6,220 matches
-
panoramei anterioare, o depeșă telegrafică ne informează că tocmai În Tasmania există un mugure nou. Hotchkis de Estephano, care se menținuse până acum În cadrul curentelor celor mai ortodoxe ale arhitecturii nelocuibile, a lansat un Eu acuz, care nu șovăie să clatine podeaua sub picioarele cândva veneratului Verdussen. El argumentează că, oricât de impracticabili ar fi, pereții, dușumelele, tavanele, ușile, lucarnele, ferestrele sunt elemente perimate și fosile ale tradiționalismului funcțional care, după ce-l dăm afară pe ușă, intră pe geam. El anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
schimbă din nou locul hârtiilor de pe birou și le aranja În teancuri ordonate, aliniindu-le marginile. Nu mi-e rușine să-ți spun, doctore Johnson, că treaba asta mă sperie al dracului de tare. De aia te afli aici. Norman clătină din cap: — Tot nu mi-este clar. — Ai fost adus aici datorită asocierii tale cu proiectul FVN. — FVN? se miră Norman, gata să adauge: „Bine, dar FVN a fost o glumă!“ Văzând Însă cât de serios era Barnes, fu bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cuvine. Așa că va trebui să spunem ceva, o frază memorabilă. Mă gândesc la: „Acesta este un moment monumental În istoria omenirii“. — Moment monumental? se Încruntă Norman. — Ai dreptate, e cam stângaci formulat. Poate „Un moment decisiv În istoria omenirii“? Norman clătină din cap. — Ce zici de „O răscruce În evoluția speciei umane“? — Poate avea evoluția o răscruce? — Nu văd de ce nu. — Pentru că răscrucea este o Încrucișare de drumuri. Evoluția este un drum? Eu credeam că nu este și că evoluția nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de amestec gazos este frișca bătută. Pur și simplu nu se bate! Să mergem! Beth și Harry așteptau În mica sală de conferințe, situată chiar deasupra sălei de mese. Amândoi erau Îmbrăcați cu costumele albastre și jachetele Încălzite electric. Harry clătină din cap când cei trei Își făcură apariția. Vă place celula noastră căptușită? zise el, ciocănind În peretele izolat. E ca și cum ai locui Într-un vagin. Nu ți-ar plăcea să te Întorci În uter, Harry? replică Beth. — Nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Și nu au fost implicate tehnologia și personalul Marinei Militare. — Grozav! făcu Harry. Și cât ziceai că vom zăbovi aici? — Maximum șaptezeci și două de ore. — Ești sigur de asta? — Așa spune regulamentul Marinei Militare. — De ce? Întrebă Norman interzis. Barnes clătină din cap. — Niciodată, dar niciodată să nu cauți motivații pentru regulamentele Marinei Militare. Se auzi declicul intercomului și vocea Tinei Chan. — Căpitane Barnes, scafandrii ne-au anunțat că acum montează sasul. Până la deschiderea ușii mai sunt câteva minute. Atmosfera se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
menționezi și titlurile pe care le purtăm Împreună cu instituțiile la care suntem afiliați. Harry: - De ce nu În ordine alfabetică? Barnes: - S-o lăsăm baltă. Nu mai Înregistrăm nimic. Edmunds: - Am oprit banda, domnule. Barnes: - Isuse Cristoase! Se Îndepărtă de grup, clătinând reprobator din cap. Rabată placa metalică, descoperind cele două butoane, și apasă pe unul din ele. Se aprinse o lumină galbenă: PREGĂTIRE. Toată lumea rămâne pe circuitul intern de aer, spuse el. Continuau așadar să respire aerul din propriile rezervoare, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
afla pe rampa de lansare și cineva a apăsat pe buton Înainte ca echipajul să se instaleze la bord, așa că nava a decolat goală. — Adică, hm, butonul a fost apăsat din greșeală? — Asta zic și eu greșeală, zise Norman. Barnes clătină din cap. — Nu se potrivește. Fie și numai pentru că o navă atât de mare nu putea fi lansată de pe Pământ. Ar fi trebuit construită pe orbită și lansată din spațiu. Ce părere aveți de asta? Întrebă Beth, arătând spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted. Harry Îl bătu ușor pe spate. — Ei, haide, n-o să mori din asta. Hai să dormim puțin. Cred c-o să vomit. Intrară În dormitor. Ted dădu fuga la dușuri, de unde Îl auziră icnind și tușind. — Bietul Ted, zise Harry, clătinând din cap. — Care-i treaba cu gaura neagră, În fond? Întrebă Norman. — O gaură neagră este o stea moartă, comprimată, Începu Harry să-i explice. În esență, o stea e ca o minge de plajă umflată de exploziile atomice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Da, parcă te-am auzit, dar nu sunt sigur...“ — Cred totuși c-ar trebui să-i vorbești. — Norman, tu nu m-asculți. — Dac-ai vorbi cu el, cel puțin nu ai fi așa de supărată. — Palavre de psihiatru, spuse ea clătinând din cap. Uite, Ted face tot ce vrea În expediția asta, ține discursuri stupide, orice. Iar pe mine Barnes mă dă dracului fiindcă am intrat prima pe ușă. De ce să nu fi intrat prima? De ce să nu fie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întunecoasă, la trei dimineața, În cartierul rău famat al orașului. — Eram Îndrăgostită de el. — Oricum, tot cartier rămîne... — N-aveam decât douăzeci și doi de ani. Și cam câți ani ar fi trebuit să ai? — Cam cât tine, Harry. Harry clătină din cap: — Ai găsit cablurile, Beth? — Da, le-am găsit. Intră Într-un fel de grilaj de sticlă. — Hai s-aruncăm o privire, spuse Norman, Îndreptându-se către ușă. Mai văzuse Înregistratoare de zbor Înainte: erau niște cutii paralelipipedice, semănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Era enormă, cu tavanul la aproape treizeci de metri. „Încape un bloc cu șase etaje aici“, Își spuse Norman. Privind În sus, văzu o pâclă Întunecată sau un fel de ceață. — Ce-i asta? — Ăla e un nor, spuse Barnes, clătinând din cap. Încăperea asta e atât de mare Încât pare să aibă propriul ei climat. Poate că și plouă câteodată pe aici. Camera era plină cu mașini construite la o scară imensă. La prima vedere, avea aspectul unei instalații supradimensionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cu trecerea timpului, se Încearcă metode din ce În ce mai puternice. În cele din urmă, vor Încerca cu o mică explozie nucleară. Fără succes. În fine, nimeni nu mai are nici o idee. Sfera rămâne impenetrabilă. Deceniile trec. Sfera nu va fi deschisă niciodată. Clătină din cap și continuă: — O mare frustrare pentru omenire. Norman Îl Întrebă pe Harry: — Crezi Într-adevăr că nu vom putea s-o deschidem niciodată? — Niciodată e un cuvânt prea mare. — Nu, domnule, continuă Barnes, În cazul acesta vom rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În cinci dimensiuni... — ...O clipă! De ce nu mi-ați spus nimic până acum? Credeam că știi, spuse Harry. — De unde era să știu despre creaturi În cinci dimensiuni care nu pot fi ucise? Nimeni n-a suflat un cuvințel despre asta. Clătină din cap. Deschiderea acestei sfere poate fi deosebit de periculoasă. Într-adevăr. — Avem aici o adevărată cutie a Pandorei. — Adevărat. — Atunci să luăm În calcul posibilitățile cele mai rele. Care poate fi cea mai defavorabilă situație legată de ce am putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tensiune. — Nu cumva ai greșit drumul? Nu, mă duc să verific generatoarele diesel de rezervă. „Generatoarele? De ce să verifice generatoarele dacă tot urmau să plece?“ se Întrebă Norman. — Probabil că a uitat ceva ce nu trebuia să uite, spusa Ted, clătinând din cap. În sala de comunicații atmosfera era Încărcată. Barres se afla În legătură cu navele de la suprafață. — Mai spune o dată, zise el. Vreau să aud cine a autorizat asta. Era Încruntat și supărat. Se uitară la Tina: — Cum e vremea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acel moment, nimeni nu mai putea schimba nimic. Într-adevăr, o să-l dea dracului pe Barnes - Își făgădui că așa va face - dar asta numai când vor ajunge Înapoi la suprafață. Până atunci, n-avea nici un rost să facă valuri. Clătină din cap și Înjură. După care deconectă consola. Orele se scurgeau lent. Harry se afla tot În sferă. Tina Încercă să obțină o rezoluție cât mai bună a imaginii de pe banda video ce Înfățișa sfera deschisă, În sensul obținerii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nimic. Nimic nu se Întâmplă vreodată În sferă. Înăuntrul sferei este tot timpul la fel. — Ce e la fel tot timpul? Spuma? — Spuma e tot timpul altfel. Sfera rămâne aceeași. — Nu Înțeleg, spuse Norman. — Știu că nu Înțelegi, zise Harry, clătinând din cap. Ce pot eu să fac? Mai spune-mi altceva. Nu mai am ce să-ți spun. — Atunci, mai spune o dată. — N-are rost. Crezi că veți pleca În curând? — Barnes spune că abia peste câteva zile. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acel moment se auzi un bâzâit care semnala că unul din monitoare pornise singur. Sub ochii lor, ecranul se umplu rapid cu cifre: 000321252526321521063015210518372110221008050213082132 151016073008101618051837211016300810162122150330131304 32000321252526321521063015210518372110221080502180821 321510160730081016180518051837211016300810162122150330 131304320003212525263215210606301521051837211022100805 021808213215101607300810161805183721101630081016212215 03301313043200032125252632152152106301521051837211022 100805021808213215101607300810161805183721101630081016 — De unde a venit asta? Întrebă Ted. De la suprafață? Barnes clătină din cap: — Am Întrerupt contactul direct cu suprafața. — Atunci, a fost cumva transmis prin apă? — Nu, spuse Tina, e prea rapidă pentru o transmisie subacvatică. — Mai e vreo consolă În habitat? Nu? Dar În DH-7? — DH-7 e pustiu acum. Scafandrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acesta e un mesaj, spuse Harry, este foarte probabil un cod de substituție simplu, ca un cod cu cheie. Ne-ar fi fost de ajutor să putem rula pe computer un program de decodare. Poate programa cineva obiectul ăsta? Toți clătinară din cap. — Tu nu poți? Întrebă Barnes. Nu. Și cred că n-avem cum să transmitem astea la suprafață. Computerelor NSA pentru descifrarea codurilor din Washington le-ar trebui doar cincisprezece secunde ca să rezolve problema. Nici un fel de contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
chimiștii mai fac uneori treabă bună când sunt mai bătrâni. Dar În fizică, dacă n-ai dat lovitura până-n treizeci și cinci de ani, se prea poate să n-o mai faci niciodată. — Dar, Ted, tu ești respectat În domeniul tău! Ted clătină din cap: — N-am făcut cercetare fundamentală. Am analizat date, am ajuns la câteva concluzii interesante. Dar niciodată ceva fundamental. Această expediție este șansa mea de a realiza Într-adevăr ceva. Șansa de a-mi vedea numele În cărți. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la ecran. — Oho! făcu Barnes. OHO. — Să Însemne asta ceea ce cred eu că Înseamnă? SĂ ÎNSEMNE ASTA CEEA CE CRED EU CĂ ÎNSEAMNĂ? Ted se retrase de lângă consolă și spuse: — Jerry, poți să Înțelegi ceea ce spun? DA, TED. — Grozav! făcu Barnes, clătinând din cap. De-a dreptul grozav! ȘI EU MĂ BUCUR LA FEL. NEGOCIERI CU EXTRATERESTRUL — Norman, spuse Barnes, parcă ai tratat problema asta În raportul tău, nu-i așa? Posibilitatea ca un extraterestru să ne citească gândurile. — Așa este, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
marea ta Înțelegere, știi desigur că noi suntem niște entități care trebuie să vorbească Între ele, fără ca tu să asculți. Experiența Întâlnirii cu tine ne-a pus la grea Încercare și avem multe de discutat Între noi În legătură cu asta. Barnes clătina din cap. Șl EU AM MULTE DE DISCUTAT DESPRE ASTA. ÎMI PLACE MULT SĂ DISCUT CU ENTITĂȚILE VOASTRE, NORMAN. Da, știu asta, Jerry. Dar totodată tu știi, cu marea ta Înțelepciune, că avem nevoie să discutăm singuri. NU VĂ FIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trebuit să reajusteze reglajele. — Și ce anume a declanșat totuși alarma chiar adineauri, când Beth și Norman se aflau afară? — Tina? zise Barnes. Nu știu ce a fost. Bănuiesc că un soi de animal. Tăcut și foarte mare. — Cât de mare? Tina clătină din cap: — După amprenta electronică, doctore Adams, aș putea spune că era aproape cât acest habitat. TABERE DE LUPTĂ Beth depuse un ou rotund și alb pe măsuța port-obiect a microscopului cu baleiaj. — Ei bine, spuse ea cu privirea ațintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un clanc metalic. Apoi Încă unul. — Ce-a fost asta? — Rețeaua. Lovește rețeaua. — O lovește? Sună de parc-ar demonta-o! Norman Își aminti rețeaua. Era construită din țevi de trei țoli. — Un pește mare? Un rechin? Întrebă Beth. Barnes clătină din cap: — Mișcările nu seamănă cu ale unui rechin. Și, În plus, e prea mare. Tina interveni: — Semnale termice pozitive În perimetrul intern. Continuă să se apropie. — Treci pe activ! ordonă Barnes. Pong-ul sonorului răsună iarăși În Încăpere. Tina anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vedea mai bine. Liniște. — Tina? Ești... Apoi se auzi o bufnitură Înfundată care trebuie să fi fost o explozie. Se priviră reciproc, Încercând să-și dea seama ce Însemna zgomotul acela, dar, În clipa următoare, habitatul Începu iarăși să se clatine sub un nou asalt de lovituri, iar Norman, luat pe nepregătite, fu azvârlit Într-o parte, HYPERLINK "lovindu-.se"lovindu-se de muchia tăioasă a ușii peretelui despărțitor, și privirea i se Întunecă. Îl văzu pe Harry izbindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel puțin, a fost creat de către sferă. De către Jerry. De ce ar fi făcut Jerry așa ceva? Ca să ne spioneze? Ted clătină din cap: — M-am gândit la asta, spuse el. Am impresia că Jerry poate să creeze lucruri. Animale. Nu cred că Jerry este un calmar uriaș, dar a creat calmarul care ne-a atacat. Nu cred că Jerry a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]