5,358 matches
-
în 1815) scria: "în Regele Lear știință compasiunii este epuizata. Aici nu joacă personajele principale ci acelea care suferă". 1811 Charles Lamb (1775-1834), eseist, este printre primii care se ridică împotriva oricărei modificări și mai ales împotriva introducerii unui happy-end conchizînd: "A-l vedea pe Lear pe scena înseamnă a vedea un om ce se clatină în fața spectatorilor cu un baston, aruncat pe drumuri de fiicele lui într-o noapte ploioasa. Piesă nu are nimic în ea în afară de ceva dureros și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Dumitru Mircea publicat în foileton în Viața românească, apărut în acest an la Editura Tineretului, într-un tiraj de invidiat: 22.000 exemplare, tiraj rezervat doar consacraților și foarte rar debutanților în roman. „Un roman valoros al unui tânăr scriitor” conchide S. Damian 29 în Contemporanul. Pe drumul înfloririi gospodăriei agricole colective își întitulează Silvian Iosifescu 30 cronica literară. Același înalt diapazon analitic și în Almanahul literar 31 din Cluj și Iașul nou32. Se pare că, în fine, unul dintre gravele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Când steagul roșu-i arzător Întotdeauna! (Nu mă-ntreba) - Poetul e fericit știind că iubita lui pășește alături de dânsul, însuflețită de același ideal, de aceeași «patimă-dogoare»: dragostea de patrie și «dorința zborului ne-nfrânt spre socialism». Dacă n-ar fi așa, conchide poetul: Tu dragă nu mi-ai fi nicicând. (De fericit ce sunt...) - Conștient că viața și cauza pentru care luptă e grea și comportă sacrificii, poetul trasează iubitei sale linia de conduită: De va fi să fim vreodată Despărțiți în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nici pe departe consemnate sau analizate în profunzime, consider că pot genera cîteva concluzii importante. Pentru început, fiecare din alternativele constituționale menționate a existat în cel puțin una din democrațiile stabile. Drept urmare este perfect rezonabil, ba chiar logic necesar, să conchidem că multe dintre diferitele aranjamente constituționale sînt compatibile cu instituțiile politice fundamentale ale democrațiilor poliarhice prezentate în Capitolul 8. Instituțiile politice ale democrației poliarhice pot, în aparență, să se prezinte sub diferite forme. Care este cauza acestei situații? Anumite condiții
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
detestat pe măsură, este probabil primul/întâiul jurnalist de opinie din România. Nu cred să existe consumator de presă român căruia să-i fie indiferent: ori îl iubește, ori îl urăște! Cât privește aventura deconspirării, începusem să fac o depresie, conchizând asupra eșecului. Însă, chiar ieri, d-l Ticu Dumitrescu a revenit cu o declarație privind "peștii mari", "știucile", "rechinii", ceea ce m-a mai îmbărbătat. Un pic. Nu aș crede pe nimeni altcineva care ar declara asta; pe liderul deținuților politici
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sine stătătoare. Dacă termenul de dezvoltare este ,,utilizat în mod obișnuit pentru a denumi procesul de creștere economică în venit „per capita” și schimbările fundamentale în structura economică prin care este generată creșterea” [Scruton, R, 1982, p.123], se poate conchide că dezvoltarea economică implică fenomenul de creștere economică. Teorii, modele și doctrine ale dezvoltării economice Dezvoltarea economică este un proces complex care a preocupat economiștii și gânditorii din ultimele trei secole, ce au încercat să identifice cauze și să ofere
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
în analiză. În cazul ANOVA bifactorială, se testează trei ipoteze, două privind egalitatea mediilor grupurilor și una privind egalitatea mediilor interacțiunilor, respingerea ipotezelor nule demonstrând că grupurile nu sunt omogene, deci există cel puțin două medii diferite între ele. Se conchide că diferențele dintre grupuri justifică o parte semnificativă a variației sau, altfel spus, factorii și interacțiunea dintre aceștia influențează semnificativ variația variabilei. Prezentarea sintetică a metodei Unitățile observate se separă în grupe în funcție de variația factorului de influență și apoi se
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
facem efortul să-l înțelegem, gândește după legile inteligenței lui, care distrug orice tipar, orice ordine, orice încercare de clarificare sau explicare totală prin ordonare, cronologică ori de alt fel. Acțiunea Desperado are absolut întotdeauna un final deschis. Autorul nu conchide peremptoriu unde trebuie să înceteze interacțiunea carte-cititor. El pune punct pentru că a epuizat o serie de incidente și, pentru moment, nu mai vrea să continue firul istorisirii, dar ultima pagină are în toate romanele Desperado un refugiu în indeterminare: fie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un discurs clar. Nu renunță niciodată la accesibilitate. Este solidar cu universitarii, dar înainte de toate este scriitor. Cuvântul clar îl înfrânge pe cel specializat în ierarhia lui Lodge. Textele lui sunt scrise pentru a fi ușor înțelese; el a conchis din lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp. Capitolul 3 Poezie 3.1. T.S. Eliot: Intensitatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
volum. El a observat că toate aceste corpuri soseau la pământ sensibil în același moment; numai bila de ceară a avut o mică întârziere. Totuși diferența de timp era mică și departe de a fi în raport cu greutatea bilelor. El a conchis că ideile lui Aristotel erau false și a îndrăznit să o spună în public, ceea ce a ridicat împotriva lui doctorii Universității din Pisa. Ostilitatea lor a fost atât de mare încât Galilei a trebuit să părăsească orașul. Galilei a pus
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
duritatea părților, astfel că admitem această calitate nu numai în corpurile în care simțurile noastre ne fac s-o percepem, dar deducem de aici, pe bună dreptate, că particulele nedivizate ale tuturor corpurilor trebuie să fie dure. În același fel conchidem că toate corpurile sunt impenetrabile (...). Întrucât toate corpurile pe care le cunoaștem sunt mobile și înzestrate cu o anumită forță (pe care o numim forță de inerție) prin care perseverează în mișcare sau în repaus (...). Întinderea, duritatea, impenetrabilitatea, mobilitatea și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
le cunoaștem sunt mobile și înzestrate cu o anumită forță (pe care o numim forță de inerție) prin care perseverează în mișcare sau în repaus (...). Întinderea, duritatea, impenetrabilitatea, mobilitatea și inerția întregului provin deci din aceleași proprietăți ale părților: de unde conchidem că toate particulele tuturor corpurilor sunt întinse, dure, impenetrabile, mobile și înzestrate cu forță de inerție. Acesta este fundamentul întregii Fizici. Prin urmare, metodele de cercetare a fenomenelor naturii urmează disjuncția ce caracterizează domeniile studiate. Macro-științele se ocupă de fenomene
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
latentă analizele pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în Racine și Shakespeare. Tocmai pentru a trezi o astfel de reacție de îndoială din partea spectatorului, care ezita să conchidă asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că nu putem scăpa de iluzie, ei vor exploata sistematic în teatru aceste jocuri de oglindă între realitate și imaginile ei. Plecând de la aceste
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sărăcie este întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii trebuie să se inspire din modelul clasic. Lessing, dornic să creeze un teatru național, se ridică cu vehemență împotriva Clasicismului importat de Gottsched, de care scena germană trebuie să se elibereze dacă vrea să-și afirme specificul. De
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Împrumută adeseori elemente intelectuale. Limba, gândirea, religia, știința, artele și meseriile poporului, se vor schimba. Iubirea, ura, gelozia, invidia, frica, simțământul conservării traiului vor determina pe oameni la același fel de fapte. Dacă ar fi deci cu totul neistoric a conchide de la un fenomen intelectual din vremurile noastre la unul de aceeași natură din timpurile trecute, este din contra cu totul Îndreptățit a admite că În sfera pasională omul a lucrat Întotdeauna În același mod și a induce acolo unde
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
care „limita“ intră în ecuație cu binele, iar „nelimitatul“ în ecuație cu răul. Punându-și problema să definească „substanța răului“, Plotin pleacă de la observația că răul nu se află „nici în ființe, nici în realitatea care este dincolo de ființe“. Atunci, conchide Plotin, „el există în ceea ce nu este, el are într-un fel forma ne-ființei“. Iar această „formă a neființei“ pe care o îmbracă răul și care-l desparte de bine întocmai precum neființa este despărțită de ființă poate fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Transilvania pentru rolul ei naționalist, dar le-a cerut ascultătoarelor lui să aibă grijă numai de Biserica Ortodoxă Română, sfătuindu-și auditoriul să schimbe numele asociației lor în "Asociația Ortodoxă Română a Femeilor." Asemenea afirmații erau considerate drept îndrăznețe. A conchis afirmînd că "pînă cînd ultimul om nu va ajunge la înălțimea unei conștiințe creștine și naționaliste, Biserica Ortodoxă nu poate considera că și-a îndeplinit misiunea", și a încheiat sfidător: Am avut curajul să spun acest lucru"37. Ce i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dovezile documentare relativ la Evul Mediu timpuriu românesc lipseau, Iorga s-a străduit să reconstituie caracterul neîntrerupt al vieții și prezenței românești în Dacia pe baza manifestărilor permanente ale solului, rasei și ideii, în fond cultura și mentalitatea românilor. El a conchis că au existat multe "Românii Populare" în Evul Mediu; aceste "Românii Populare" (după încetarea năvălirilor barbare) s-au cristalizat ulterior de-a lungul principalelor rute comerciale. Conform metodei sale istorice, asemenea manifestări permanente trasînd paralele istorice pe baza trecutului altor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Stăpînul a jumătate din două continente, un om nobil și bun, un suflet devotat și un conducător înțelept, însuflețit de idei nobile... Ni s-a alăturat în 1914, spărgînd o gheață care ne separa de mult timp [relațiile româno-ruse] și conchidea: "Trăiască Împăratul Nicolae, un prieten puternic al României, astăzi și mîine!"66 Era oare acest articol un tribut plătit unui aliat? O concesie făcută lui Brătianu? 67 Sună prea bine ca să fie adevărat; Iorga a încercat să fie "practic" de dragul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timpul de comportarea rușilor, care violau fete chiar mai mici de 10 ani, de jefuirea proprietăților românilor, de ciocnirile cu militarii și civilii români. Odată cu generalizarea mentalității revoluționare și cu răspîndirea anarhiei, aceste incidente se vor înmulți spectaculos 69. Iorga conchidea: "Toată lumea știe că rușii se comportă azi ca un popor, așa cum ieri acționau ca un Stat"70. Iorga a rămas alături de familia sa. Fiul lui cel mai mare, Petru, ofițer de carieră, trecea adesea prin Iași, vizitîndu-și aproape întotdeauna tatăl
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atîrnau ca un nor întunecat deasupra României neocupate 102. Spre sfîrșitul lui octombrie, Iorga anunța în ziarul său că "maximaliștii" (așa îi numea el pe Lenin și partidul acestuia) controlau St. Petersburgul. Istoricul înțelegea evoluția și accelerarea procesului revoluționar. A conchis că, sacrificîndu-l pe Robespierre, Revoluția Franceză a putut păstra și transmite posterității realizările pe care acesta le ura atît de mult. Și avertiza: "Mulțimile flămînde consideră întotdeauna că guevrnul e vinovat și văd salvarea în opoziție... Fiecare revoluție își are
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a demagogiei politice, nici un nivel educațional care să ajute electoratul să înțeleagă alternativele; în sfîrșit, nu exista nici o experiență de autoguvernare. Nu trebuie să ne surprindă că noile instituții democratice au provocat în România reacții stranii, nonoccidentale. Dar în 1918, conchidea Iorga, toată lumea privea cu mare încredere spre viitor. Într-unul din editorialele sale, Iorga reitera încă o dată rolul prezis de el istoricilor, care, după părerea lui, trebuie să iasă din Turnul lor de Fildeș și să-și asume un rol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul îi amintea lui Iorga de tristețea afișată de nomazi la moartea conducătorilor lor spirituali și militari. După care comenta "teribilele erori" ale lui Lenin și conchidea: "Poate că tovarășii săi nu l-au jelit în aceeași măsură ca civilizația pe care a distrus-o". Cît de diferite erau rămasul bun de la și elogiul adus președintelui Wilson! " Întreaga lume salută nobila figură a defunctului Wilson". Continua, spunînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]