6,113 matches
-
Mai mult, răstimpul relativ lung de liniște din ținuturile bulgărești, situația economică generală bună și încercările otomane de introducere a unor reforme influențaseră populația. Este adevărat că multă lume era extrem de nemulțumită, dar nu exista o masă numeroasă de oameni disperați dispuși să-și riște viețile pentru cauza eliberării naționale. Situația de aici nu putea fi comparată cu cea din Serbia anului 1804 sau din Grecia anului 1821, unde țăranii înarmați erau adesea puși în fața alternativei de a lupta sau a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Domnului în deșert, cum mă acuzau ei. Și cum ar fi putut fi altfel, când mă născusem infirm, un neisprăvit cu auzul în pioneze. Totuși, uneori îmi dădeau târcoale porniri religioase. În special înainte de tezele de chimie, când aveam o disperată nevoie de un 5 pentru a rămâne pe linia de plutire. Dar uite că iarăși bagatelizez. Totuși nu-i exclus să fi devenit ceva mai religios datorită chimiei. Eram odată într-un tren plin de moroșeni cocoșați de papornițe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu cine împarți muzica. Încerc o bucurie nemaipomenită să întâlnesc pe cineva care să-mi mărturisească că e înnebunit după monotonul ăsta de Cohen. De fapt, și atunci, în liceu, grohăielile alea îmi plăceau tocmai pentru că le împărtășeam cu alți disperați. Scrisul nu prea am cu cine să-l împart. Spuneam că am ascultat mult Leonard Cohen, am fost atent la versuri, însă versurile acelea auzite în liceu, „Jesus was a sailor“, nu le-am mai întâlnit în nici o melodie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem probleme? zic. - E băiat bun. Măcar are entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele are entuziasm! face Stroescu, lăsând de înțeles că, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dimineața, când mă spălam și Îmbrăcam, de răsuna mahalaua; har fără păreche al Ursitoarelor mele ocrotitoare Încă din leagăn, și pe care l-am pierdut mai târziu, În mijlocul oamenilor. Dragă Nicușor, de când În armată tu te-ai Înrolat, sunt ca disperată... ...URSITOARE CARE NU CRED SĂ FI AVUT VREUN CUVÂNT În Întâmplarea că mi-am petrecut aproape doi ani din viață În Bacău, orașul a cărui față nu reușise s-o schimbe prea mult forfota militarilor și a refugiaților și nici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
conștiinței lor bătute de toate vânturile și terapeutul lor moral. și am fost vindecătorul miraculos ( În chip de legen darul dr. Drasch, de care Îmi povestea tata că dădea glas muților și picioare ologilor) al suferințelor lor din cele mai disperate, sculând-o din morți, ca pe fiica lui Jair din Evanghelie, pe Mă riuca cea bună și frumoasă, ajunsă numai pielea și oasele și mirosind a hoit, ca florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintre cele patru motoare cedează. "În mod normal, trebuia să ne prăbușim în Mediterana. Construcția unei astfel de aeronave, de mari dimensiuni, greoaie, nu-i permitea să planeze. Uluitor este că Iliușin-ul nostru a făcut-o !" Pilotul execută câteva manevre disperate și reușește să mențină aparatul pe o pantă de coborâre convenabilă, la o viteză suficientă pentru a plana fără să se prăbușească. Pasagerii nu și-au dat seama de pericol și au rămas liniștiți. Doamna Huțan îmi povestește că ea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
se petrecuse ceva cu adevărat catastrofal: gheata mea stângă, gheata mea cea nouă din piele de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi distruse? - gândul acesta mă tiranizează și mă împiedică să simt durerea, mă împiedică să mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dau cu sania, decât să mă joc, îmi plac poveștile. Aș asculta sau aș citi fără încetare povești. Iar cel mai nesuferit lucru pentru mine e să mănânc, dac-ar fi după mine, nu m-aș atinge de mâncare. Mama, disperată, a tot căutat soluții cum să mă facă să mă hrănesc cât de cât, îi e frică să nu mă ia vântul de slab ce sunt: cea mai izbutită formulă e să combine cele două extreme, îmi dă în gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu suporta suferința, el ar trebui să fie scutit de aceste batjocoriri, misiunea lui pe această lume era alta, una înaltă, bine stabilită, definitiv stabilită. Oamenii în negru nu țineau seama de simțămintele sale. Nu țineau seama nici de plânsetele disperate ale mamei. L-au lovit în continuare pe Vlad și l-au îmbrâncit în mașină. *** Fratele meu a petrecut trei zile și trei nopți în beciul Securității din Serenite, beci neluminat, igrasios și plin de șobolani. Trei zile și trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să înțeleagă ce face el în aceste peripluri, la ce se gândește, se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se năruie. Doctorița, obișnuită să vindece oameni, căuta disperată un tratament pentru tata, căuta să-l smulgă din tristețea lui tăcută și să-l întoarcă la ea, întremat, gata s-o iubească amețitor, ca la început. Irina n-a găsit panaceul visat. În schimb, însănătoșirea tatei s-a produs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cunoaște? îi știe cineva unde sunt cei din fotografie? știe cineva de familia cutare?”. Caut pe mama mea, pe fratele meu, pe copilul meu, vă rog, vă rog din inimă, nu știți unde sunt???. și fel de fel de apeluri disperate, în speranța regăsirii copiilor ori a părinților, rudelor, prietenilor. în acele momente pe deasupra capetelor noastre, la mică înălțime, elicoptere rusești controlau zona, filmau probabil totul, nu cumva să ne scape din ghiarele lor. Ne îmbrățișam unii pe alții chiar dacă nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că iată am pe Sfânta Parascovia acolo unde este fotografia și cărțile cu Ilie al meu..... Pentru ce, dragul mamei, ești așa de chinuit? Tare striga moșneagul (pe patul de moarte), așa cu mâinile făcea (ne arată cu mâinile semne disperate de îndurare către Cer), vină, măcar adă-mi-l în lanțuri, să-l văd oleacă! Nu l-o mai adus și nu l-o mai văzut! Eu am fost o dată și l-am văzut. O fost și moșneagul, dar nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mică rectificare. Inițiativa a fost a celor din Suceava. Eu am dat doar o casetă înregistrată de mine la data de 2 octombrie 1998, în vizitele mele anterioare la măicuța Natalia Ilașcu—la Taxobeni Basarabia— și am găsit-o foarte disperată. Caseta înregistrată de mine a ajuns la Suceava prin dl. Mihai Vicol. Oameni de mare suflet au rămas impresionați și au zis că trebuie să facem ceva. Astfel că au luat hotărârea să pună la dispoziție bani și mașină pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la primarul Iașului Constantin Simirad, care a făcut promisiunea că va da un ajutor de două milioane de lei” „E un ajutor bine venit?” „Categoric ! Categoric ! Orice ajutor venit din țară este o minune pentru măicuța Natalia aflată într-o stare disperată. Tot românul de bună credință și de mare sensibilitate sufletească, trebuie să întindem o mână de ajutor, pentru că în iarna care a trecut , măicuța a stat fără nici o bucățică de lemn pentru foc, uneori fără mâncare.”... Contribuția mea la realizarea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dezamăgire și mai mare avea să trăiască după trecerea Prutului, văzând clădiri pentru o imensă vamă pe care o construiesc cei care conduc la București. Imediat ce ajungem în vama din dreapta Prutului, începe o adevărată nebunie. Poliția și vameșii fac eforturi disperate să oprească toate mașinile cu care se venise de la Chișinău, în afară de cele două jeep-uri, special trimise de la Serviciul de Pază și Protecție de la București, pentru a-l prelua pe patriot, cu familia sa, din vama moldovenească. Zadarnic, se trece
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vor înălța cu două palme, ceea ce înseamnă că, la modul relativ, toate casele de chirpici se vor scufunda cu două palme și vor deveni bordeie. Oamenii însă nu sunt proști. Sărăcia i-a învățat să găsească soluții în cele mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria intră la ambiție și aduce în neștire alte și alte borduri, poate să devină soluția absolută. Problema a ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu-l contrazici. Bea-i ceaiurile și asigură-l că te simți mai bine.“ Spre seară, am fost mutat în al treilea salon și, de frica morții, care se tot învârtea prin preajma mea, nu m-am interesat de soarta acelui disperat. Am evitat să întreb de el; tot timpul cât am fost internat și nici după ce am părăsit spitalul, n-am fost curios să aflu dacă mai trăia. Am evitat, ocolind pe alte străzi sau mergând pe trotuarul de vizavi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne uităm cu aceiași ochi și aceeași minte. 2. Sunt unii care se țin de Eminescu până la obrăznicie. Numai părerile lor sunt valabile. Cei ce nu gândesc la fel ca ei, sunt proști. Cred că duhul lui Eminescu le strigă disperat să nul înăbușe cu sudoarea scrisului lor libidinos și didactic”. Volumul Ion Creangă, Opere complete, ediția a VII-a, București, f.a., provenind din biblioteca elevilor, poartă însemnări făcute după o schemă folclorică frecventă în epocă: „De-ar fi apa din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
fi fost posedat. Pastilele de chinină pe care le aveam la mine nu au adus nici o schimbare, Îmi simțeam capul de parcă ar fi fost o tobă În care răsunau ritmuri ciudate, pe pereți alergau culori bizare și, cu un spasm disperat, am scos din mine o vomă verzuie. Mi-am petrecut Întreaga zi În felul acesta, neputînd să mănînc, pînă cînd, seara, m-am Înzdrăvenit cît să Încalec pe motocicletă și, dormind cu capul pe umărul lui Alberto, să ajungem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
A intervenit instinctul pur; frîiele minții cedaseră. Impulsul meu de autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În Angostura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
stabile și fluxul de informații nu mai ajungea până la dânsul și nici eu nu i-l puteam oferi. Ceea ce simțea însă era că în jur se strângeau nori de furtună, din care, curând, au țâșnit cu intensitate de fulgere apelurile disperate ale lui Ionuț cel Mic, care se găsea implicat și el într-o anchetă acolo, la Craiova, unde se afla. Or, cum ar fi putut Mihai să-l ajute de aici? Cu atât mai mult cu cât și la București
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
La drept vorbind, după fuga atâtor ștabi, conștiința socialistă ar fi trebuit redefinită și constatate următoarele: treapta cea mai înaltă de dezvoltare a conștiinței socialiste o reprezintă fuga în capitalism. Dar fuga lor n-avea nimic de-a face cu disperata goană spre moarte a oamenilor de rând. Era o afacere sigură, iar riscul de a muri egal cu zero. Fuga acestor ștabi n-avea cum să fie pe placul celor mulți. Căci își dobândeau astfel o libertate de care ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Te-a impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil la demersul meu disperat..." Sau altă interpelare (nu este cea mai dură!), cu nuanțe de pamflet, de data aceasta: "De aceea vreau ca tatăl ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
putea tolera. Drept care elitele de combatanți în uniforme albe asaltau temerara ființă cu viteză și forță, asemenea unei haite de lupi dornică să sfâșie cât mai repede căprioara slabă, obosită și lipsită de apărare. În fața acestei curajoase ființe, care lupta disperat pentru supraviețuire, perdelele consistente de zăpadă, ca niște văluri multiple atârnând în fața miresei, o împiedicau să vadă pe unde merge, deplasându-se în mișcări circulare infinite ca un halucinant joc de călușei. În distracția lor inconștientă și criminală, forțele atacatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]