5,987 matches
-
realități empirice”. Del Vecchio explică faptul că deontologia este tocmai știința a ceea ce trebuie să fie. Optica este vădit kantiană, menționând opoziția dintre Sein și Sollen. Filosofia dreptului cuprinde, așadar, trei ordine de cercetare: 1. Logică, 2. Fenomenologică și 3. Deontologică. Din această triplă perspectivă, domeniul ei poate fi definit: Filosofia dreptului este disciplina care definește dreptul În universalitatea sa logică, cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale istorice și Îl prețuiește după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Eticii sale, Teoria deontologiei și a virtuților. Aceasta nu se vrea exhaustivă și cuprinde În ordine, pozitiv: datoriile, virtuțile, stăpânirea de sine, moderația, eroismul, bunăvoința, dreptatea, iubirea aproapelui, spiritul de solidaritate, autoconservarea și sacrificiul de sine. Sub aspect negativ, schema deontologică a lui Paulsen cuprinde: egoismul, depersonalizarea. Paulsen consideră că sistemul datoriilor trebuie dezvoltat din sarcinile care rezultă pentru viața morală din relația cu binele suprem. Se deosebesc două grupuri: datorii individuale și datorii sociale. Virtuțile sunt diferite laturi ale vieții
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Într-un obiect al Eticii ca disciplină filosofică. Obiectul propriu al Eticii, În calitate de știință speculativă, este o căutare a unei reguli universale de conduită, privită ca un principiu de valoare absolută, independent de orice experiență și avându-și propriul adevăr deontologic. Dacă pentru a determina regula sau principiul absolut al conduitei se iau În considerare elementele componente ale ființei subiective, s-ar putea afirma de la bun Început, Într-un sens foarte larg, că această ființă, adică omul luat În generalitatea lui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care tocmai l-am schițat Într un mod foarte sumar, implică un element despre care deja s-a vorbit, dar care trebuie și mai bine să fie evidențiat: obligația subiectului de a recunoaște subiectivitatea celuilalt. Această obligație constituie o necesitate deontologică, deoarece numai În funcție de această condiție devine posibilă surmontarea individualității empirice pentru ascensiunea la universalitate, element care este, de altfel, fundamentul Eticii. Lăsăm deoparte semnificația teoretică a atitudinii În cauză a conștiinței, lucru care Împrumută din caracterul unei veritabile categorii, În virtutea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiectului puterea de a afirma o pretenție și doar În funcție de aceasta să poată impune o obligație și altor subiecți. Prima dintre aceste forme (cea a moralei) devine, așadar unilaterală și se exprimă pe deplin Într-un anume număr de necesități deontologice, fără ca o categorie a permisiunii sau a autorizării să mai existe inclusă În aceasta. A doua formă (a Dreptului) este, În mod opus, net bilaterală și se exprimă În două serii complementare de autorizații și obligații. În virtutea unei structuri logice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Pentru aceasta, trebuie, Înainte de toate, să presupunem ca dat un principiu etic, luând termenul În sens larg, adică un principiu propus ca tip al acțiunii, o idee după care trebuie să fie reglementată conduita. Această idee are, deci un caracter deontologic, adică servește ca model, chiar și atunci când În fapt cineva i se opune. Un principiu etic se traduce Într-o dublă ordine de aprecieri, fiindcă acțiunile pe care voim să le apreciem pot fi considerate sub două aspecte. l. Înainte de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
esențiala unitate a spiritului uman”. Filosoful face precizări importante: „legea supremă a justiției, care servește drept regulă activității Statului, are aceeași valoare pentru a caracteriza bazale relațiilor Între state. Aici - arată Del Vecchio -, determinarea ideală precede, ca exigență etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și diverse, În care se pot observa, uneori, stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei negații empirice, valoarea ideală a acestei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
termeni mai exacți, problema se anunță astfel: „ce atitudine trebuie să asume statul față de aceste surse vii și eterne ale Dreptului, care sunt indivizii și grupurile sociale?” Pe scurt și În esență, filosoful răspundea de pe poziția sa, care susține Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă aceste voințe pot să asume forma logică a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
problema trebuie pusă pe alte fundamente filosofice, decât acelea În care se posta filosoful englez. Giorgio del Vecchio enunță În preajma imediat premergătoare celui de al Doilea Război Mondial, ideea că poate fi admis „ca un ideal de ordin etic sau deontologic care, filosoficește, să se opună realității empirice existente; dar ar trebui totuși a proba bine fondat, adică valoarea acestui pretins ideal. Ar trebui deci, cu necesitate, să se demonstreze că slăbirea progresivă a ordinii juridice ar crește valoarea vieții, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stat» centrul sau subiectul unei ordini juridice «oricare ar fi ea», adică puterea majoră de fapt, de la care emană regulile juridice pozitive ale Întregii Societăți, ci Statul perfect, sau Statul ideal, care reprezintă un arhetip și o exigență de ordin deontologic, precis ca legea justiției, Înțeleasă În sensul său absolut, constituie o piatră de Încercare (de atins) și un model prin raport cu legile juridice pozitive. Într-un anumit sens, noi putem considera legile existente ca tentative de realizare a legii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să instituie un embargou, pentru o zi, cu privire la acțiunile președintelui. Spun o recomandare riscantă deoarece CRP-ul știa cu cine are de-a face: cu o presă dezbinată, în care concurența a ajuns să distrugă, în numai câțiva ani, „crezul“ deontologic care ar fi trebuit să fie liantul breslei. Iar rezultatul a fost pe măsura riscului: doar câteva instituții, nici măcar un procent de 10%, au marșat pe acea recomandare, astfel că embargoul a fost de râsul lumii - atât de palid încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
alte precizări, că un oarecare politician a provocat un accident rutier și în legenda fotografiei politicianului cu pricina să fie scris: „Pasibil de închisoare, după ce s-a suit beat la volan”. Atât legenda, cât și ilustrația trebuie să respecte reguli deontologice ferme. Altfel, ziarul câștigă în agresivitate și pierde foarte mult în credibilitate. Minciuna și falsul au picioare scurte. Presiunea timpului, stresul sau neatenția pot genera greșeli mai mult sau mai puțin grave. Oricât am dori, este cu neputință să le
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
deseori doar dezirabilă. Sunt numeroase cazuri când în redactarea informației se introduce subtil, cu intenție, elemente de comentariu, judecăți de valoare sau minimalizări. De pildă, formule de genul: organizația autointitulată..., partid extremist, ultranaționalistul, autoproclamata regiune, pretinsul lider..., etc. Corect și deontologic ar fi ca aceste formule să fie prezentate prin distanțare: considerat de unii extremist, ultranaționalist etc. de asemenea, riscul comentariului involuntar crește prin folosirea unor verbe minimalizante: a pretins, a evitat să comenteze, nu a fost în măsură să... O
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Zambaccian au ținut prima pagină a ziarelor în mod artificial, datorită neprofesionalismului presei. Când o informație nu are o sursă precisă, când faptul incriminat este încă în faza de cercetări, presa nu trebuie să transforme știrea respectivă într-un eveniment. Deontologic și corect ar fi să nu se publice deloc știrea. O mai veche butadă avertizează pe viitorul jurnalist: „Un satelit nu este pe orbită până nu se anunță oficial!”. Restul este comentariu și informație insuficient verificată. Această lecție de rigoare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în buget învățământului, mai bine și mai ușor de reținut este să transformăm suma în procente: 4,2% din PIB. Renunțați la etichetări: „Asasinul Vasile Gabor a fost achitat de Tribunal”. Implică elemente de comentariu indirect și înseamnă o încălcare deontologică (de pildă, te substitui Justiției). Până la sentința definitivă, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție. Sesizați contradicțiile logice: „Un tânăr din Sibiu a fost lovit ieri seara de un TIR. Rănitul este în afara oricărui pericol”. Prin urmare, tânărul nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
multe articole separate. Durata. Ancheta cere foarte mult timp pentru documentare. Riscul de a o rata. Nu orice investigație nimerește pasta cea bună. Nu toate oferă dovezi și rezultate palpabile. Alteori rezultatele nu pot fi publicate din rațiuni juridice sau deontologice. Noutatea. Orice anchetă trebuie să fie „originală”, să aducă fapte noi în discuție. Cele două tipuri propuse de mai sus definesc și două atitudini jurnalistice majore: a ști în plus și a înțelege mai bine. Faptul că unele elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a fi mult mai complicată. Angajat la un ziar, poți oare încălca interdicția cuiva din conducere de a nu scrie un anumit lucru, despre o anumită persoană? Cum procedezi atunci când șeful te obligă să scrii ceva care fie încalcă normele deontologice ale meseriei, fie intră în contradicție cu propriile tale convingeri morale, politice etc.? Fără a mai insista asupra delicatului subiect al cenzurii redacționale, trebuie să amintim despre o minunată prevedere legală din legislația franceză, care apără jurnalistul de cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
verifica eficiența alocării resurselor financiare. Eficiența activităților în sectorul public nu trebuie redusă strict la eficiența cheltuirii banului public. La fel ca în sectorul privat, eficiența și performanța comportă o multitudine de aspecte convergente la nivelul conducerii; Aspectul etic și deontologic: nu putem să nu luăm în considerare aspectele legate de etica și deontologia sistemului public. Auditul public intern trebuie să garanteze prin intermediul acțiunilor și recomandărilor sale, acțiunile etice și respectarea codului de deontologie în întreaga administrație publică românească<footnote Dumitrescu
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
proceselor de administrație publică. Separat, auditul public intern are o latură personală<footnote Subliniem faptul că această latură trebuie privită sub aspect personal și obiectiv din perspectiva auditorului. footnote>, fiind îndreptățit să facă observații și recomandări cu privire la aspecte etice și deontologice. Aplicație pentru dezbatere: 1. La finele anului 2012, o instituție publică finanțată din venituri proprii și subvenții a efectuat inventarierea tuturor elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii, în conformitate cu Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
banilor sunt la îndemâna oricui. Și în trecut acoperirea emisiunii monetare cu metal prețios nu era realizată decât în rare cazuri. Și din această cauză profesia de bancher are și azi ceva misterios. În spatele unui comportament sobru, dat de un cod deontologic șlefuit în timp, bancherii mânuiesc încrederea și speranțele oamenilor. Întrebarea rămâne totuși, chiar dacă azi, după atâtea sute de ani de funcționare a sistemului cu rezerve fracționare, pare a avea o puternică încărcătură retorică. Putem crea banii din nimic? Ce legătură
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de elită din străinătate, gândiți-vă și la bieții părinți români, care sunt nevoiți să-și dea copiii pe mâna unor învățători și educatoare cu o pregătire precară și cu o deontologie profesională îndoielnică. Crearea unei ambianțe educative propice, educația deontologică și spiritul normalist s-au constituit în alte priorități didactico-educative ale colectivului didactic al Școlii Normale „Vasile Lupu". Preocupările pe această linie au vizat: educarea viitorilor dascăli în spiritul dragostei și respectului față de copii și față de profesia aleasă, al responsabilității
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
martiraj. Nu este vorba doar despre caracterul subversiv al unei metode de relaxare „împachetate” elegant cu ritualuri și denumiri orientale, ci despre faptul că atât „produsul” în sine, cât și forma sau promisiunile oferite nu erau nici științific și nici deontologic în ordine. Problemele deontologice sunt în psihologie fundamentale, deoarece tendința de folosire a „puterii” de previziune a comportamentelor trebuie contracarată permanent și supervizată. Or, meditația transcendentală, ca, de altfel, toate tehnicile ezoterice practicate de „möchtegerne Psychologen” (cei ce-și doresc
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
doar despre caracterul subversiv al unei metode de relaxare „împachetate” elegant cu ritualuri și denumiri orientale, ci despre faptul că atât „produsul” în sine, cât și forma sau promisiunile oferite nu erau nici științific și nici deontologic în ordine. Problemele deontologice sunt în psihologie fundamentale, deoarece tendința de folosire a „puterii” de previziune a comportamentelor trebuie contracarată permanent și supervizată. Or, meditația transcendentală, ca, de altfel, toate tehnicile ezoterice practicate de „möchtegerne Psychologen” (cei ce-și doresc să fie psihologi fără
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de previziune a comportamentelor trebuie contracarată permanent și supervizată. Or, meditația transcendentală, ca, de altfel, toate tehnicile ezoterice practicate de „möchtegerne Psychologen” (cei ce-și doresc să fie psihologi fără a fi), a promis „minuni” care sunt interzise și inacceptabile deontologic. L.A.: De ce să fie interzise, dacă se vând și lumea le caută? D.G.: Doar nu vrei să devenim toți vraci și prezicători, ca Nostradamus sau Rasputin! De ce este o vindecare spontană și o „minune”? Pentru că nu avem o explicație a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]