7,752 matches
-
un enorm pat de lemn, pe care trebuie să te opintești ca să te poți sui". Dar, odată retras la adăpost, călătorul uită de necazuri și se arată dispus să încerce finalmente, de la distanță, fiorul admirației sale pentru peisaj (pentru că "din depărtare, priveliștea orașului se simplifică"), cauzat însă tot de trăirea retrospectivă, culeasă din cărți: "și așa cum șed la fereastră, mă apucă taina sfântă a lucrurilor ce nu mai sunt (s.n.). În fâșii luminoase se perindează istoria Veronei, și pentru fiecare epocă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îl abordăm din perspectivă antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus, în panteon, Telepinus ia hotărîri nesăbuite. El „alese calea depărtării și luă grînele, boarea roditoare... și îndestularea din țară, din pășuni, din cîmpii... Telepinus plecă și se pierdu în cîmpie; oboseala îl copleși. Atunci grîul și alacul n-au mai crescut. Vitele, oile și omul n-au mai dat naștere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Înșiră-te mărgărite, trezind curiozitatea celor din jur. În scurtă vreme, se arată Isis, în chip de rîndunică, să-l vegheze cu tristețe. Dar și Typhon, care desăvîrșește opera, tăindu-l pe Osiris în bucăți și împrăștiindu-le la mari depărtări. I-a revenit lui Isis rolul de a le descoperi și a le reașeza la loc, pregătindu-i fratelui înfățișarea sub care avea să fie recunoscut în lumea cealaltă. Varianta, oficializată pe parcurs, preluată și de dicționarele mitologice, acceptă ideea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
piatra cea mare din capul cerbului strălucea de se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea (...). Și într-una din seri, cum ședea Spînu împreună cu moșu-său și cu verele sale într-un foișor, numai iaca ce zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii. Și de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de li fura vederile. Și deodată toată suflarea s-a pus în mișcare: lumea de pe lume fiind în mare nedumerire, alerga să vadă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la alte lumi care încă nu s-au născut. ... Era o iarnă grea, cu troiene și viscol. O haită de lupi, vreo treizeci și patru, foarte flămânzi, căutau o pradă. Prada, deocamdată, nu exista în marea de zăpadă. Deodată, au zărit în depărtare un punct negru care, încet-încet se apropia. Era o sanie trasă de niște câini, iar în sanie o femeie în durerile facerii. Sania era mânată de un bărbat care știa să mânuiască și biciul, dar și carabina. A văzut haita
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Boierul Preda căzu ca un mal, horcăind, iar Tudora neagră verzuie la față, prinse a vărsa. Mulțimea amuțită se dădea înapoi, căci nu se mai pomenise nicicând așa ceva; se lăsă o tăcere grea. Zloata și spaima înfioraseră toți privitorii. Din depărtare se auzeau vaietele orașului pustiit. Un bărbat ieși din casă și aruncă spre ceata bandiților două pungi cu galbeni. Gloata, privind spre stâlpul cerdacului și spre zidul mânjit de sânge, ieșea cu spatele din ogradă. Porțile s-au închis. S-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închiși, cu părul lung și des acoperindu-i țeasta. Zamfira îl privea fără să înțeleagă și prinse a-l striga ușurel, cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă pe vine, îl luă în poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde din ochii mamei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te împiedică să-l simți pe Dumnezeu. În muntele acesta totul a rămas ca atunci. Tremură și acum ca în urmă cu multe mii de ani, când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Cuvintele se aud aici mai bine de la depărtare decât de aproape. Aici, doar o clipă să vrei cu toată puterea să te unești cu Dumnezeu și se împlinește. Spaimele îți pier și mersul ți se schimbă, se face ușor ca și cum trupul n-ar avea greutate. — Nu știu. Sunt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate clopotele de la toate bisericile. Mai trecuse o duminică de când era în București, dar parcă nu fusese chiar așa. Băteau clopotele unul după altul și apoi toate deodată. Tăceau o clipă și, ca și cum vântul le-ar fi adus glasul din depărtări, se auzea întâi un dangăt slab, slab și melodios, ca apoi ca un tunet să se reverse de pe Dealul Mitropoliei care domina toata mahalaua dangătul gros al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre apus și se izbi de Kuciuk Selin care tocmai vroia să intre. — Ce este asta? întrebă Selin, ducând un deget spre ureche. Nu știu, parcă ar fi lăutari. Selin se liniști; își dădu seama că zvonul ce venea din depărtare nu este regizat de oamenii domnitorului. Se întoarseră amândoi în cort și Ștefan fu nevoit să recunoască: — Nu știu, măria ta, ce ar putea să fie; sunt prea departe, se aud și lăutari. — Lăutari? Eh, Doamne, cum am uitat? Sunt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din cauza căldurii verii. Atunci s-a jurat padișahul că de va cuceri orașul, orice ostaș să aibă voie să jefuie cum vrea și să ucidă pe cine vrea. Tăceau trâmbițele, încetau tobele și pe deasupra armatei pe care o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri, asediații ascultau și ei cu groază...” Povestea înainte Gheorghios Maiota, mai atingea din când în când cu nuiaua câte un spudeu care căsca și-și stăpânea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clipă, apoi reluă ghiduș: — Și chiar crezi că padișahul o să mă primească stând cu fața? Auzeam că nu se arată decât dintr-o parte, el privind nu spre oameni, ci undeva, așa ca și cum în zidul din fața lui s-ar deschide depărtările necuprinse. Râseră toți trei. La despărțire, vodă îl privi drept în ochi pe frumosul demnitar otoman, și după ce deschise ușa larg, spuse să audă și cei de pe sală: — Sincer îmi pare rău de moartea fiului nostru Scarlat: în acești aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Constantin Brâncoveanu și pe toți ai lui. Speranța îl făcea să creadă că va fi închis ca și domnii români dinaintea lui, Vasile Lupu și Mihai Racoviță, în apartamentele pentru ostatici. Dar... Penultima chemare a muezinilor se pierduse în depărtări și orașul toropit de zăpușeala umedă părea mort. Ramadanul, postul cel sfânt, era deosebit de obositor când se întâmpla să fie în luna iunie. În palatul de proporții reduse dar foarte luxos al marelui muftiu de Istanbul, după apusul soarelui erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu, săriră buimaci de pe fânul uscat pe care se odihneau în curtea bisericii. Unii tocmai spuneau că i semn rău, când al doilea țipăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i săruta mâinile. Doamna părea că se liniștise, doar privirea o ținea țintă în același loc. Nasul i se ascuțise și se ridicase în sus și bărbia îi ieșise cumva înainte. Din când în când, strângea din pleoape ca și cum scruta depărtările. Arhimandritul stingea lumânările ca să lase lumina zorilor să intre pe fereastră. — E nașul, îl văd bine, e nașul. Ce bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să toace și să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intră în structura corpurilor, prin imaginarea unor cârlige, a unor calități oculte sau prin repausul relativ. Ideea avansată de Newton apelează la existența unei forțe care este foarte puternică în contactul imediat, la distanțe mici produce efecte chimice, iar la depărtare nu produce nici un efect perceptibil prin simțuri. Această forță este fie gravitația, fie se aseamănă foarte mult cu aceasta. Newton a construit imaginea unui Univers în care, pe lângă principiul inerției, se exercită și principii active precum forța gravitației, a coeziunii
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
o primire fastuoasă; nici urmă de interpret care să ne ajute să ne apărăm pașaportul de polițiști nepoliticoși și bagajele de cea mai avidă dintre vămi! După o lungă așteptare, un zgomot de bice, de zurgălăi, de strigăte ascuțite străbate depărtarea: erau căruțele de la Giurgiu venite să ne întâmpine; ni se explică faptul că la reflux vaporul nu poate intra pe brațul fluviului pe care e așezat portul. Portul! Ce straniu abuz lingvistic! Ne aflam la trei kilometri în aval față de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și vara; ar fi o nebunie să te expui la așa ceva pe timp ploios. Solul se întărește odată cu apropierea de poștă; caii pot merge mai repede; regăsim în fine malurile Siretului, deasupra confluenței sale cu Buzăul și la doi kilometri depărtare de Dunăre. Nu mai există pod peste Siret; l-au luat viiturile. Râul se trece pe un bac provizoriu, construit grosolan din grinzi necioplite, fără balustradă, legate după o metodă primitivă foarte puțin liniștitoare. Caii noștri nu mișcă, ținuți de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de teamă, acela de a nu fi și distrusă totodată. Percepând sacrul ca o prezență exterioară comunității, față de care acesta se retrage, ca și Caillois, Girard folosește același sens imperativ-negativ, acel "nu trebuie"50, atunci când face referire la apropierea sau depărtarea prea evidentă de sacru, impunând principiul unei distanțe optime, în alte condiții, amestecul cu această forță fiind exclusiv distrugător și malefic. Suntem însă în situația de a ne referi și la perspectiva creștină a acestui fenomen, fiind tentați să afirmăm
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
rărită, executanții din rânduri sunt dispuși pe linia frontului la un interval egal fie cu lungimea unui braț întins lateral, fie la un pas, în funcție de precizarea făcută prin comandă. Formația prezintă o adâncime și o lățime, astfel: adâncimea formației este depărtarea între primul și ultimul rând al formației; lățimea formației este depărtarea dintre flancul drept și cel stâng. Frontul este partea formației în care executanții sunt așezați cu fața în direcția celui care comandă. Flancul este extremitatea dreaptă sau stângă a
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
interval egal fie cu lungimea unui braț întins lateral, fie la un pas, în funcție de precizarea făcută prin comandă. Formația prezintă o adâncime și o lățime, astfel: adâncimea formației este depărtarea între primul și ultimul rând al formației; lățimea formației este depărtarea dintre flancul drept și cel stâng. Frontul este partea formației în care executanții sunt așezați cu fața în direcția celui care comandă. Flancul este extremitatea dreaptă sau stângă a unei formații. Rândul reprezintă așezarea executanților unul lângă altul, în linie
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
cu fața în direcția celui care comandă. Flancul este extremitatea dreaptă sau stângă a unei formații. Rândul reprezintă așezarea executanților unul lângă altul, în linie (fig. 4 a). Șirul reprezintă așezarea executanților unul după altul (fig. 4 b). Distanța este depărtarea în adâncime între executanți. Intervalul este depărtarea între executanți pe linia frontului. Comanda în terminologia de specialitate, reprezintă un ordin al celui care conduce lecția, exprimat într o formă scurtă, stabilită precis de regulamentul militar, pentru obținerea executării diferitelor mișcări
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
Flancul este extremitatea dreaptă sau stângă a unei formații. Rândul reprezintă așezarea executanților unul lângă altul, în linie (fig. 4 a). Șirul reprezintă așezarea executanților unul după altul (fig. 4 b). Distanța este depărtarea în adâncime între executanți. Intervalul este depărtarea între executanți pe linia frontului. Comanda în terminologia de specialitate, reprezintă un ordin al celui care conduce lecția, exprimat într o formă scurtă, stabilită precis de regulamentul militar, pentru obținerea executării diferitelor mișcări simultan. Se compune din două părți: comanda
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
3. Denumirea mișcării Alerg. - alergare Îndrept. - îndreptare Arc. - arcuire Înclin. - înclinare Aplec. - aplecare Întind. - întindere Aprop. - apropiere Întoarc. - întoarcere Arunc. - aruncare Legăn. - legănare Bal. - balans Răsturn. - răsturnare Căd. - cădere Răsuc. - răsucire Căț. - cățărare Rev. - revenire Cob. - coborâre Ridic. - ridicare Dep. - depărtare Rostog. - rostogolire Deplas. - deplasare Rot. - rotare Duc. - ducere Sărit. - săritură Fand. - fandare Echil. - echilibru Urc. - urcare Îndoi. - îndoire 4. Aparate de gimnastică Bnc. - Bancă Br. - bară Ld. - ladă Tramb. - trambulină Cpr. - capră Sc.f. - scară fixă Frg. - frânghie 5. Direcția mișcării
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
fără sprijinul mâinilor pe aparat, de pe loc, cu elan, cu diferite mișcări de brațe și de picioare, cu întoarceri, cu treceri peste obstacole etc); - sărituri cu sprijin. Săriturile libere se pot sistematiza astfel: - sărituri simple: dreaptă, cu îndoirea genunchilor, cu depărtarea picioarelor, în echer; - sărituri aplicative: în lungime (de pe loc și cu elan), în înălțime (de pe loc și cu elan), în adâncime (de pe diferite aparate); - sărituri cu coarda (pe ambele picioare, pe un picior, de pe loc, din deplasare); - sărituri la trambulina
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]