6,268 matches
-
Procuratură! Bărbatul de pe scaun ridică brusc capul. Dar comisarul nu se mai uita la el. Coborî iar privirea în dosar și i se adresă celuilalt polițist: — Ia și dosarul ăstuia și pune-l laolaltă cu celelalte. Să le ducă un curier la judecător, la Milleroni, ca să semneze ordinele de expulzare. Vagabondaj, pericol pentru siguranța publică... știi, ca de obicei. Să-i trimită pe toți înapoi acasă. În drum spre ușă, comisarul Scarpetti aruncă totuși o privire spre bărbatul încercănat de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
întâmplării, își închipuie că sângele li se înalbăstrește pe loc, doar însușindu-și un blazon vechi și de viță aleasă. Este în istoria presei de la noi un ziar despre care am mai relatat și în edițiile anterioare ale „damelor gazetiere“. „Curierul de Iași“ a avut o istorie scurtă, dar importantă. A apărut la 31 martie 1868 și chiar acum, în timp ce scriu, realizez că la două zile după ce articolul de față va apărea se vor împlini 140 de ani de când primul număr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ieșea, pare-se că din Tipografia Societății Junimea. Oricum, e cert că ziarul se afla în 1870 - cum consemnează și Dicționarul Literaturii Române (ediția coordonată de ieșeanul Remus Zăstroiu) - sub influența Junimii. Nume mari își leagă biografia de aceea a „Curierului de Iași“. Din comitetul de redacție al gazetei a făcut parte la un moment dat marele A.D. Xenopol. Apărută întâi săptămânal, apoi în două, respectiv în trei zile ale săptămânii, publica nuvele ale unor scriitori importanți - Nicolae Gane, I. Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
moment dat marele A.D. Xenopol. Apărută întâi săptămânal, apoi în două, respectiv în trei zile ale săptămânii, publica nuvele ale unor scriitori importanți - Nicolae Gane, I. Negruzzi, Slavici -, cronici de teatru, relatări de la ședințele Junimii. Dar perioada de strălucire a „Curierului de Iași“ se leagă de numele unui redactor tânăr, școlit la Viena, căruia i-a fost încredințată misiunea de a ridica nivelul ziarului. Îl chema Mihai Eminescu. A lucrat aici un an, poate un an jumătate, de la începutul lui 1876
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ziarului. Îl chema Mihai Eminescu. A lucrat aici un an, poate un an jumătate, de la începutul lui 1876 și până când după o ceartă cu directorul tipografiei și-a scris demisia, hârtie care se mai păstrează și azi. După plecarea sa, „Curierul de Iași“ s-a apropiat din nou de ce devenise cu doi ani în urmă, adică o gazetă unde un rol important în economia spațiului îl avea conținutul „publicațiunilor oficiale“ despre primăria orașului - de unde primea, se pare, subvențiile fără de care, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o gazetă unde un rol important în economia spațiului îl avea conținutul „publicațiunilor oficiale“ despre primăria orașului - de unde primea, se pare, subvențiile fără de care, în acea vreme, o publicație nu prea putea supraviețui. Dar chiar și după această ușoară decădere, „Curierul de Iași“ - despre care s-ar putea spune că a fost primul ziar modern din Moldova și unul din primele din spațiul românesc - avea un standard ridicat pentru sfârșitul secolului al XIX-lea, când presa de la noi avea o experiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de a avea o gazetă bine scrisă, proaspătă, diversă - fapt ce o diferențiază net de alte ziare din aceeași perioadă. E o plăcere și o destindere să-i parcurgi colecția chiar și azi. Sau poate mai ales azi, când prezentul „Curier de Iași“, „foaia publicațiunilor oficiale“ a primarelui Gheorghe Nichita, poartă un nemeritat blazon, dar nu are nici eleganța, nici prospețimea, nici diversitatea gazetei de altădată. Cine va răsfoi „Curierul de Iași“ - cel nou va vedea că nu e nici pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
colecția chiar și azi. Sau poate mai ales azi, când prezentul „Curier de Iași“, „foaia publicațiunilor oficiale“ a primarelui Gheorghe Nichita, poartă un nemeritat blazon, dar nu are nici eleganța, nici prospețimea, nici diversitatea gazetei de altădată. Cine va răsfoi „Curierul de Iași“ - cel nou va vedea că nu e nici pe departe ce a fost. Seamănă a sărmăluță demagogică împachetată în foaie de viță pseudojurnalistică, mucegăită și cam neplăcut mirositoare. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Vis răutăcios... Din nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
se mai putea trăi Întro aparență de normalitate. Toată Moldova știa că fiecare ceas Însemna apropierea uriașelor armate din Apus și de la miazăzi. În ținuturile Vrancei și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta cetății, pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În taberele așezate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
valea Bârladului peste care trecea podul de lemn. Apa râului Înghețase. Seara viscolise, iar oștenii și curtea domnească se adăpostiseră În corturile de campanie. Abia În zori, când vântul se mai potolise, putuseră fi aprinse focuri. În jurul prânzului sosiseră primii curieri de la Dunăre și de la frontiera cu Țara Românească. Joncțiunea trupelor turcești sosite dinspre Albania și dinspre Adrianopol se făcuse cu două zile Înainte. Dar În acea dimineață primele unități ale Semilunei forțau trecerea În Moldova. În cortul lui Ștefan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la punctele de sud, În apropierea Chiliei, și În cele din sud-vest, În zona Buzăului. Unități de cavalerie ale lui Laiotă Basarab au fost trimise În recunoaștere la Oituz, dar s-au retras din fața baricadelor controlate de arcașii noștri, spuse curierul trimis În zori de comisul Toader. Voievodul urmărea pe hartă avansarea avangărzilor imperiale. În față se aflau, ca de obicei, trupele de elită ale achingiilor și beșliilor, călăreți sălbatici, aruncați la atac pentru a jefui teritoriile cu urmeau a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înceapă luptele de hărțuială. Să plaseze arcași pe toate traseele de invazie. Orice grup mai mic de cinci sute de oșteni să fie eliminat. Să nu angajeze lupte directe de amploare. Atac și retragere. Zi și noapte. - Am Înțeles, spuse curierul domnesc, plecând să transmită poruncile. -Comisul Groza să plece la pasul Oituz, continuă voievodul, și să atace din păduri contingentul lui Laiotă. Să dea impresia că avem forțe masive În trecători. Să dirijăm invazia doar spre sud, de unde drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moldovenești. În fruntea oștenilor Îl recunoscu pe spătarul al doilea Filip Pop. Alexandru privi și el, curios, sosirea călăreților. - Ne-au venit secuii În ajutor... spuse căpitanul. Singurul ajutor din afară. Cu voia sau fără voia lui Matei. Un nou curier sosi, cu calul În spume, și Întrebă unde se află măria sa. În același timp, unul din Apărători se apropie de Oană, cu două răvașe făcute sul. - Mesaje venite pe calea săgeții, de la miazăzi și de la Răsărit! spuse oșteanul. Oană Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
armată a Moldovei. E doar ceață! - Da... șopti voievodul, gânditor. Cu toate astea.... nu văd ce schimbări tactice putem face... - Și dacă nu le facem, măria ta, cum vom transmite ordinele? Prin semnalele cu steaguri, care nu se văd? Prin curieri care nu mai nimeresc corpurile de oaste la care trebuie să ajungă? Prin buciume care nu știm unde se află? Cum ne dăm seama cât de aproape e dușmanul și ce forțe angajează În luptă? Căpitanii se strânseră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacului la pod! porunci voievodul. Conform semnalelor, la pod se dădeau luptele cele mai grele. Atacul spahiilor fusese respins de spătarul Albu, dar presiunea asupra podului devenea uriașă. Mii de spahii treceau Bârladul prin apă, Încercând Încercuirea călărimilor domnești. Un curier plin de sânge sosi pe dealul unde se afla voievodul. - Spătarul Albu și comisul Toader cer Întăriri, măria ta! Au În față o cavalerie imensă, peste patruzeci de mii de spahii, achingii și timarioți! - Să reziste! tună voievodul. Să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unde se afla voievodul. - Spătarul Albu și comisul Toader cer Întăriri, măria ta! Au În față o cavalerie imensă, peste patruzeci de mii de spahii, achingii și timarioți! - Să reziste! tună voievodul. Să mai reziste măcar o jumătate de ceas! Curierul se Înclină și plecă. - Trebuie să câștigăm acum! Îi spuse Ștefan lui Oană. Poate a sosit clipa să intrăm În luptă! În două ceasuri vom fi covârșiți de numărul lor! - Măria ta! răspunse, aspru, căpitanul. Dacă vrei taie-mă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Doamne, ajută-ne Doamne, dacă ne vezi pe ceața asta... șopti spătarul, blocând o lovitură de iatagan și tăind rapid, orizontal, pieptul unui spahiu. Călăreții din jurul lui simțiseră, Însă, că se Întâmpla ceva grav. Din flancul drept, comisul Toader trimise curieri spre voievod. Flancul stâng ceda. Din cinci mii de călăreți, comisul mai rămăsese cu jumătate. Iar presiunea otomană continua să crească. Dar comisul Toader Înțelesese că ceva mult mai grav se petrece În spate. Nici un semnal nu mai venea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau de retragere. Oamenii erau obosiți, iar brațele le erau grele, de plumb. Mulți fuseseră răniți, dar Încercau să rămână În luptă. - Ultima poruncă a fost să menținem pozițiile! strigă bătrânul comis. Nimeni nu dă Înapoi nici un pas! Unul din curieri se Întoarse În flancul stâng, cu vești rele. - În jurul voievodului e o luptă cumplită! spuse el, gâfâind. Căpitanul Oană se bate la sabie ca un nebun! Apărătorii sunt Încercuiți! - Nu ne lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care Își arunca armele, cerând Îndurare. - Poruncă pentru Întreaga oștire a Moldovei! spuse Ștefan, făcând curierilor semn de apropiere și privind debandada de pe câmpul de luptă. Cu ultima sforțare, corpurile de cavalerie și de pedestrime, atac concentrat asupra lui Soliman! Spătarul al doilea, Filip Pop, cu cinci mii de călăreți, să iasă din dispozitiv și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apără-ne și iartă-ne, că muriră ai noștri cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că nu-l văz. - Apăi nici n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă Gâlcă, măi Oaie? Întrebă moș Vasilie, Încercând, totuși, să audă ce spunea curierul cel mai apropiat de ei. Dar cuvintele lui nu se Înțelegeau decât fragmentar, risipindu-se prea repede În vântul rece al serii. - Nu s-aude... mormăi Oaie, parcă cuprins de frig. Ajunse căpitanul chiar lângă mine, luat de iureș, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vântul rece al serii. - Nu s-aude... mormăi Oaie, parcă cuprins de frig. Ajunse căpitanul chiar lângă mine, luat de iureș, când izbi voievodul garda lui Soliman. - ... noaptea asta vor fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela? - Da... Îți stătea inima-n loc... nu câștigă nici unul că fugi mongolul... -... din trei În trei ceasuri... se auzi, slab, vocea curierului. - Ce-o fi zicând? se Întrebă moș Vasilie. Că doară bătălia se termină... - Se termină... murmură Oaie, parcă abia atunci aducându-și aminte că nevasta și copiii lui sunt departe, prin obcinele Bucovinei. De când se Înscăună măria sa Ștefan ne fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]