5,362 matches
-
piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din: Zona subterană era constituită din camere mortuare în care se aflau sarcofagele celor decedați și coridoare de acces. Pereții erau decorați cu picturi sau sculpturi reprezentând diverse activități din viața defunctului. Relieful care decorează pereții mormintelor, templelor sau coloanelor este înlocuit treptat de pictura murală. Se practică tehnica frescei, iar scenele sunt așezate în frize pe toată suprafața peretelui, de la sol la tavan. Tematica este foarte bogată, de la scene din viața
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
celor dragi. "„Îmi doresc să am câte o amintire cu fiecare ființă din lume, dragă mie. Nu e vorba de a plăcea ceva ce e prețios în asemenea cazuri, ci doar asocierea și emoția de a te simți în apropierea [defunctului]... faptul că fiecare umbră a persoanei este acolo, întiparită pentru totdeauna! Aș dori să am o asemenea amintire a cuiva pe care am iubit cu adevărat, în defavoarea celei mai nobile creații a unui artist.”" — poeta britanică Elizabeth Barrett Browning (1843
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
cartea de vizită (în franceză: „carte de visite”), o nouă modalitate de transmitere a portretelor memoriale. Invenția sa a revoluționat fotografia, după un singur negativ putând fi create mai multe exemplare. Cărțile puteau fi transmise prin poștă rudelor îndepărtate, iar defuncții erau fotografiați în așa fel încât să pară că dorm, având un aspect natural. Invenția lui Disdéri a câștigat popularitate în Europa în jurul anului 1859, iar odată cu aceasta dobândeau notorietate și portretele memoriale. "„Aceste fotografii erau un aspect comun al
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
soldații decedați erau „arareori răniți sau murdari”. La începutul secolului XX fotografiile post-mortem deveneau încet, dar sigur, indezirabile publicului. Câteodată persoanele decedate erau așezate în sicrie cu modele florale, iar portretul era făcut adesea în salonul căminului, locul în care defunctul era ținut până la momentul înmormântării. Această practică a dispărut odată cu apariția caselor funerare, pe parcursul secolului XX. Începând cu anii 1940 portretele memoriale nu au mai fost folosite în S.U.A., având în vedere că practicile funerare și percepția publicului asupra morții
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
având în vedere că practicile funerare și percepția publicului asupra morții s-au schimbat. Fotografiile post-mortem au fost treptat excluse din perioada de doliu, dar și din procesul de pomenire. Omul de rând începea să creadă că evidențele materiale ale defuncților prelungesc durerea, iar acest tip de fotografie nu a mai fost considerat a fi o practică normală. De la începutul anilor 1940 portretele memoriale au fost scoase din uz în America de Nord și Europa Occidentală, fiind adesea catalogate drept „vulgare, tabu”. Percepția
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
În opinia sa, aceste opere sunt o metodă de a imortaliza imaginea unei persoane într-un „ultim gest inutil care neagă pierderea suferită și în același timp o acceptă întru totul.” Primele fotografii post-mortem erau comansate pe fața sau corpul defunctului, arareori surprinzând și sicriul. Decedatul este înfățișat în așa fel încât să pară că dorme, având un aspect natural. Copiii și sugarii erau fotografiați de cele mai multe ori stând pe o canapea sau într-un căruț, împreună cu jucăria favorită. De asemenea
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
pierdut. Adulții erau fotografiați stând pe un scaun, uneori fiind fixați cu legături speciale; anumite flori și plante, considerate a fi elemente convenționale care confirmau moartea subiectului, erau surprinse în portretele memoriale. Fotografii timpurii se străduiau să îi înfățișeze pe defuncți într-o manieră cât mai naturală. Pentru a atinge acest scop, ei îi surprindeau pe subiecți cu ochii deschiși sau îi „retușau” la developare, prin imprimarea unor pupile. În perioada de apus, naturalețea defunctului nu era importantă, iar cadrul obișnuit
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
se străduiau să îi înfățișeze pe defuncți într-o manieră cât mai naturală. Pentru a atinge acest scop, ei îi surprindeau pe subiecți cu ochii deschiși sau îi „retușau” la developare, prin imprimarea unor pupile. În perioada de apus, naturalețea defunctului nu era importantă, iar cadrul obișnuit prezenta subiectul așezat în sicriu. De cele mai multe ori, în portretele memoriale erau surprinși participanții de la înmormântare, practică folosită preponderent în Europa și mai puțin în America de Nord.
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
Niyazov, survenit în 2006, la data de 18 ianuarie 2010, președintele Gurbangulî Berdimuhamedov a semnat un decret care viza mutarea "Arcului Neutralității" în afara centrului orașului. Cu aceată ocazie, "arcul" urmează să fie reconstruit aproape identic, cu excepția statuii de aur a defunctului președinte Niyazov. Structura ar trebui, potrivit proiectului, să aibă aceeași înălțime: 95 de metri, prin prelungirea picioarelor structurii monumentului. Șantierul, prevăzut pentru luna martie 2010, este condus de întreprinderea turcă "Polimeks", deja constructorul monumentului din 1998. Costul este estimat, de către
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
trei ani mai târziu. Sunt trei ani buni pentru Cristina care trăiește în compania mătușii și a familiei ei. În 1639 când Ecaterina moare, Oxenstierna a mutat familia ei din castel. Cristina crește în continuare după perceptele stabilite de regele defunct, care hotărâse că ea trebuie să exceleze în "arta de a guverna regatele ca un suveran creștin". Preceptorul ei, Johannes Matthiae, îi impune să lucreze 12 ore pe zi. Studiul limbilor și al istoriei alternează cu educația fizică, geografia și
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
turc și a anulat prevederile [[Tratatul de la Sèvres|Tratatului de la Sèvres]], semnat de guvernul otoman. După acest nou tratat, a fost recunoscută pe plan internațional suveranitatea noii [[Republica Turcia|Republici Turcia]] și a fost recunoscut dreptul de [[stat succesor]] al defunctului [[Imperiul Otoman|Imperiu Otoman]] Pe 29 octombrie 1923 a fost proclamată republica, iar [[Ankara]] a devenit noua capitală a țării. Mustafa Kemal a fost ales [[președinte al Turciei|primul președinte al Turciei]]. El i-a plasat pe apropiații săi Fevzi
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
autoritate în domeniul porțelanurilor chinezești, fiind și autorul unei cărți. Holmes afirmă că toți marii criminali au o minte mai complexă, dând exemplul unui criminal real, Charles Peace, care era un virtuoz al viorii. Tot aici se face referire la defunctul profesor Moriarty și la colonelul Sebastian Moran, încă în viață. Se poate face astfel o comparație între Moriarty (descris de Holmes în "Ultima problemă" ca un "Napoleon al crimei") și baronul Gruner (considerat "un adevărat aristocrat al crimei"). Povestirea "" a
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
al III-lea a asediat Ascalon în 1153, astfel încât Regatul Ierusalimului a fost capabil să avanseze în Egipt și să ocupe pentru scurt timp Cairo, în anii 1160. Împăratul Manuel s-a căsătorit în 1161 cu Maria de Antiohia, fiica defunctului Raymond de Antiochia și verișoara regelui cruciat Amalric I al Ierusalimului, în timp ce Amalric s-a căsătorit cu nepoata lui Manuel, Maria Comnena. În 1168 o alianță formală a fost negociată de viitorul Arhiepiscop William de Tir și în 1169 Manuel
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
în fortăreața Blaye, ea a născut o fată, fructul unui mariaj secret cu contele de Lucchesi-Palli. Discreditată, ea a fost exilată și fostul rege Carol al X-lea a încredințat educația nepoților săi unei alte nurori, ducesa d'Angoulême, fiica defunctului rege Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoaneta. În octombrie 1832, familia regală a părăsit Anglia și s-a instalat la palatul regal din Praga în Austria. La 27 septembrie 1833, pentru majoratul lui Henri fixat la vârsta de
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
Louis-Napoléon Bonaparte este ales președinte al Republicii în decembrie 1848. În iunie 1848 contele de Chambord a inițiat un prim gest de împăcare cu familia d'Orléans. În 1850, la moartea lui Louis-Philippe el a celebrat o slujbă în memoria defunctului și a scris văduvei lui, regina Marie-Amélie. În 1851, Henri moștenște de la mătușa sa castelul Frohsdorf din Austria. Se instalează acolo definitiv și conservă amintirile regale: portrete ale familiei regale, steagul alb dat de Carol al X-lea în august
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
lansare. Braschi scrie despre moartea omului de afaceri, sfârșitul democrației și iluzia că toți oamenii se nasc egali. „Revoluționară atât ca subiect, cât și ca formă, «United States of Banană» reprezintă o declarație de independență personală scrisă cu măiestrie”, declară defunctul editor , fostul proprietar al Grove Press și redactorul șef al "Evergreen Review". Principalele personaje sunt Zarathustra, Segismundo, Hamlet, Giannina și Statuia Libertății; au apariții episodice liderii de stânga ai Americii Latine Fidel Castro, Râul Castro, Hugo Chavez, Cristina Kirchner și
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
național pentru evrei. Puterile aliate se angajaseră să se îngrijească de apărarea drepturilor civile și religioase atât a comunităților evreiești cât și a celor neevreiești din Palestina. Obiectivul oficial al instituirii sistemului mandatelor Ligii Națiunilor era administrarea teritoriilor ce aparținuseră defunctului Imperiu Otoman în Orientul Mijlociu începând cu secolul al XVI-lea. Mandatele aveau să înceteze când teritoriile sub mandat erau capabile să se autoguverneze. Atunci când Imperiul Otoman s-a alăturat Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial (aprilie 1915), liniile de comunicație britanice cu
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
dincolo, dacă va fi posibil. În fiecare an, de Halloween, soția sa organiza ședințe de spiritism, dar soțul ei nu a apărut niciodată. După zece ani, în 1936, după o ultimă încercare de a a lua legătura cu soțul ei defunct, ea a stins lumânarea pe care o ținea aprinsă încă de la moartea acestuia, spunând: "am așteptat destul. Zece ani e o perioadă de timp suficientă pentru a aștepta un bărbat". Chiar și în prezent, de Halloween, tradiția a rămas, organizânu-se
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
pentru cel mai bun roman științifico-fantastic () este un premiu acordat unor lucrări științifico-fantastice. americane A fost înființat în anul 1972 de doi scriitori SF de succes, Harry Harrison și Brian Aldiss, pentru a onora memoria lui John W. Campbell, recent defunctul editor a revistei Astounding. Ca și alte premii importante americane de literatură științifico-fantastică, cum ar fi premiul Nebula sau Hugo, candidații sunt selectați de către un juriu. În 1976 juriul nu a găsit de cuviință să premieze romanele apărute anul anterior
Premiul John W. Campbell Memorial () [Corola-website/Science/321620_a_322949]
-
Capătul Furtunii, cade atunci când Melisandre dă naștere prin magie unei alte umbre care îi ucide castelanul. Tyrion Lannister sosește la Debarcaderul Regelui pentru a deveni Mâna Regelui, cel mai intim sfetnic al monarhului. În timp ce complotează împotriva surorii lui, Cersei, văduva defunctului rege și mama regelui King Joffrey, Tyrion îmbunătățește apărarea cetății și îl trimite pe alunecosul Degețel să negocieze cu Casa Tyrell. Lordul Mace Tyrell își dă acordul pentru a-și căsători fata, Margaery, cu Joffrey. În plus, sora lui Joffrey
Încleștarea regilor () [Corola-website/Science/321674_a_323003]
-
din nou, de către sovietici. Familia Borodai, compusă din cei doi soți, copil, soacră și cumnata Maria (Marusia), s-au îmbarcat într-un vagon de marfă, plecând în refugiu spre Oltenia, unde se afla deja refugiat prof. dr. Vladimir Copaciuc, fratele defunctului Ioan Copaciuc. Maria (Marusia) Copaciuc avusese cu câțiva ani în urmă strânse legături de dragoste cu tânărul Taras Chisăliță, student la Politehnica din Cernăuți, dar acesta nu era bine văzut de mama fetei. Aceasta a căutat să-l înlăture pe
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
comerciant fără un succes deosebit. Destinația lor este așa numita "stea a molimei", care aduce boli și molimi la fiecare a treia generație de pe o mică lume îndepărtată. Se dovedește că aceasta este o navă de germinare aproape părăsită a defunctului Corp al Inginerilor Ecologi. Nava lui Tuf, "Cornul abundenței cu bunuri excelente la prețuri minime", este avariată de apărarea automată a navei de germinare, iar trei dintre ocupanții "Cornului abundenței" trec la bordul celeilalte nave, folosind costume presurizate, în timp ce restul
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
salariat al organizației lui Glen Runciter. Organizația angajează oameni capabili să blocheze anumite puteri psihice (cum ar fi antiprecogii]], care pot împiedica un telepat să citească mintea clientului), pentru a răspunde cererilor de protejare a intimității. Runciter conduce compania cu ajutorul defunctei sale soții, Ella, ținută într-o stare de "semi-viață", care permite persoanelor decedate o conștiință și abilități limitate. Când magnatul Stanton Mick angajează compania lui Runciter pentru a-i proteja de telepați bunurile de pe Lună, Runciter formează o echipă de
Ubik () [Corola-website/Science/320781_a_322110]
-
stare de locuit, în curtea casei se află fântână cu apă, beci, grajd și locul cu pomi fructiferi, împrejmuit cu gard de scândură, după întinderea și stăpânirea veche și actuală. Casa o am proprietatea mea ca zestre și moștenire de la defuncții mei părinți (...) Iar pe peretele casei să fie afișat o placă de marmură pe care va fi scris pentru pomenire de generația actuală și viitoare "Casa Veronica Micle" (...) Semnat proprie de mine Veronica Micle. Făcut la Măn. Văratic, anul 1886
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
ani, a scris Anna Comnena, când începură nenorocirile mele." iar momentul acestor nenorociri era considerat de prințesă, atunci când s-a născut Ioan. În momentul morții lui Alexie I atmosfera în familia Comnenilor era plină de nervozitate. Fiul mai mare al defunctului împărat reușise să ocupe palatul și să se încoroneze, el însă tremura până într-atât pentru soarta sa, încât nu și-a făcut apariția nici măcar la parastasul întru pomenirea tatălui său. Potrivit relatărilor lui Choniates, în primele zile, împăratul se
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]