5,324 matches
-
fost condus să execute o lovitură de berbec asupra porților docului. Distrugătorul a fost încărcat cu material explozibil, ascuns bine într-o carcasă de oțel și beton și care a fost detonat cu întârziere în aceeași zi. Explozia a scos docul din funcțiune pentru restul războiului și pentru următorii cinci ani de pace. Membrii ai comandourilor britanice au debarcat pentru distrugerea instalațiilor și structurilor portuare. Artileria grea germană a scufundat, incendiat sau împiedicat deplasarea vedetelor destinate transportării soldaților britanici debarcați. Comandourile
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
exterior cunoacut ca Avant Port, format din două diguri, care înaintau în apele Atlanticului. De aici se înainta spre ecluza care controlau nivelul apelor din "Bassin de St Nazaire", care rămânea neafectat de maree. În spatele acestui bazin se afla un doc interior mai mare numit "Bassin de Penhoët", în care puteau intra vase de până la 10.000 t. Exista de asemenea o intrare mai vechie în "Bassin de St Nazaire", afalt la nord-vest de docul uscat "Normandie". Acest doc fusese construit
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
În spatele acestui bazin se afla un doc interior mai mare numit "Bassin de Penhoët", în care puteau intra vase de până la 10.000 t. Exista de asemenea o intrare mai vechie în "Bassin de St Nazaire", afalt la nord-vest de docul uscat "Normandie". Acest doc fusese construit să adăpostească pachebotul SS Normandie și fusese, în momentul finalizării în 1932, cel mai mare doc uscat din lume. "Vechiul Mol" înainta în Loara la jumătatea distanței dintre digul sudic al Avant Port și
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
afla un doc interior mai mare numit "Bassin de Penhoët", în care puteau intra vase de până la 10.000 t. Exista de asemenea o intrare mai vechie în "Bassin de St Nazaire", afalt la nord-vest de docul uscat "Normandie". Acest doc fusese construit să adăpostească pachebotul SS Normandie și fusese, în momentul finalizării în 1932, cel mai mare doc uscat din lume. "Vechiul Mol" înainta în Loara la jumătatea distanței dintre digul sudic al Avant Port și vechea intrare în bazin
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
000 t. Exista de asemenea o intrare mai vechie în "Bassin de St Nazaire", afalt la nord-vest de docul uscat "Normandie". Acest doc fusese construit să adăpostească pachebotul SS Normandie și fusese, în momentul finalizării în 1932, cel mai mare doc uscat din lume. "Vechiul Mol" înainta în Loara la jumătatea distanței dintre digul sudic al Avant Port și vechea intrare în bazin. Pe 24 mai 1941, a avut loc in Strâmtoarea Danemarcei o bătălie navală dintre cuirasatul Bismarck și crucișătorul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Comandantul lui "Bismarck", avariat la rândul lui, i-a cerut celui de pe "Prinz Eugen" să își continue de unul singur misiunea, în vreme ce primul urma să se îndrepte spre portul francez St Nazaire, care era singurul port la Atlantic cu un doc uscat cu dimensiunile suficient de mari pentru ca să permită începerea reparațiilor. "Bismarck" a fost interceptat de britanici și scufundat în largul Atlanticului. Divizia de informații a Marinei britanice a propus inițial un raid de comando asupra docurilor al sfârșitul anului 1941
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
la Atlantic cu un doc uscat cu dimensiunile suficient de mari pentru ca să permită începerea reparațiilor. "Bismarck" a fost interceptat de britanici și scufundat în largul Atlanticului. Divizia de informații a Marinei britanice a propus inițial un raid de comando asupra docurilor al sfârșitul anului 1941. Când cuirasatul Tirpitz a fost declarat operațional în ianuarie 1942, Royal Navy șI Royal Air Force (RAF) erau în plin proces de elaborare a planurilor pentru distrugerea lui. Planificatorii din Combined Operations Headquarters verificau toate scenariile posibile
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
capabil să găzduiască "Tirpitz" era St Nazaire, în special în cazul în care, la fel ca în cazul lui "Bismarck", ar fi fost avariat în timpul misiunii și ar fi avut nevoie de reparații. Ei au ajuns la concluzia că dacă docul de la St Nazaire ar fi fost distrus, germanii nu ar mai fi trimis "Tirpitz" în Atlantic. "Combined Operations" a examinat toate opțiuniile pentru distrugerea docului. În această fază a războiului, guvernul britanic încă mai încerca să evite pierderile de vieți
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
misiunii și ar fi avut nevoie de reparații. Ei au ajuns la concluzia că dacă docul de la St Nazaire ar fi fost distrus, germanii nu ar mai fi trimis "Tirpitz" în Atlantic. "Combined Operations" a examinat toate opțiuniile pentru distrugerea docului. În această fază a războiului, guvernul britanic încă mai încerca să evite pierderile de vieți omenești din rândurile civililor. Datorită acestui fapt, un atac aerian executat de RAF nu a fost luat în considerație datorită lipsei de precizie a bombardamentelor
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
aerian executat de RAF nu a fost luat în considerație datorită lipsei de precizie a bombardamentelor din acea perioadă. Special Operations Executive a fost chestionat cu privire la capacitatea agenților săi de executarea a unui atac cu șanse de succes împotriva porților docului. SOE a răspuns că misiunea depășește capacității sale datorită greutății foarte mari a materialului explosiv pe care trebuia să îl transporte militarii. Royal Navy nu era la rândul ei capabilă să organizeze un atac, deoarece St Nazaire se afla la
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
trebuia să îl transporte militarii. Royal Navy nu era la rândul ei capabilă să organizeze un atac, deoarece St Nazaire se afla la 8 km (5 mile) de vărsarea în mare a Loarei. Orice navă suficient de mare ca să distrugă docul ar fi fost detectată cu mult înainte de a se apropia suficient de mult pentru ca să deschidă focul cu artileria navală. Planificatorii au verificat posibilitatea ca o forță de comando ar fi fost capabliă să execute misiunea. În martie 1942 aveau loc
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
comando ar fi fost capabliă să execute misiunea. În martie 1942 aveau loc marei sizigii cu o amplitudine neobișnuit de mare, care ar fi permis unui vas ușor să depășească bancurile de nisip din estuar și să se apropie de docuri, ocolind canalul principal puternic apărat. Calea aleasă nu era suficient de adâncă pentru ca să permită accesul unui vas de debarcare al infanteriei, dar militarii au considerat că un distrugător putea fi ușurat suficient de mult pentru ca pescajul său să îi permită
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
permită accesul unui vas de debarcare al infanteriei, dar militarii au considerat că un distrugător putea fi ușurat suficient de mult pentru ca pescajul său să îi permită să intre în apele puțin adânci. Scopul raidului era distrugerea a trei obiective: docul Normandie, porțile vechi ale Bazinului St Nazaire și instalațiile de pompare a apei și instalațiile auxiliare, plus submarinele și alte vase militare din port. Planul inițila la Combined Operations prevedea folosirea a două distrugătoare a căror structură să fie sufient
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
instalațiile auxiliare, plus submarinele și alte vase militare din port. Planul inițila la Combined Operations prevedea folosirea a două distrugătoare a căror structură să fie sufient de mult ușurată. Primul, încărcat cu material explosiv, trebuia să lovească frontal în porțile docului. Comandourile de la bord trebuiau după aceasta să debarce și, cu ajutorul încărcăturilor explozive, să distrugă instalațiile din apropierea docului, proiectoarele de căutare și bateriile de artilerie. După atacul terestru, distrugătorul trebuia aruncat în aer, iar a doua navă trebuia să evacueze marinarii
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a două distrugătoare a căror structură să fie sufient de mult ușurată. Primul, încărcat cu material explosiv, trebuia să lovească frontal în porțile docului. Comandourile de la bord trebuiau după aceasta să debarce și, cu ajutorul încărcăturilor explozive, să distrugă instalațiile din apropierea docului, proiectoarele de căutare și bateriile de artilerie. După atacul terestru, distrugătorul trebuia aruncat în aer, iar a doua navă trebuia să evacueze marinarii și militarii comandourilor. În același timp, RAF trebuia să execute o serie de raiduri aeriene de diversiune
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
trebuia să execute o serie de raiduri aeriene de diversiune în zonă. Când planul a fost prezentat Amiralității, responsabilii navali au refuzat să îl sprijine. Pierderea sigură a unui distrugător și probabilă a celui de-al doilea pentru distrugerea unui doc a fost considerată inacceptabilă. Ei au sugerat folosirea unui vas al Forelor Franceze Libere - distrugătorul "Ouragan" - și a unei flotile de vedete rapide pentru transportul și evacuarea comandourilor. Aprobarea pentru misiunea care a primit numele de cod "Chariot" a fost
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
navale a strâns date din diferite surse. Un plan detaliat al orașului St Nazaire a fost oferit de Secret Intelligence Service, iar informațiile cu privire la aritleria de coastă au fost oferite de biroul de contrainformații ale Cabinetului de Război. Informațiile cu privire la docuri au fost obținute prin jurnalele tehnice din perioada interbelică. Centrul Operațional al Royal Navy a selectat un program de deplasare bazat pe informațiile despre localizarea câmpurilor de mine și despre semnalele de recunoaștere obținute prin decritarea mesajelor „Enigma” precum și despre
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
să lovească frontal porțile doucului și mai multe vase mici care să transporte comandourile. Royal Navy trebuia prin urmare să asigure cel mai important contingent pentru raid, marinarii fiind puși sub comanda comandantului Robert Ryder. Vasul selectat pentru lovirea porților docului a fost HMS Campbeltown comandat de locotenent comandorul Stephen Halden Beattie. "Campbeltown" era un distrugător din timpul primei conflagrații mondiale, fiind lansat la apă în 1919 în SUA de către Forțele Navale Americane ca USS "Buchanan". El a intrat în serviciul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
întârziere după ce comandourile părăseau zona protului. Pentru ca să îi împiedice pe germani să remorcheze vasul în larg, echipajul distrugătorului trebuia să sabordeze nava mai înainte de a o părăsi. Dacă distrugătorul ar fi fost distrus sau scufundat mai înainte ca să ajungă la docuri, cele patru vedete rapide trebuiau să preia echipajul și comandourile și le transporte până la țărm. Încărcătura explozivă trebuia preluată și ea, plasată în locul potrivit și regaltă să explodeze după ce ultima vedetă părăsea zona. În cadrul operațiunii au mai participat două distrugătoare
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a fost desemnată ca punct de comandă, la bordul ei aflându-se comandantul raidului și cel al unităților de comando. O altă vedetă rapidă (MTB 74), comandată de sublocotenentul Michael Wynn, avea două sarcini de îndeplinit. Dacă porțile exterioare ale docului Normandie erau deschise, trebuia să torpileze porțile interioare. Dacă porțile exterioare erau închise, trebuia să torpileze porțiel de la întrarea veche în bazinul St Nazaire. Pentru sprijinirea comandourilor au fost desemnate 12 vedete rapide Fairmile B din cadrul Flotilelor a 20-a
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
ușoare de infanterie. În timpul planificării operațiunilor comandourilor, un sprijin important a venit din partea căpitanului Bill Pritchard din cadrul Corpului Geniștilor Regali care, în perioada interbelică, lucrase ca stagiar în șatierele navale ale companiei GWR și al cărui tată a fost căpitanul docurilor din Cardiff. În 1940, în timp ce activa în cadrul Corpului Expediționar Britanic din Franța, a avut ca sarcină să cerceteze procedeele prin care puteau fi distruse porturile franceze mai înainte ca acestea să fie capturate de germani. unul dintre porturile pe care
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
procedeele prin care puteau fi distruse porturile franceze mai înainte ca acestea să fie capturate de germani. unul dintre porturile pe care le-a studiat a fost și St Nazaire. Pritchard a prezentat un raport cu privire la metodele de distrugere a docurilor. Germanii aveau în St Nazaire și în zona învecinată aproximativ 5.000 de militari. Portul era apărat de Batalionul de artilerie navală 280 sub comanda căpitanului de marină Edo Dieckmann. Batalionul era dotat cu 28 de tunuri de calibre diferite
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
dragor de mine, ultimul fiind destinat apărării portului. În noaptea raidului, în zonă se mai aflau și alte patru vase militare și zece dragoare de mine din flotilele 16 și 42 ancorate în bazinul portuar și două petroliere ancorate în docul Normandie. Flotilele a 6-a și a 7-a de submarine își aveau baza permanentă în port. Nu se cunoaște numărul total al submarinelor care se aflau în port în ziua atacului. Baza de submarine fusese inspectată doar cu o
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
ora 00:30 a zilei de 28 martie, convoiul a traversat zona bancurilor de nisip de la intrarea în estuarul Loarei, "Campbeltown" reușind să treacă cu o oarecare greutate de două dintre ele. Mai aveau de mers aproximativ opt minute până la doc când întregul convoi a fost iluminat de luminile de căutare aprinse simultan pe ambele maluri ale estuarului. De pe mal germanii au cerut prin semnale luminoase navelor să se identifice. Vedeta MGB-314 a răspuns printr-un răspuns codificat obținut de la un
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
inamicului le-a mai dat vaselor din convoi un răstimp, până când germanii au înțeles situația și au deschis focul cu toate piesele de artilerie din golf. La ora 01:28, când convoiul se afla la 1,5 km de porțile docului, comandantul Beattie a ordonat coborârea drapelului german și arborarea pavilionuli britanic al Marinei Regale. Intensitatea focului german a crescut, iar convoiul a răspuns la rândul lor. Din acest moment, vasele convoiului se aflau în pozițiile din care puteau ataca țintele
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]