6,089 matches
-
o dată, până În ianuarie. Oricât ar fi fost de iritante veștile, ele Îi ofereau un pretext pentru a-și scurta vacanța și a se Întoarce la Londra - și anume pentru a investiga cauzele amânării -, căci considera că, pentru moment, se Înfruptase destul din deliciile oferite de Whitby și Împrejurimile lui. A doua zi, când Îi explică situația, Du Maurier Își manifestă compătimirea. — Ce mod neplăcut de a trata un scriitor de valoarea ta. Dar, după cum Îi spun mereu lui Gerald, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru reușita prietenului. Era un gând ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum, Înșfăcă lufa și Începu să se frece pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răsuflarea lui și decise, nu pentru prima dată, să discute cu el pe tema aceasta... dar nu astă-seară, nu astă-seară. Aruncă o privire ceasului de pe consola căminului, calculându-și acțiunile imediat următoare. Avea să ia o birjă până În Haymarket - mersese destul pe jos, iar omnibuzul nu se potrivea cu importanța ocaziei. Deci, dacă pleca la șapte și un sfert sau puțin Înainte, avea suficient timp să ajungă În Haymarket pe la opt. Soțul ideal nu avea o piesă prolog, pentru că ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și să Îi raporteze. — Mă mir că poți să stai deoparte, spuse Henry. Eu unul știu că n-aș putea. — E prea multă bătaie de cap. Va trebui să mă duc la premiera londoneză, presupun, și asta are să-mi fie destul. Sper să te vedem acolo - să-ți rezerv locuri? E pe 30 octombrie. — E foarte amabil din partea ta, Kiki, dar nu sunt sigur că mă voi fi Întors la Londra până atunci, zise el repede. O să stau la Torquay cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea retrage În Salonul Verde), departe de activitatea casnică, ridicată deasupra nivelului grădinii Într-o parte și deasupra străzii liniștite În cealaltă, cu spațiu pentru două mese mari de scris, una pentru el și una pentru MacAlpine, și cu loc destul pentru plimbat de colo-colo, ca și pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând senzația simplă de mulțumire, În Încăpere unde stătuse, cu aproape două secole În urmă, un rege salvat de la Înec. Istoria, fermecătoare, spunea că soția primarului Îi cedase regelui dormitorul ei, În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pe inimă. — Mulțumesc, Burgess, murmură scriitorul, fără să deschidă ochii. — Carevasăzică, ce vrei să faci acum, Burgess? Îl Întreabă Joan Anderson câteva zile mai târziu. — Ce să fac? repetă el fără să priceapă. Când bătrânul... dă colțul. — A. Am timp destul să mă gândesc când s-o-ntâmpla,spune el. — Nu cred că mai durează mult. Azi-noapte nu i-a fost bine. Nu fi așa de sigură, zice Burgess. Nu-l scoate Încă de la socoteală. — Bine, dacă nu vrei să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era un știe ce inteligență, dar îl citea pe Eliade, era atent cu ea și se părea că e băiatul unei singure femei. Ea nu căuta un mare înfocat sau introvertit pasional care s-o facă să râdă. Emil avea destul umor și era destul de departe pentru a nu o trage în jos cu el. Lucra ca ziarist, nu era muritor de foame. Deși visa câteodată la un înger amorezat de ea, al un nebun , numai al ei, al un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu le impune nimeni deși sunt și logice și normale ) iată că unii nu ne lasă. Păcat. O catastrofă ar șterge de pe fața pământului, fără doar și poate, toate ideile geniale păstrate , toată munca și cultura, adevărul. Oare nu-i destul câți oameni de valoare mor? Acum vrem să le uităm și operele? Acum vrem să ne uităm și semenii? Și familia? Tocmai acum când suntem liberi vrem să redevenim sclavi? Vrem să creăm altceva în loc să aplicăm bine ce există, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în continuare liberi, poate și mai educați, și vom avea și artiști și opere de artă, iar dacă nu, să nu exageram. Rațiunea e soluția. Când se întâmplă să apese singurătatea, unde te duci? Ți-ai ocupat timpul, ai simțit destul. Mama e sacră. Do you love me, mother, like I love thy? A avea un copil, fruct al unei coincidențe (când te hotărăști) și al unui vis călduț (pleci înainte să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând butonul și micșorîndu-i sonorul pe pipăite, fără să-l scape din ochi pe client. În cutia dezgustătoare a aparatului rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare a Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu fi sancționați, pentru posibilitatea de a-l duce pe Ceaușescu cu fofârlica. Mușamalizând cazul. Și, eventual, punând întreruperea circulației de trei ore de la metrou, pe seama unei pene de curent. Pentru a nu le fi ciopârțiți cumva epoleții. Riscau destul să fie împușcați și într-un caz și-n altul. Și de abia în această ultimă variantă (cu mușamalizatul), creștea vertiginos probabilitatea ca Raicopol să nu fi fost (definitiv) îngropat nici în arestul din Calea Rahovei, nici în beciurile I.G.M.-ului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă va scurta cu un cap, slujindu-se de o coasă. Am fost peste poate de încîntat de reîntrebuințarea pe care se gândea s-o ofere dobitocul uneltei agricole. M-am tras o anumită distanță înapoi, pentru a-i lăsa destul loc să-și ia avânt. M-am trezit în beznă, în frig, într-un pat jos, lângă o masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minuni!... Ce, crezi că dacă noi am fi putut, ne-am fi lăsat atâta rugați de tine?... Uite, fă, de exemplu, să-i țâșnească câinelui ăla sângele pe ochi... Aprinde gospodăria lui moș Mihail Afasasievici, că ș-așa a trăit destul. Ori fă să crape jegul de pe spinările noastre de gloată bârfitoare, neascultătoare și rea! - Să scriu ceva important?? întrebă, în crescendo și c-un adaos respectabil de emoție, Doru, ca și cum până în acel punct nici n-ar fi urmărit conversația. Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gândul că întrebarea fusese pusă doar din politețe și că nu avea valoarea de interogatoriu pe care o căpăta atunci când părăsea buzele mamei ei. Da, sper să am și eu copii. Dar n-am decât treizeci și patru de ani, așa că am destul timp la dispoziție. Bărbatul n-a spus nimic. N-a făcut decât să-și strângă buzele într-un gest care sugera, cel puțin în mintea lui Alison, c-ar face bine să se pună pe treabă înainte ca testiculele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceasul de pe măsuța din hol - o piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată o fotografie înrămată cu Paolo și Giorgio. Alison vedea că alături mai era agățată o ramă, numai că nu reușea să-și sucească gâtul destul ca să deslușească și ce conținea rama cu pricina. Era limpede că amenințarea ei de a face scandal nu fusese luată în serios, așa că Alison a oftat prelung și cu mare tristețe. Bătuse atâta drum, știa că Sofia era acasă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prima dată, realitatea crudă pe care o implica încercarea de a discuta rațional cu Sofia. —Trebuie să te corectez, Sofia. Luca nu vrea să-i facă să sufere pe copii, i-a declarat ea hotărând că stătuse în casa aia destul. Ascultă, cât o s-o mai ții așa? Ai de când să ții copiii departe de mine pentru totdeauna? Sofia a zâmbit cu nonșalanță. — Dacă e nevoie, da. Spune-mi numai atât - de ce să-ți dau voie ție, femeia care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
străluceau din cauza furiei care mocnea în interior. — Aici nu e vorba de curaj, a spus el pe un ton controlat, dar în care clocotea mânia. E vorba de faptul că trebuie să mă am bine cu Sofia ca să pot petrece destul timp cu băieții. Un timp care să însemne ceva. Îmi pare rău că trebuie să-i văd fără tine, dar prefer varianta asta decât deloc. Alison îi înțelegea punctul de vedere, dar simțea că și ea trebuie să-și susțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unii ar fi văzut ca fiind o „copilărie pierdută“. În următoarele două ore, Susan și Nick au mai dat gata o sticlă de vin și au încheiat cu câte-un pahar de cognac. Când Nick a reușit să se concentreze destul ca să ceară nota, el și Susan rămăseseră ultimii clienți. Celelalte mese fuseseră debarasate, iar scaunele fuseseră date de-o parte, astfel încât restaurantul să fie pregătit pentru a doua zi dimineață, când avea să apară echipa de curățenie. Celor doi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încerci să rămâi însărcinată? N-am mai folosit nici o metodă de contracepție de când mi-am cunoscut soțul. Adică de, ăăăă, doi ani. Am înțeles, a spus doctorul și a scris ceva pe un carnețel. Ei, asta înseamnă că a trecut destul timp și c-am putea să facem câteva analize inițiale. Asta dacă și tu vrei. Când trebuie să-ți vină următorul ciclu? Peste câteva zile. Deci să ținem pumnii strânși. Dacă nu ești însărcinată, vino înapoi și-o să ne apucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
parte din decor, să nu mă aprecieze. Fiona a închis un ochi și a ridicat un deget în aer. —M-am prins. — Deci călătoria cu bicicleta are, de fapt, două scopuri, a continuat Susan. În primul rând, o să-mi ofere destul timp singură ca să-mi limpezesc gândurile, iar, în al doilea rând, să sperăm c-o să-l determine pe Nick să mă aprecieze mai mult. —În care caz..., Fiona a ridicat ceașca de cafea ca pentru un toast, ...totul devine perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vrut să spun decât că avea o existență dificilă. —De ce? Din cauza lui Caitlin? Fiona a strâmbat puțin din nas. — Nu din cauza lui Caitlin, ca persoană, ci din cauza situației în care se găsea, a explicat ea și a oftat. Mi-e destul să mă gândesc la viața mea și înțeleg perfect ceea ce probabil c-a simțit și Susan. —Continuă, te rog... Nick era fascinat. —Păi, atunci când m-am căsătorit cu David, l-am moștenit și pe Jake, care era un copil încântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de analogia Fionei. Preț de câteva clipe nici unul dintre ei n-a mai scos nici un cuvânt. Singurul sunet care se mai auzea în cameră era acela produs de mașinăria care monitoriza pulsul lui Susan. Presupun că n-am apreciat-o destul, a adăugat, într-un final, Nick. Adică nu i-am arătat cât de mult apreciez tot ce face pentru Milly și pentru mine. Bingo, s-a gândit Fiona. Acum că Nick deschisese subiectul, ea se simțea îndreptățită să-l continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu suntem căsătoriți decât de doi ani și vreau să te mai am o vreme, să fii numai al meu, a continuat ea zâmbind cu cochetărie. Însă James n-a dat vreun semn c-ar fi sesizat respectivul zâmbet. Avem destul timp ca să ne gândim la copii. —Ești sigură? a replicat el dubitativ. Ai treizeci și trei de ani și-n toate articolele pe care le-am citit scrie că fertilitatea, la femei, începe să scadă drastic după treizeci și cinci de ani. Julia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
clonată, în spirit New Age? Bărbatul a schițat un zâmbet. —Știu, știu. Am fost un idiot, ce altceva pot să spun? s-a apărat el ridicând mâinile în semn de „ai milă“. Dar, așa cum ți-am mai zis, am avut destul timp să stau aici și să mă gândesc. Aici Nick a făcut o pauză și și-a coborât privirile în pământ. — Să mă gândesc la faptul că s-ar putea să te pierd, să mă gândesc la o viață petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]