7,569 matches
-
canonicul Carol Auner). Caetano Liverotti, sosit în misiune în 1864 în Moldova, dar între 1880-1902, când s-a stins, s-a dedicat cu trup și suflet construcției celei mai frumoase, cândva, biserici „Sfântul Mihail Arhanghelul”, din Săbăoani, cu cele patru clopote, aduse în țară prin bunăvoința regelui Carol I, cu orga Gebrüder-Riege cu 26 de registre, cu altare, statui și mobilier de cel mai rafinat gust. În revista „Viața” preotul Iosif Tălmăcel a scris, la 20 de ani de la moartea mult
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
al Moldovei). La Săbăoani a fost înălțată și cea mai frumoasă biserică catolică a vremii „Sf. Arhanghel Mihail” de către multpreavrednicul paroh. C. Liverotti (1880-1902, coleg de studii cu Carol I, care a dăruit în secret orga, și mai apoi patru clopote). În contextul răspândirii ideologiei socialiste, Papa Leon al XIII-lea a clarificat poziția bisericii „față de chestiunea socială” în enciclica „De rerum novarum” (1891). Pe lângă atâtea probleme pastorale, părintele Liverotti s-a mai confruntat și cu răspândirea ideilor socialiste (de către deputatul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
monștrii sau îngeri. Cuvintele fac și desfac o prietenie, căsnicie, alianță. Ele nu mai pot fi luate înapoi. Rămân cu noi, ca și iubirea. Padre, legenda nu a murit, este cu noi, este chiar Viața: „În nopțile de Înviere, bat clopote, la Berindești”. 6. Fidelitate pentru Biserica Catolică. Elogiul preotului: Johannes Baltheiser „...celor care exercită între voi, funcția de prezbiter..., păstrați turma lui Dumnezeu, care v-a fost încredințată; vegheați asupra ei, nu din constrângere, ci cu tragere de inimă, așa cum
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
lui Victor Margueritte cunoaște o metamorfoză surprinzătoare. Se transformă într-un simbol și coboară în stradă. Băiețoasa dă într-adevăr naștere unei mode, al cărei stilist este Paul Poiret cea a părului tuns scurt și acoperit cu o pălărie tip clopot, a siluetei filiforme, a încălțămintei fără tocuri, a portțigaretului. Ea impune de asemenea o imagine cea a tinerei femei eliberate, independente, emancipate. Expresia "băiețoasă" intră în vocabularul curent. Iar contemporanii le pot întâlni pe băiețoase pretutindeni, pe ringurile de dans
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unui incendiu care încă nu s-a aprins". Europa, și unii o presimt într-adevăr cu o luciditate dureroasă, se află în suspensie. Curând ea va fi din nou însângerată și incendiată, pradă celei mai sălbatice barbarii. Prima bătaie de clopot care anunță sfârșitul păcii și prosperității se face auzită pe 24 octombrie 1929, ziua crahului bursier din Wall Street. Pentru americani, acesta a însemnat o apoplexie, pe cât de violentă pe atât de neașteptată, și o tragedie națională. Ruinați, oamenii de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că era sprinten și fie din lovitura primită, fie din spaima momentului pe care îl trăiește, la câteva zile după, nenorocirea se produce și naște copilul mort. Ce anchete, ce cercetări, cine se ocupa atunci de așa ceva? Sapa, lopata, dangătul clopotului și slujba duhovnicească, au fost totul, cu toate că prin sat, ba și în localitățile învecinate, s-a tot vorbit despre necazul din casa noastră, și că cineva, chiar dacă neamuri, va înfunda temnița. Din cei 12 copii născuți, tragedia a fost că
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și tras de noi, cei trezi, îl ridicam cu picioarel e în sus, până ce capul nu-i mai ajungea la pământ, moment în care, făcându i vânt, în stânga și în dreapta, realizam ceea ce se numea jocul nostru - de-a „limba de clopot” Când s-a terminat plantatul puieților de brad, dar și seceratul buruienilor, s-au întors din munți la casele lor, trei din echipa în care lucrasem, doi veri - Burducea și Vrânceanu - dar și eu, am rămas pe loc. Am rămas
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
oraș însemnase pentru mine o schimbare de decor, dar nu și de mentalitate. Viața la țara își avea farmecul ei, chiar dacă prietenii mei o considerau un mare handicap. Liniștea imensă și plăcută a vietii rurale, grădină plină de flori, dangătul clopotului de la biserică, mugetul vacilor care se întorc de la câmp, scârțâitul cumpenei de la fântână nu se compară nici pe departe cu blocurile îngrămădite ca niște cutii de chibrituri din orașul acela plin țigani gălăgioși și scandalagii.Orașul mă apasă parcă, încercând
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
poet al lui Alexandru Malin Tăcu”, făcând referire la poezia ,,Iron Maiden” pe care o redam alăturat, Liviu Antonesei Îngăduie și Întâlnirea cu povestea autorului: ,, Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și Înjurături ticăloase/ Pe buzele negre ale clopotului din Delphi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceață târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbră Pământului/ Ieșeau din izvoare să Întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Că tunetul fără sfârșit/ Pe marea Întindere a uitării/ Trecea umbră fără trup
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Babilon treceau carete Pe roți pătrate și Încete” ...Stampe și muzici diavolești, catapetezme și desțeleniri În chiar carnea sufletului aflu: ,,Nervi subțiri prin seve-ncete Rumenesc un fruct sedus Carne cu miros de fete Tremurând cu față-n sus” * * * ,,Bat clopotele-n deal, monahii toaca Se tânguie pădurea costeliva S-a petrecut celesta promoroaca Luați va rog oleacă de coliva Albastrul e o stea miriapodă În zorii zilei clatină ușor Un vânt de echinocțiu junior La mine În Copou pe Ghica
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În haine cenușii Murise-n lagăr Alexandru Ț. Părinții coborau Înalți de plâns Aveau durerea crucilor pe ochi Și nopțile pe gură li s-au strâns Veneau tăcuți părinții din mormânt S-apropiau că două flori de scrum Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a unei întregi culturi, biblioteca fiind un depozitar al culturii afgane. Sanford Biggers a petrecut câțiva ani în Japonia, iar videoul lui prezintă un grup de artiști care fac un fel de meditație budistă, cântând o muzică celestă, ciudată, din clopote care au fost realizate din argint și aur provenit din bijuterii hip-hop. Mesajul lui este foarte clar: se referă la deturnarea sensului inițial al hip-hop-ului, dintr-unul social, o muzică protestară, care are rolul de a ne deschide mintea către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
inițial al hip-hop-ului, dintr-unul social, o muzică protestară, care are rolul de a ne deschide mintea către niște efecte negative din societate, într-o muzică orientată către scopuri comerciale. Or, ceea ce fac acești artiști în Japonia, cântând din acele clopote, ar putea însemna un soi de reversie la puritatea absolută a sunetului. Valérie Mréjen a intervievat opt evrei, foști hasidi, evrei ultraortodocși, care în urma unor evenimente aproape insignifiante, cum ar fi muzica dată puțin mai tare de către un vecin sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Egist (Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou - I 7). Îi reproșează amantului neliniștea (dacă taci mereu, nu mai e ciudat, ci plictisitor - II 1) și îi explică deficitul ei de vitalitate (Sunt un turn cu un clopot nemișcat și tu încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II 4) pentru a face ceva, prinsă între ziduri înăbușitoare, strâmte, întunecoase, ea își afirmă urâtul incurabil : Nu este niciun leac împotriva acestei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căutării... și al figurilor strălucitoare din balul trecător (III 10), e o copilă perversă, o mică lebădă (III 14), o fetiță beată (IV 1). La rândul lui, Egist, un tânăr muieratic (III 10), are dorința nesăbuită să afle sunetul tuturor clopotelor (II 4), pentru că se găsește la începutul tuturor călătoriilor (III 4). Bătrânii speră să afle la tinerii din preajmă un leac împotriva timpului. Relația dintre Agamenon și Casandra le apare tuturor ca năzuință spre tinerețe. Agamemnon își declară setea după
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
grăbită să-l conducă în afara zidurilor, să nu-l antreneze în pas de asalt. Cu cartea sub braț, ieși în grădină și se duse să se așeze deoparte, aproape de zidul înalt care înconjura ca o fortăreață școala. Începu să citească. Clopotul de masă o readuse în realitate. O luă pe drumul spre refectoriu. Tot enervată. Convocarea doamnei Dunin cădea prost, ar fi preferat să termine cartea după amiază. Locul ei era în capul unei mese ocupate de fetițele din cursul elementar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Brigăzile internaționale" -, alții ca martori prezenți la fața locului (Georges Bernanos, la început de partea naționaliștilor apoi împotriva acestora denunțîndu-le crimele în Marile cimitire sub lumina lunii, americanul Ernest Hemingway, corespondent de război și autor al romanului-mărturie Pentru cine bat clopotele?, publicat în 1940 și care va cunoaște un succes mondial, Robert Brasillach de partea franchiștilor) sau pur și simplu prin operele lor cum sînt Guernica lui Picasso, Prevestirile războiului civil de Salvador Dali, afișele care cereau ajutor pentru Spania republicană
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
modernă. Noi, ieșenii, ne-am obișnuit cu mirajul marelui spectacol urban, reflectat într-o lumină veselă sau într-un crepuscul compact, pogorâtor din sutele de ani. Parcă totul rămâne ca o taină agățată pe cerul fantastic al orașului, în cântecul clopotelor cu sunet de catedrală. Vizitatorii străini nu pot rămâne indiferenți la formele și stilurile de artă, la imaginea de ansamblu a Cetății. Iașul artei într-o mitologie cu nimic mai prejos față de altele, una veche, de durată și notorietate. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
orașului. Revenim tot la magistrul Constantin Ciopraga: "Lui Mihai Codreanu sonetistul istoria locului îi părea scrisă în Statui, Dimitrie Anghel romanticul, evocatorul de Fantome ale trecutului, asculta orologiile din turnuri în dialog cu timpul sau se lăsa cucerit de tânguirea clopotelor "ca într-un oraș de legende, scufundat sub ape", evocatoarele coline ieșene albastre-mov, compunând un amfiteatru circular, asimetric, ne amintesc de Quasi nova Roma..." Eu, azi, aud cum sună, cu vibrațiile lor alchimice, clopotele Bisericii Toma Cozma din apropiere, monument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sau se lăsa cucerit de tânguirea clopotelor "ca într-un oraș de legende, scufundat sub ape", evocatoarele coline ieșene albastre-mov, compunând un amfiteatru circular, asimetric, ne amintesc de Quasi nova Roma..." Eu, azi, aud cum sună, cu vibrațiile lor alchimice, clopotele Bisericii Toma Cozma din apropiere, monument istoric de secol XIX, aud glasuri cu unde divine ce induc blândețe în viața târzie, iar zvonul lor ritos trezește Copoul, teiul și tremură aroma peste vârfuri de copaci. În condeiele elocvente ale Iașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Turnul Goliei, consolidat prin contraforturi puternice, a fost restaurat pe la 1900 de către arhitectul Nicolae Gabrilescu, că are o înălțime de 30 de metri, cu o bază pătrată de 5 metri. Este format din parter și două etaje, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară și terasă. El rămâne, după atâtea secole, un simbol al Iașului. Ne mai spune faptul că Turnul este mai vechi decât mănăstirea, el însoțind lăcașul de cult construit de Ioan Golia și restaurat de Vasile Lupu. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în adaptare, în ritm, în modernizare, în a ține pasul cu vremea, dar unde-i sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu, aveau timp pentru a admira turnul Goliei, fiecare încercând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ieri pentru a putea întrezări imaginea celei de mâine. ÎNTRE ZIDURILE ISTORICE ALE GALATEI Spre seară, soarele împarte cu dărnicie încă lumina blândă de început de toamnă, aureolând zidurile istorice ale Galatei. La dreapta intrării în curtea majestoasei mănăstiri scânteiază clopotul dăruit pe la sfârșitul veacului XVI cu gesturi voievodale. O declanșare de sunet și vibrațiile unduitoare intră în armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
când sunt peregrinul necunoscut, pe o uliță, undeva la capătul ei, o umbră se strecoară nu știu încotro, după ce se iscase vântul ușor din norii de pulbere albastră. În cimitirul de pe deal crucile se umflau de atâta înghesuială funebră, iar clopotele anunțau ruga divină. Și vine și ploaia înceată, răcoritoare, printre picăturile ei mă întorc acasă. Pe colțul mesei, foile cărții mele se zvârcolesc sub vântul ajuns și aici. Mă simt relaxat, îmi privesc plantele din grădină, devin de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Copoului, cu teii încă plini de flori miresmătoare. LUMINA CETĂȚII Atmosfera lirică și boemă de odinioară amplifică nostalgii pentru o istorie trecută, inimitabilă. În spațiile înconjurate de nuci bătrâni, tei înfloriți, castani și tufe de liliac, de amintiri și sunetul clopotelor ce învăluie amurgul după vecernii, ieșenii încă își fac timp de lecturi, de cunoaștere, de taifas. O plimbare de la Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu și Obeliscul lui Asachi, este însoțită de sufletul sensibil al cetățeanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]