5,794 matches
-
pereții de nord și sud, asigurând stabilitatea bolții semicilindrice, făcută din bârne mai subțiri, legate prin cuie de lemn în arcul dublou median. Console nu există, acoperișul pornind direct din cununa superioară a pereților, iar cheotorile sunt ascunse. Lipsa elementelor decorative este suplinită prin piesele de mobilier, specialitatea locuitorilor satului. Ușile altarului pictate pe pânză, au fost realizate de David Zugravu. Inscripția de pe ușa diaconească atestă:"...s-au zugrăvit la anul 1764. David Zugravu". La ușa „proscomidiei”, inscripția reamintește numele talentatului
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
Aceasta este una dintre bisericile de lemn din Oltenia bine conservate, atât în interior cât și în exterior. Se distinge prin nișele în consolă de la altar, prin picturi interioare, prin pisanie și pomelnic cu numele ctitorilor, inscripții, și prin sculpturi decorative exterioare. Poartă hramul „Sf. Împărați” și datează din anul 1812, sau chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechimea bisericii este disputată. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait propune
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
Sava (Destul de ciudată si neobișnuită plasarea acestor două icoane în altar, pe spatele iconostasului). Programul iconografic este cel cu care ne-a obișnuit Zugravul Nicolae, având însă un număr mai mare de teme și scene. Registrele sunt despărțite de benzi decorative, alcătuite din vrejuri elegant ondulate și purtând flori, sau din frunze dispuse în cruci culcate, precum și din meandre pictate în roșu și albastru, care se întretaie ritmic. Decorul bogat contribuie la efectul de ansamblu al picturii zugravului de la Lupșa Mare
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
se prelungesc inovațiile care s-au născut în ultimii ani ai domniei lui Ludovic al XVI-lea. Stilul grec și etrusc se completează cu grandoarea romană și cu o mai bună cunoaștere a Egiptului - reflectata în decorațiile exterioare, mobilierul, obiectele decorative. Încurajată de gustul unei noi elite nonconformiste, cu Juliette Récamier sau Joséphine Bonaparte, se precizează stilul numit Consulat. Tipic pentru acest stil este pictura murală pe hârtie Zuber, care se găsește în "salle a manger" (sufragerie). Este una din cheile
Château de la Huardière () [Corola-website/Science/317772_a_319101]
-
de o valoare deosebită. Aceste manuscripte au fost considerate ca fiind extrem de valoroase de către colecționari începând din secolul al XV-lea, atât pentru valoarea lor istorică cât și pentru frumusețea estetică a literelor cu spații egale între ele și elemente decorative. În special următoarele patru manuscripte sunt de valoare deosebită: Cercetările din secolul al XX-lea și-au concentrat atenția asupra datării manuscriptelor, deoarece cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau o tendință de a le data mai vechi decât a
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
dar uneori erau folosite din motive pure de varietate. Poezia anglo-saxonă are un stil dramatic cu descrierea rapidă a acțiunii, în acest sens fiind diferită de poezia irlandeză celtică a aceleiași perioade, care este caracterizată de un stil mai lent, decorativ. În versul 99 al poeziei "The Wanderer" („Călătorul”), o scenă a unei bătălii este descrisă ca fiind o furtună de sulițe, ceea ce este un bun exemplu pentru dependența poeților anglo-saxoni de metafore, dar totodată ne arată cum priveau ei războiul
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
văzute în costul crescut ilustrat de prețul emis în 301 d.H., în timpul domniei lui Dioclețian. Aici este menționat faptul că există trei clase de tunici militare, costând 1000, 1250 și 1500 de denarii. "Clavi" Clavi, sau faugustus clavus, erau benzi decorative situate în mijlocul tunicii. Cu timpul clavus și-a pierdut distincția. Apoi, clavus a devenit mai elabvorată. Pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea peste fiecare umăr, până la tivul de pe tunică sau de pe dalmatica descinsă. Folosirea unei clavi purpurie
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
secol, marcând jumătățile de oră. După 1989 acesta a fost complet renovat, iar odată cu aderarea României la Uniunea Europeană melodia cântată la ore fixe a fost schimbată în imnul Europei. De la înălțimea balconului din turnul patrulater pot fi admirate rondourile vegetale decorative dinspre bulevard care flanchează piațeta de marmură. Compoziția decorativă a acesteia a fost concepută de arhitectul arădean Miloș Cristea, în deceniul al nouălea al secolului XX. Singura modificare de la fațada principală a constituit-o decorarea frontonului de la baza turnului principal
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
fost complet renovat, iar odată cu aderarea României la Uniunea Europeană melodia cântată la ore fixe a fost schimbată în imnul Europei. De la înălțimea balconului din turnul patrulater pot fi admirate rondourile vegetale decorative dinspre bulevard care flanchează piațeta de marmură. Compoziția decorativă a acesteia a fost concepută de arhitectul arădean Miloș Cristea, în deceniul al nouălea al secolului XX. Singura modificare de la fațada principală a constituit-o decorarea frontonului de la baza turnului principal (succesiunea, în timp, a stemelor orașului: după 1875, după
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
într-un sistem denumit boustrophedon inversat. Pe o treime dintre tăblițe, liniile de text sunt gravate în lungul unor caneluri puțin adânci pe suprafața lemnului. Glifele redau contururi de ființe umane, de animale, de plante, de artefacte sau au forme decorative. Multe dintre figurile umane sau animaliere, cum ar fi (glifa rongo-rongo 200) sau (glifa 280) prezintă protuberanțe caracteristice de fiecare parte a capului, reprezentând probabil urechi sau ochi. Textele individuale sunt denumite convențional cu o literă mare și un nume
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
sistem derivat este o simplă imitare a sistemului rongo-rongo.” Un pretins al treilea tip de inscripționare, "mama" sau "va‘eva‘e", descris în câteva publicații pe la jumătatea secolului al XX-lea, s-a dovedit a fi doar un sistem geometric decorativ, inventat de către pascuani la începutul secolului al XX-lea. Formele glifelor sunt contururi standardizate de ființe vii sau de forme geometrice cu o dimensiune medie de un centimetru. Tăblițele de lemn au forme neregulate și, în multe cazuri, prezintă caneluri
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
păr, sunt realizate cu așchii de obsidian și, ca o consecință, textele erau mai întâi schițate cu obsidian și după aceea erau întărite cu ajutorul dinților de rechin. Liniile fine rămase sunt fie greșeli fie convenții de scriere sau simple elemente decorative. Șirurile verticale ale emblemelor sau motivelor romboidale, spre exemplu, sunt legate printr-o linie fină, caracteristică, linie care poate fi observată în mod repetat la unul din capetele tăbliței B. Lui Barthel i s-a spus, de asemenea, că Nga
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
patru evenimente importante: În interior se pătrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unități de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust și altar. Iconostasul, mobilierul și stranele au fost realizate din lemn de stejar, cu motive decorative de inspirație brâncovenească. Pictura murală a fost realizată de pictorul Costin Petrescu în tehnica "„al fresca”" (frescă) și se înscrie în spiritul iconografiei tradiționale. De o parte și de alta a intrării, apar portretele suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
Nouveau în România. Și-a făcut studiile la Școala de Belle Arte din București și l-a avut ca profesor pe Alexandru Tzigara-Samurcaș care i-a fost un îndrumător foarte apropiat. Acesta l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească și l-a ajutat să devină redactor la revista "Convorbiri Literare" la care Samurcaș se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat exclusiv
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Luchian sau Ion Andreescu. Creațiile sale sunt îndeobște foarte sumare și aspectul de schiță transpare în mai toate peisajele pe care le-a realizat. De aceleași elemente definitorii sunt caracterizate și picturile de gen, excepție făcând doar proiectele de artă decorativă unde linia se impune cu o precizie remarcabilă. Referitor la tematica istorică, în opera lui Apcar Baltazar se cunoaște că artistul i-a acordat o importanță deosebită și ambițiile lui l-au determinat să creeze mari proiecte pentru lucrări monumentale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
la Biserica Oțetari din București (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). Acest pictor a fost cel mai devotat și mai dotat dintre artiștii români din primul deceniu al secolului al XX-lea, în contribuțiile pe care le-a avut în domeniul artei decorative. În mod deosebit fața de colegii lui de breaslă care au acționat mai mult sau mai puțin intuitiv, el a fost preocupat până la obsesie de perspectiva creării unui "stil autentic românesc" în acest domeniu. A urmărit cu ardoare toate curentele
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
anul 1896 la Școala de Belle Arte din București ca bursier, prin concurs, până când și-a luat diploma în anul 1901. A fost elevul lui George Demetrescu Mirea, care l-a consiliat în unele probleme legate de portretistică și artă decorativă. În primul an de studii a obținut medalia de bronz clasa a II-a la concursul pentru natură statică, iar în cel de al patrulea an de studii a obținut medalia de bronz pentru categoria „"dupe Compoziție pictură"”. Pe timpul studiilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
un elev eminent al Școalei din București"” și „"... unul dintre cei mai de seamă absolvenți ai școalei noastre de arte frumoase"”. Tzigara-Samurcaș și-a asumat misiunea de îndrumător al lui Baltazar și l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească. A scris o serie de articole laudative la adresa artistului și a decorațiunilor pe care acesta le-a făcut. În plus, l-a introdus ca redactor la revista "Convorbiri Literare", unde el se afla în grațiile
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
s-a datorat tot lui Tzigara-Samurcaș, profesor care le-a insuflat studenților prin prelegerile sale de istoria artelor dragostea pentru trecutul și vestigiile României. Tzigara-Samurcaș a fost de asemenea și printre primii profesori români care au semnalat necesitatea dezvoltării artelor decorative ca element esențial al înfloririi culturale. Studentul Baltazar a fost studios și s-a dovedit un cititor pasionat. Tudor Arghezi a menționat faptul că „"... Baltazar citea cât mai mult, citea acasă, citea pe uliți, citea în tramvai și pretutindeni"”. El
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Storck o scrisoare în care ea spunea: De ce nu mi-ai scris nimic despre moartea pictorului Baltazar? Am aflat de la colegul nostru Camil Ressu... Săracul Baltazar, artist atât de talentat! Ultima oară, la Paris, plănuisem să lucrăm împreună o frescă decorativă"”. De fapt, chiar Apcar Baltazar a declarat: „"Parisul, Muzeele, Luvrul!... Când voi mai revedea pe Fragonard, pe Fantin Latour, pe Corot sau pe Puvis de Chavennes? Mi-amintesc de bucuria ce am avut-o când, după ce văzusem decorațiunile de la Sorbona
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Baltazar „"... formula cu greutate extraordinară materialul unei reflexii simple, dar care în spiritul lui afecta complicații nesfârșite"”. Apcar Baltazar a participat la un concurs ținut în perioada 10-18 septembrie 1908 pentru ocuparea unui post rămas vacant la catedra de artă decorativă de la Școala de Belle Arte din București. Pentru ocuparea postului s-a organizat la Ateneul Român o expoziție la care au participat Apcar Baltazar, Costin Petrescu și Arthur Verona. În seara premergătoare concursului, toate lucrările expuse de Apcar Baltazar au
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în portret, ca și în ilustrația de carte. El a dovedit o deplină stăpânire a transparenței culorii, cu precizia magistrală a desenului, fiind un neîntrecut creator de atmosferă. Criticii de artă au vorbit de o amprentă Apcar Baltazar în arta decorativă și pictura istorică. Au vorbit, de asemenea, despre crearea imaginii novatoare a mahalalelor bucureștene și despre portretistica sa, caracterizată de o adâncime psihologică remarcabilă. Nu în ultimul rând s-a vorbit despre "" lucrat negru pe negru și despre "" lucrată alb
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
tânăr la numai 29 de ani, după prima sa expoziție. Lucrările sale se găsesc în muzeul Simu, la Toma Stelian, altele fiind în colecții particulare (Dr. Severeanu, Lazăr Munteanu, Al. Râșcanu, Onic Zambaccian, Paucker, la fratele pictorului etc.) Câteva panouri decorative realizate de Baltazar se află la Paris, în colecția Dr. Dieulafoy. Perioada de creație a lui Apcar Baltazar a durat șapte ani. Încercarea de a cataloga o succesiune cronologică a operei sale este sortită eșecului, deoarece el a experimentat, a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în prim plan suprafața plană și a renunțat la modularea prin lumini și umbre a volumelor, a perspectivei aeriene și a celei liniare. Astfel, el a reușit să creeze o imagine concepută sintetic, care în final a dobândit mari virtuți decorative. Se poate spune ca o concluzie că decorativismul, cloazonismul și sintetismul sunt caracteristicile capitale ale operelor pe care le-a realizat. Se poate vorbi și de un freschism dacă se ține seama și de analiza cromaticii cu tonuri palide, delicate
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
unui volum de Emil Gârleanu) și "". Orășean prin excelență, artistul a pictat foarte puține scene din viața satului așa cum sunt lucrările intitulate " Întoarcerea de la pășune" și "". De altfel, țăranii apar în opera artistului doar în compozițiile istorice sau în cele decorative în care au căpătat un caracter preponderent simbolic: "Durus arator, Semănătorul" și "Odihna". "Durus arator" este executat cu originalitate, ca viziune și ca soluție compozițională. Busturile țăranilor sunt pictate în tușe largi, care se impun magistral pe fundalul care închipuiește
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]