau băieții (spre a-i putea combate...) și, surpriză! am fost cucerit de-a dreptul de poezia lor care nu avea egal
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
început să mai și citesc ceea ce scriau băieții (spre a-i putea combate...) și, surpriză! am fost cucerit de-a dreptul de poezia lor care nu avea egal ca fantezie, culoare, prospețime, sentiment. Nu am mai lipsit de-atunci de la cenaclul criticului Nicolae Manolescu și, după ce, vorba lui Florin Iaru, "m-am aruncat de pe toate trapezele", am reușit în cele din urmă să înțeleg formula lor și să o pot folosi. Treptat, am ajuns la zi cu poezia română și am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ne primeau cu ostilitatea pe care am simțit-o de-atîtea ori până azi, ei au fost siliți până la urmă să se "recicleze" sau să eșueze în tradiționalismul cel mai agresiv. Momentul culminant al "generației" noastre (de fapt, noi numeam așa "Cenaclul de Luni") a coincis, cred eu, și cu începutul sfârșitului pentru grup. Mă refer la cea mai frumoasă materializare a visului nostru colectiv: apariția în '81 a "Aerului cu diamante". Ziua când am făcut, Stratan, Iaru, Coșovei, Tudor Jebeleanu și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de noua bornă zero din decembrie trecut, aveam o strângere de inimă și un gol în stomac ca la alunecarea pe un tobogan foarte abrupt. La câte o aluzie politică mai tare, la cenaclu sau la teatru, "îngheța" o sală întreagă. Dar și în fotoliul tău din camera ta cu biblioteca ticsită, cu picturi frumoase pe pereți, cu flori peste tot, cu pick-up și magnetofon, cu mașină de scris pe birou, cu tot acest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-nființarea "Junimii", membrii ei aveau între douăzeci și douăzeci și patru de ani; Maiorescu a devenit profesor 95 universitar plin la douăzeci și patru de ani și academician la douăzeci și nouă), teribiliști (Pogor se declarase ateu, apoi budist), copilăroși (o replică frecventă în cenaclu era azvârlirea unei perne în capul interlocutorului), înainte de orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă erau neîntrecuți), poeziile care plăceau erau repede puse pe arii de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în acea vară a lui '76 am scris "Căderea", primul poem al meu care m-a surprins și m-a entuziasmat. Nu făcusem nimic atât de bun până atunci, deși scriam versuri de vreo trei ani și citisem în câteva cenacluri de elevi. Vreo două săptămâni mi-am recitit zilnic poemul, căci n-aveam cui altcuiva să-l citesc. îl știam până la urmă pe de rost (avea vreo treizeci de pagini) și-l tot recitam, cu o expresie sumbră pe față
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a făcut să cred că ar putea fi ceva de capul meu. Așa că acum abia așteptam să înceapă cursurile la facultate, nu fiindcă aș fi vrut să fiu repede student, ci pentru că știam că am să găsesc acolo 120 un cenaclu. Vecinul meu Nic, care intrase la română cu un an înaintea mea, îmi scria din când în când, pe când eram în armată, despre "Junimea" și despre "Croh". Citeam epistolele făcând de gardă la drapelul unității militare, cu automatul pe piept
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
minte, fiindcă era primul autor în carne și oase pe care-l vedeam. Avea pe atunci vreo 54 de ani și aducea nițel, mi s-a părut mie, cu Thomas Mann. Când am ajuns, în fine, la prima ședință a cenaclului "Junimea", m-am simțit ca pe altă planetă. Am fost în hol cu vreo jumătate de oră mai devreme. Era duminică dimineața și holul era pustiu. A mai sosit un tip cu un început de chelie (era Mușina), cu care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe altă planetă. Am fost în hol cu vreo jumătate de oră mai devreme. Era duminică dimineața și holul era pustiu. A mai sosit un tip cu un început de chelie (era Mușina), cu care am urcat în podul facultății. Cenaclul se ținea acolo, într-un spațiu vast și sobru, cu măsuțe pline de scrum, înconjurate de buturugi în chip de taburete. Ne-am adunat până la urmă vreo zece inși, a venit și "tata Croh", cum îi spuneau cei mai "bătrîni
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ținea acolo, într-un spațiu vast și sobru, cu măsuțe pline de scrum, înconjurate de buturugi în chip de taburete. Ne-am adunat până la urmă vreo zece inși, a venit și "tata Croh", cum îi spuneau cei mai "bătrîni" din cenaclu, și din momentul acela s-a creat atmosfera unică a "Junimii", cea mai plăcută, mai stenică, mai favorabilă literaturii pe care am întîlnit-o vreodată. A fost magia tinereții mele și a colegilor mei, și am rămas fidel ei aproape cincisprezece
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
literaturii pe care am întîlnit-o vreodată. A fost magia tinereții mele și a colegilor mei, și am rămas fidel ei aproape cincisprezece ani. Aș merge și azi la "Junimea" dacă s-ar mai putea. încetarea, în '90, a ședințelor acestui cenaclu a fost pentru mine un șoc, o ieșire din ritual ireparabilă. Dacă m-am apucat mai târziu să conduc și eu un cenaclu a fost mai ales din nostalgie, ca să văd, ca filozoful danez, dacă întoarcerea este posibilă. Și n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Aș merge și azi la "Junimea" dacă s-ar mai putea. încetarea, în '90, a ședințelor acestui cenaclu a fost pentru mine un șoc, o ieșire din ritual ireparabilă. Dacă m-am apucat mai târziu să conduc și eu un cenaclu a fost mai ales din nostalgie, ca să văd, ca filozoful danez, dacă întoarcerea este posibilă. Și n-a fost, 121 oricât am încercat să pastișez acea atmosferă. Atmosfera o fac oamenii și, lăsând la o parte faptul că eu nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gesticulația, tonul și mimica sânt totul. Să spun doar că era fermecător. Ne amuzam copios și povesteam apoi mai departe istoriile din lumea literară care ne ajunseseră la urechi. Cum la sfârșit urma o nouă porție de șuetă și anecdotică, cenaclul propriu-zis era de fapt un fel de mare paranteză. Se citea ce aducea fiecare, la fel ca la cealaltă "Junimea", fără programări și fără preselecție. Prima lectură pe care am auzit-o a fost extraordinară și mi-a tăiat pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
n-am citit niciodată acolo "Căderea" (care avea să-i atragă atenția, un an mai târziu, lui Nicolae Manolescu). De atunci am citit, poate, de cincizeci de ori, poate și mai mult. Am mers, timp de șapte ani, și la "Cenaclul de luni", apoi la cenaclul "Universitas", dar nici prin cap nu mi-a trecut să părăsesc "Junimea", unde am fost mereu acasă. O lectură aici a însemnat mereu pentru mine mai mult decât orice publicare. Cât despre relația mea personală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Căderea" (care avea să-i atragă atenția, un an mai târziu, lui Nicolae Manolescu). De atunci am citit, poate, de cincizeci de ori, poate și mai mult. Am mers, timp de șapte ani, și la "Cenaclul de luni", apoi la cenaclul "Universitas", dar nici prin cap nu mi-a trecut să părăsesc "Junimea", unde am fost mereu acasă. O lectură aici a însemnat mereu pentru mine mai mult decât orice publicare. Cât despre relația mea personală cu profesorul Ovid. S. Crohmălniceanu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întors dintr-o armată extenuantă, începusem cursurile facultății. N-am să uit niciodată acele zile de octombrie. Pe lângă soarele strălucitor din vitrinele din centru, pe lângă sentimentul exaltant că eram, iată, student, mă bucuram și că puteam merge, în fine, la cenaclul lui Croh, despre care Nic Iliescu îmi scrisese în nu știu câte scrisori. La una dintre primele ședințe ale "Junimii" au apărut trei "veterani" ai cenaclului, deja absolvenți, despre care auzisem destule și la care priveau toți, inclusiv Croh, cu mare deferentă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe lângă sentimentul exaltant că eram, iată, student, mă bucuram și că puteam merge, în fine, la cenaclul lui Croh, despre care Nic Iliescu îmi scrisese în nu știu câte scrisori. La una dintre primele ședințe ale "Junimii" au apărut trei "veterani" ai cenaclului, deja absolvenți, despre care auzisem destule și la care priveau toți, inclusiv Croh, cu mare deferentă. Acum, după douăzeci și trei de ani, nu-mi vine să cred cât de tineri erau. Toți au citit atunci câte ceva. Sorin Preda niște
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
interior de atâtea dezamăgiri venite o dată cu maturizarea și intrarea în lumea literară, nu am vrut să lăsăm baltă tot ce ține de efortul de a face ceva nou în poezie? Văzîndu-l însă pe infatigabilul silfid, la câte o ședință de cenaclu, sărind în sus, numai lațe și rânjete de fericire, la câte un vers reușit al cuiva, urmărind cu câtă convingere fanatică își scrie versurile, cum le citește tră-indu-le cu un amok actoricesc demn de un Klaus Kinski, nu se putea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dintre certitudinile noii poezii post-postoptzeciste. Gherguț și-a presărat asiduu, în ultimii ani, "gherguțismele" prin presa de strâmtă circulație, ca să și le adune din când în când în volume colective nonconformiste ca "Marfă" și "Tablou de familie". Lecturile lui în cenacluri - plămânii literaturii vii de azi și dintotdeauna - sânt mereu primite pe măsură: cu nesfârșite hohote de râs. De la optzeciști încoace, râsul ce-naclier a înlocuit ca semn al valorii cutremurarea atât de fashionable, atât de comme il faut a publicului anilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]