6,332 matches
-
frenetică trebuie să fie acum la ele În cameră! * Nici măcar În acel viitor apropiat când singura activitate, diferențiată, bineînțeles, În funcție de ponderea taților, la care se vor deda cei de față va consta În istovitoare anchete și declarații, inspirate de părinți disperați și de foruri competente, sever criticate de Înalte foruri, și mai competente, și mai indignate, nu s-a putut stabili dacă Gimmi, insinuatorul, era sau nu la curent cu relația dintre Mihnea și Lumi. Momentul important următor, runda a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea că la telefon nu mă găsește, dar Alexandru sau Victor cum de mă găseau? — Ei Îți știau programul mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea că la telefon nu mă găsește, dar Alexandru sau Victor cum de mă găseau? — Ei Îți știau programul mult mai bine... — Da, poate... Oricum, de milă, de silă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu plecase, eram el, care avea să se Întoarcă. Pentru mine ciuperca de sticlă a aeroportului Încă mai avea un aer festiv, de revelion, ce avea să fie Întâlnirea noastră, decât (recită) un ritual, povestea trecerii torței și a Încercării disperate de a o prelua, fraza asta e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș, mi-a Împrumutat-o Dudu pentru o săptămână, maică-sa are un șmen cu librăreasa de la standul de cărți al facultății. * Și, pentru că cum nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plin de prezervative!”. * Și, până la urmă, am ales să mă car, ca să nu văd că nici măcar n-o să Își dea seama care sunt eu, din toată turma noastră. Dar, mergând spre autobuz și Încă mai răsunându-mi În urechi urletele disperate ale Casandrei: — Daniel! Unde ești, Daniel?! Vino să-i facem semne cu mâna vărului, unchiului, străunchiului tău! Daniel! Unde ești? Nu mă fă să strigdupă tine! Găsisem deja alte două ipoteze care se băteau cap În cap, adică: A FI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz, sunt În fața casei vechi din copilărie, stau la poartă, sub chiparos. Dar exista un chiparos? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la mine, gata să-mi tragă și două palme. “Nu am cu ce să te țin la liceu, du-te și găsește-ți de lucru, eu m-am săturat de greutăți!” Mai erau două săptămâni până la Începerea cursurilor. Eram descumpănită, disperată și panicată. Nu știu ce a fost În mintea mea, sigur și-a făcut loc un gând Întunecat, deoarece m-am trezit spunându-i: “Dacă nu mă Înscrii la liceu, vei muri de mâna mea!” Și cu un gest necugetat, am pus
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mi s-a spus că nu există nici un loc liber, totul este ocupat până la sfârșitul lunii În curs. Am fost foarte dezamăgită. Comunicam cu un prieten pe această temă, ținându-l la curent cu plecarea mea. Nu fi atât de disperată! poate găsim altceva, mai aproape de Iași. Era o idee bună. De ce nu? Am Început din nou căutările. Mai Întâi am găsit două mănăstiri de călugări. Nici să nu te gândești! nu vreau să-i văd zilnic prin preajmă. Crezi că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cununa de lauri și să vândă inelul de aur fin cizelat la prețul metalului. Iar tatăl lui și-a luat înapoi societatea pe acțiuni Vidul & Dumnezeu. La urma urmei, putea fi folosită pentru planificarea impozitelor. Apoi el și-a căutat disperat de lucru. Dar cine voia să angajeze pe unul care - chiar dacă el o nega, dar totuși! - fusese prins cu o escrocherie legată de ceva atât de confuz ca vidul? în cele din urmă a primit această slujbă la noi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
crater, o rană adâncă în coasta muntelui Ava sau, mai exact, la piciorul acestuia. Copacii din jur erau carbonizați și morți. Arătau ca niște litere. Totul era înspăimântător. Deși de fapt eu n-ar fi trebuit să fiu consternat sau disperat. în fond, ceva asemănător se întâmplă cu toate casele copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aceleași semne imperceptibile care-i arătaseră, ca și în grădina de zarzavat, că s-ar putea totuși să locuiască cineva aici. Treptele de la ușă erau impecabil de curate. Când întinse mâna și trase de clopoțel făcu, de fapt, un gest disperat. Se străduise din răsputeri să nu se întoarcă și totuși iată-l ajuns aici. 7 Drapelele arborate în semn de bucurie erau deja vechi de câteva luni când Jean-Louis Charlot sosise la Paris. Fețele pantofilor lui erau încă în bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trezit cu telefoane de la armată, flotă și aviație să ne întrebe cine dracu’ a emis aceste inepții. Intră, Tripp. Ia loc. Problema e cât se poate de serioasă. Știi de ce ești acuzat, nu? Recunosc tot. Tânărul cel cochet îi șoptește disperat. Nu, nu, ți-am spus să negi tot! — Nu se poate să recunoști tot, îl întrerupe președintele la fel de enervat, îți spunem noi ce trebuie să recunoști și ce nu. Firește că acest ultim mesaj... Telefonul sună, el ridică receptorul: —Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vorbește. Computere, Internet, World Wide Web. Vom fi pe linie și vreau ca toți din birou să participe la cursuri. Pe linie? Oare nu se referă la on-line? mă întreb eu când ies, cu un zâmbet pe față. Redactorul-șef, disperat să-și afișeze credibilitatea politicoasă, dovedește încă o dată că trăiește în continuare în anii ’80. Mă duc înapoi la biroul meu, întrebându-mă leneș de ce nu-mi dă o șansă. Îi convine să fac un nenorocit de curs de calculatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum să întâlnești oameni pe net? ― Nu chiar, nu era genul acela de curs, dar e extrem de interesant, poți găsi aproape orice. Și apoi am fost să beau ceva, de-asta nu am mai ajuns acasă aseară. Sunt atât de disperată să povestesc cuiva, oricui, despre Ben Williams, încât practic izbucnesc. Ești sigură că nu te mai poți abține, Jemima? Dă-i drumul atunci, spune-le totul. ― Cu cine? Văd că le-am prins: vor să știe, și nu le învinovățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Geraldine dă mai tare înapoi, cu atât mai insistent va fi Dimitri. Probabil că totul se va termina cu o cerere în căsătorie, pe care Geraldine o va refuza, pentru că până ca propunerea să fie făcută, ea va fi deja disperată să scape de el. Totuși, va păstra inelul. Așa face mereu. ― Poate c-ar trebui să aștepți, să vezi ce se întâmplă. ― Sau poate ar trebui să încep să mă văd cu alții. Nu! O, Doamne, nu! Asta ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
minte, cum ar fi Ben Williams. Iese afară din cameră și nu se lasă deranjată de faptul că pentru o clipă, le poate auzi pe Sophie și Lisa șoptind ceva despre ea. Jemima Jones deschide ușile de la dulap și caută disperată ceva nou. Ceva interesant, ceva îmbietor, ceva care ar putea s-o facă să pară slabă, sau cel puțin destul de slabă ca să atragă avansurile unui anumit domn Williams. Dar grăsimea unei persoane atât de masive ca Jemima nu e ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa că aleargă în jos pe scări să se uite de aproape, încă sub impresia entuziasmului din timpul dansului din sufragerie. ― O, răsuflă ea, cu o mână ridicată în sus, în încercarea de a-și ascunde fața, cu cealaltă acoperindu-și disperată bigudiurile. O. ― O? spune Ben și-și ridică o sprânceană, rânjind amuzat la vederea acestor două creaturi ciudate. Eu mă gândesc că am să explodez în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
citesc rapid, în mare, după care o mai citesc o dată, încet. ― Cum adică ce spun? Brusc, mă simt scuturată de groază. Nu! Nu pleca! Doamne, dacă pleci de la ziar, la ce m-aș mai putea aștepta eu? Aș fi complet disperată și n-aș vrea să continui. ― Ce crezi? repetă Ben, apăsând altfel cuvintele. M-ai vedea în televiziune? ― Da, sigur, răspund eu, pentru că Ben are nevoie de susținere, și adevărul e că l-aș vedea chiar și în televiziune. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune nimic, și Doamne, îmi aduc aminte cum e să fii Jenny! Îmi amintesc cum mă simțeam când îmi era prezentată o persoană slabă și frumoasă, cât de aiurea mă simțeam, cum n-o puteam privi în ochi, și încerc disperată să mă gândesc cum s-o fac pe Jenny să relaxeze. ― Minunată cămașă, spun eu în sfârșit. Ai luat-o de aici? ― Nu, îmi răspunde Jenny, ca și cum ar fi fost forțată să vorbească, după care se întoarce spre Brad. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îngroșată, profundă. Nu mi-e dat să întâlnesc prea des bărbați așa fermecători ca tine. ― Mersi, Diana. Să mai luăm niște apă minerală? ― Ben, spuse ea din nou. Ceea ce încerc eu să-ți spun e că... ― Ospătar? Ben se uită disperat în jur după un ospătar; Diana suspină și se lăsă pe spate în scaunul ei, pentru că Ben stricase clipa. Clipa ei. Ben n-a mai luat budincă, ceea ce a încântat-o pe Diana, pentru că hotărâse deja că Ben avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
piele de crocodil maronie și o jachetă. A stat de una singură la o masă lungă cu piedestal de lemn din Marmalade și a răsfoit Outlook-ul - ziarul local din Santa Monica - cât a mâncat trei salate, încercând să nu pară disperată să vorbească cu cineva. A fost în fiecare cafenea Starbucks pe care a putut s-o găsească și-a desăvârșit arta de a comanda cafea în stil american, fie ea latte, mocca sau frappuccino. A mers peste tot pe Main
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
schimb, eu am avut parte doar de un Charlie jalnic la pat, așa că mai caut încă. ― Nu poți doar să faci cumva să nu pară atât de evident? șoptesc eu. Nimic nu dezumflă mai mult un bărbat decât o femeie disperată. Sunt întreruptă de barman, care ne pune băuturile în față și-i fixează privirea lui Lauren, mai mult decât e nevoie. ― Ce ziceai despre bărbații care să se dezumfle? îmi spune Lauren și-mi zâmbește cu superioritate, sorbindu-și cocktailul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oricât aș freca, se pare că nu pot să scap de pete. Știu că Brad va înnebuni, pentru că-i place ca totul să fie perfect, dar știu eu oare unde sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală, caut disperată cearșafuri de schimb prin dulapul de pe hol, în cel de la baie, prin șifonierul din cameră, dar nu găsesc nimic. Așa că în cele din urmă, deși mă simt un pic ridicolă, pun mâna pe telefon și sun la sală. ― Charlene? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să înainteze. Când a ajuns la un pas de el, lotrul a întins brațele și a prins-o de mijloc. În clipa următoare, cele două trupuri au devenit unul singur, iar focul din suflet l-au liniștit cu un sărut disperat... Când strânsoarea s-a mai domolit, hangița s-a tras într-un loc întunecos: ― Doamne, bădie! Ești nebun, nu alta! Cum să vii noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pândă: ― Irinuță! Da’ ce faci tu acolo? Descânți apa sau... ― Stai, că vin acuma - a răspuns femeia, uitându-se în direcția în care se afla lotrul. Cu pași mari, bărbatul a pornit spre fântână. Speriată, hangița îi făcea lotrului semne disperate să plece. În sfârșit, acesta a înțeles că e primejdios să rămână în acel loc și, tiptil, a trecut dincolo de portiță. „Acuma de nu m-ar simți vreun câine” - i-a trecut lotrului prin gând, în timp ce grăbea pasul. Când a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]