38,100 matches
-
cea mai bună carte de proză, premiul cititorilor Runet pe 2012, și lista premiilor poate continua. A fost cea mai vândută carte a anului în Rusia - cu o impresionantă cifră de 1.100.000 de cópii epuizate -, detronând din preferințele cititorilor până și traducerea celebrului bestseller Cincizeci de umbre ale lui Grey. Au urmat traduceri în peste 10 limbi, nu doar în țările ortodoxe. Firește că succesul cărții se datorează în parte și unor detalii specifice, „locale”. Din 1917 până la glasnostul
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
așteptare specific, și nici suspiciunea de tradiționalism, aplicată unui public izolat decenii întregi în cazemata sovietică, nu sunt de ajuns pentru a înțelege corect această bombă editorială. Alta este cheia succesului. Nesfinții sfinți... nu e neapărat o carte și pentru cititorul religios. Aș zice că mai degrabă este o carte de „îmblânzire”, de împărtășire pentru cititorul secular(izat) în gusturi și preocupări. Am putea spune că e un Pateric postmodern, gândit și scris pentru cititorul grăbit și înstrăinat (cuvânt mai plastic
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
sovietică, nu sunt de ajuns pentru a înțelege corect această bombă editorială. Alta este cheia succesului. Nesfinții sfinți... nu e neapărat o carte și pentru cititorul religios. Aș zice că mai degrabă este o carte de „îmblânzire”, de împărtășire pentru cititorul secular(izat) în gusturi și preocupări. Am putea spune că e un Pateric postmodern, gândit și scris pentru cititorul grăbit și înstrăinat (cuvânt mai plastic și mai exact decât „alienat”), care și-a pierdut vocația dialogului și a comuniunii. Înainte
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
e neapărat o carte și pentru cititorul religios. Aș zice că mai degrabă este o carte de „îmblânzire”, de împărtășire pentru cititorul secular(izat) în gusturi și preocupări. Am putea spune că e un Pateric postmodern, gândit și scris pentru cititorul grăbit și înstrăinat (cuvânt mai plastic și mai exact decât „alienat”), care și-a pierdut vocația dialogului și a comuniunii. Înainte să se călugărească primind numele de Tihon, Gheorghe Șevkunov (pe numele său de mirean) a absolvit Facultatea de Scenaristică
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
par să restabilească premisele unui firesc și necesar dialog între instituția clericală și societate, fie că e vorba de Rusia, fie de orice altă țară, ortodoxă sau nu. Excepțională e, de fapt, umanitatea acestei cărți, indiferent de confesiunea sau cultura cititorilor săi, pentru că ea povestește nu doar despre promisiunea unei lumi(ni), cum face, de regulă, orice discurs prozelit ce se respectă, ci chiar despre o astfel de lume terestră, despre miraculosul nostru cotidian presărat cu sfinți rămași necunoscuți. Sfințenia-de-zi-cu-zi, ascunsă
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
Doyle, și anume Anthony Horowitz, roman vândut rapid în 70.000 de exemplare numai în Franța, conform revistei „L’Express”, din 5-11 martie de unde culeg informațiile. Interesant este că surogatele literare cu pricina beneficiază de noua „cultură” a cărții, permițând cititorilor nu numai să facă presiuni asupra autorului, ca în cazul lui Sue, dar să colaboreze cu el, în sensul de a deveni personaj în roman, având șansa colosală de a-și încrucișa pașii cu ai lui Sherlock Holmes, de exemplu
Unsprezece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2725_a_4050]
-
doctorat). O caută îndeobște la alții (de la Ion Vianu la Alexandru Vona și de la Vasile Dem. Zamfirescu la Ileana Mălăncioiu, dar n-aș exclude ideea că, făcând asta, are în vedere inclusiv propriul destin critic. Cronica literară te îndepărtează, ca cititor, de tine însuți. Te ascunde îndărătul unei măști dincolo de care foarte puțini sunt capabili să vadă. Unii funcționează foarte bine și așa. Ca simple instanțe, fără carne, fără oase și, în definitiv, fără emoții. Pentru criticul care este Simona Sora
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
Grigore Caraza, în a doua Aurel State, Vasile Paraschiv sau Ion Gavrilă Ogoranu. A înfățișa în amănunt cazul fiecăruia ar fi o întreprindere imposibilă, de aceea m-am întrebat la rîndul meu ce criteriu pot folosi ca să-l facă pe cititor să simtă ceva din statura acestor ființe. Mi-am dat seama că orice clasificare pe seama unor repere exterioare (pătură socială, educație, fronda de care s-a făcut vinovat, închisorile prin care a trecut fiecare etc.) suferă tocmai de unghiul de
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
mai întoarceți!». Tonul nu era nici amenințător, nici provocator. Exprima parcă o convingere. Evident că nu am răspuns nimic. Știam că ne întoarcem”. Iată un episod aproape banal din ultimul deceniu ceaușist. Firește că scenariul sună familiar pentru mulți dintre cititorii cu experiență. Valul masiv de emigranți din anii optzeci, cu derogare de la Centru, aduce cu un exod. Iar literatura exilului, astăzi, cel puțin, și-a epuizat stranietatea. Cu toate acestea, texte precum cel de mai devreme au întotdeauna ceva din
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
Iar literatura exilului, astăzi, cel puțin, și-a epuizat stranietatea. Cu toate acestea, texte precum cel de mai devreme au întotdeauna ceva din urgența unei epoci despre care știm totul și mai nimic. Este vorba despre istoria ce fascinează încă cititorii nu prin finalitate, cât prin ceea ce s-ar putea numi ficțiunea circumstanțială. Adică traseul, procesul, metamorfozele unor destine prinse într-o ecuație comună. În privința Ginei Stoiciu și a familiei sale, căci dumneaei semnează rândurile liminare, există ceva în plus și
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
un tip de fericire socialistă. Numai că amândoi își alimentează constant refulările. Gina Stoiciu nu poate trăi plenar o aventură spirituală, absolventă de filosofie fiind, la fel soțul ei, Constantin, un scriitor cu destule indignări la activ. La urma urmelor, cititorul cărții Ginei Stoiciu, Exilul. Viața în fragmente, are în față o poveste de succes. Ajunși în martie 1982 în Canada, soții Stoiciu au șansa continuității profesionale, în ciuda avertismentelor diverșilor consilieri. Constantin inaugurează revista și Editura Humanitas (1983), cea din urmă
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
în speranța descoperirii esenței ultime. Filozofii și misticii i-au spus logos, personajul lui Gabriel Chifu îi spune duhul povestirii. Călătoria spre punctul zero al ficțiunii, existenței și rațiunii de a fi (ca martor și ca scriitor) va reprezenta pentru cititor un șoc și o iluminare. Autorul ne face martorii unei încercări disperate de a anula temporalitatea și memoria, pentru a permite, în felul acesta, șansa unui al doilea început. O misiune aproape imposibilă: ca și cum ai reintroduce în recipientul unde stătuse
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
pe care autorul le menționează, oferind o eboșă a ceea ce constituie o altă cercetare, realizând, în exergă, o arheologie a terorii, teroare care nu a cruțat nici acest compartiment artistic. Această cercetare autorul o desfășoară de ani buni, așa că un cititor avizat ar trebui să acorde credit celor câteva mențiuni care condensează frisonant biografii dramatice. Probabil că ea își va găsi locul într-o altă carte. Dicționarul lui Bujor T. Rîpeanu face loc și unor importanți și controversați scriitori care, prin
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
Humanitas a romanului Baladele usturoiului din Paradis de Mo Yan, în traducerea excelentă a Luminiței Bălan, este un bun prilej de a constata că scriitorul chinez premiat cu Nobelul pentru Literatură în 2012 este tot mai cunoscut și apreciat de cititorii noștri, care au pînă în prezent la îndemînă versiunile românești ale capodoperelor sale Sorgul roșu (Humanitas Fiction, 2008, 2012) și Obosit de viață, obosit de moarte (Humanitas Fiction, 2012). În legătură cu receptarea critică a acestui scriitor impresionant de ingenios și de
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
ce pustia încunună/ tu rugăciune la iluminare/ tu harul și prescura din petale/ tu smirnă și ofir din patrafire/ tu roza orchestrîndu-mi cimitire/ tu Ghetsimani și Auralul, iată-l/ multplînsumi suflet exilîndu-l Tatăl/ într-un mormînt al lacrimilor tale“ (Tu). Cititorul poeziei lui Horia Zilieru are două „soluții“ de lectură: fie o abordează ca pe o desfășurare caleidoscopică de imagini, provenind din fastuosul imaginar poetic, în efluvii de nume, simboluri, jocuri de cuvinte, culori, figuri exotice, fie se angajează în labirintul
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
din unsprezece silabe, nuclee tonale etc.), le lucrează și nu se lasă ademenit de cîntecele de sirenă ale „inspirației“ și improvizațiilor de tot felul; între poeții care citesc înainte de a „compune“ versuri, Horia Zilieru e printre ultimii mohicani. În consecință, cititorul poeziei sale va trebui să lucreze, și el, în timpul lecturii; nu să urmeze firul cărților citite de poet, pentru că acestea sînt, oricum, ținute la „fondul secret“ al bibliotecii borgesiene, ci să (re)construiască în orizontul semnelor și simbolurilor dominante care
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
DIN FRĂMÂNTĂRILE ROMÂNILOR Nota redacției: Începând cu acest număr, în revista Destine Literare vom introduce rubrica Din frământările Românilor. Ne propunem să aducem sub ochii cititorilor noștri reportaje de la anumite activități și evenimente din țară și din lumea largă, nu neapărat literare, dar care prezintă interes general major. Viitorul României depinde mult de informație, de cultură, de sinergia planetară a românilor. Realitatea tristă este cu nu
Forumul Românilor de Pretutindeni - un secret bine păstrat!. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_419]
-
rostit-o și de-atunci tac/ sfărmând în dinți tablete de prozac/ privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare perpetuă, concretizată într-o infinită învârtire în cerc („privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”). Un alt poet de filiație dimoviană, și încă una recunoscută public, este Florin Dumitrescu. El
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
câte știu, prima ediție care are note de subsol. Acestea pot fi clasificate în mai multe tipuri: trimiteri la istorie, geografie, cultură - date generale ce pun în lumină contextul în care plasează autorul acțiunea unei piese; note care atrag atenția cititorului asupra modernității inerente a limbii lui Shakespeare, trăsătură ascunsă de generațiile anterioare de traducători sub un înveliș gros de arhaisme și exprimări nefirești; note care scot în evidență prezența elementelor intra-textuale (sintagme, cuvinte rare, expresii, idei, crâmpeie de versuri
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Cambridge ci, adesea, unul și același exeget, copleșit de lupta cu sensurile originalului, propune două- trei sau chiar patru soluții interpretative. Cred cu tărie că traducătorul român s-ar cuveni să accepte toate variantele posibile, lăsând opțiunea ultimă la latitudinea cititorului, a regizorului sau a actorului. Iată câteva exemplificări aleatorii din noianul de ambiguități ale acestei creații shakespeariene: Încă din a doua replică a sa din Actul I, Scena 2, Ducele îi pune pe jar pe experți atunci când îi povestește lui
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
comice ale personajelor din Visul unei nopți de vară sau Vis de-o noapte-n miezul verii, cum judicios propune Horia Gârbea. În actuala ediție, am trecut, însă, la traducerea consecventă a numelor comice din toate piesele și am atenționat cititorii noii ediții, la început prin Nota traducătorilor ce a precedat noile versiuni la A douăsprezecea noapte (trad. Violeta Popa și subsemnatul) și Nevestele vesele din Windsor (trad. Adriana Volceanov și subsemnatul), apoi prin alte note de traducători prefixate altor traduceri
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
angajat în recuperarea operei lui Cărtărescu, încât l-a invitat în nume propriu în februarie anul trecut și a și mobilizat mass-media la venirea lui. Ecoul a fost enorm la nivel național, mitica librărie Rafael Alberti a fost neîncăpătoare pentru cititorii veniți să-l asculte. Când Enrique Redel spune asta, „un proiect personal”, nu glumește, a înțeles foarte bine cine e Cărtărescu și ce rol are în literatura europeană de azi. Semnalele recente depășesc așteptările, ecoul pariului lui Enrique s-a
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]
-
lumea lui narativă - poetică, mai bine zis - și doresc cu toată ființa mea să fiu la înălțimea lucrului la care m-am angajat. Am această șansă: un scriitor de mare anvergură, o editură de prima mână, o masă mare de cititori de calitate, cu mare deschidere și cu așteptări la fel de mari pentru literatura din Răsărit și, aș spune, chiar pentru literatura română în special. Spun asta după experiența traducerilor anterioare, foarte bine primite în Spania: Panait Istrati, Mihail Sebastian, Mircea Eliade
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]
-
la noi, deși nu-i comparabilă din acest punct de vedere cu complexitatea Travestiului. Versiunea Levantului cu care lucrăm acum noi, traducătorii, nu este cea cunoscută publicului din România. Mircea Cărtărescu s-a „gândit” la noi, traducătorii, dar și la cititorii străini și a pregătit un text accesibil unui cititor care nu cunoaște tradiția literară românească. Este impresionant faptul că acest text nu este „o simplificare” a Levantului, ci o rescriere a lui, care păstrează atât suflul epic original, cât și
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]
-
de vedere cu complexitatea Travestiului. Versiunea Levantului cu care lucrăm acum noi, traducătorii, nu este cea cunoscută publicului din România. Mircea Cărtărescu s-a „gândit” la noi, traducătorii, dar și la cititorii străini și a pregătit un text accesibil unui cititor care nu cunoaște tradiția literară românească. Este impresionant faptul că acest text nu este „o simplificare” a Levantului, ci o rescriere a lui, care păstrează atât suflul epic original, cât și specificul liricii cărtăresciene în raportul său absolut cu toată
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]