6,346 matches
-
E bună mai mult să impună și să sperie. Vă dați seama, tunul se înclină la o anumită distanță, sub el e unghiul mort. Și să zică: "Băi, Mureșan a tras cu mitraliera de pe tanc și a împușcat nu știu câți!" Păi, dom'le, demonstrează! Dacă acela era la zece metri în față și era în unghiul mort... Sau au zis că am dat foc Bibliotecii. Cum să trag, cu spatele la Bibliotecă fiind? Al doilea aspect: clădirea, acoperișul Bibliotecii care a luat foc nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
el a dat foc!" Iar în Bibliotecă nici nu am intrat atunci, acolo a fost un locotenent major, Ștefan Marian, Comandantul Batalionului II de la mine, care avea responsabilități de apărare în zonă. Și el a venit și mi-a spus: Dom'le, văd pe unii care cară cărți de-aici. Cară cu sacoșele. C-or fi lucrători, c-or fi bandiți, nu știu". Noi nici nu ne amestecam pentru că noi nu ne-am dus acolo să facem poliție sau să facem
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dumneavoastră ați fost plecat, căpitanul Vasile, Șeful de Stat major de la Regiment, a mai venit pe la unitatea noastră și știu că circula o istorioară în legătură cu el. Cică a venit la Bateria I, la locotenentul major Preda, și l-a întrebat: Dom'le, ați tras în elicoptere?" "Da!" "Le-ați găsit?" "Acum plecăm!" "Le-ați văzut?" "Nu!" " Vedeți că e un elicopter negru. De acum, trageți în tot ce e negru, că cele kaki sunt ale Armatei!" M. M.: Și pe mine
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tip optimist și un tip relaxat. Nu poți să știi ce are omul acasă. M. M.: Ăsta nu-i un motiv. Atunci era un motiv, dar acum, nu. S. B.: Bun, cine știe cum a încasat el? M. M.: E lumea plină, dom'le. Nu-i primul, nici ultimul. Nu vedeți că a divorțat Președintele Franței? S. B.: Așa este, dar vedeți, o depresie... M. M.: Da, știu, și în momentele alea... tentația, arma la el. S. B.: Arma la dispoziție. Și-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
există: nu ne sâcâiam. Dacă el știa că are o treabă, eu o treabă, fiecare își făcea treaba, nu dădea telefon toată ziua sau să întrebe ce-ai făcut, ce aia, cum ailaltă. S. B.: Nu era căprăreală. M. M.: "Dom'le, probleme?" "Nu". "Ai rezolvat?" " Da". "Sănătate!" Asta nu însemna că nu-i apreciam munca. Dar n-are rost să intri în amănunte că atunci te dai prea important. Singurul lucru cu care l-am sâcâit a fost atunci când a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a dat de Militaru. Cum explicați eschiva lui Voinea? M. M.: În mod normal, Kemenici trebuia să informeze Comandantul Diviziei, acesta pe Comandantul Armatei, iar el mai sus, la Statul Major General. Sigur că, pentru operativitate, el o fi spus: Dom'le, ei sunt la mine!" cu toate că de plecarea elicopterului, cu ei acolo, nu știau ăștia de au pus la dispoziție elicopterul? S. B.: Nu știau de prezența Ceaușeștilor capturați la Târgoviște, e vorba de capturarea lor, nu de plecarea cu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tragere: Suntem atacați de trupele USLA, trageți!" M. M.: Dar Trosca nu era un deținător de secrete. S. B.: Comandantul unității, deci șeful lui Trosca, era în birou și a spus: "De ce mi-ați omorât oamenii?" iar el a răspuns: Dom'le în război se mai și moare". M. M.: Cartea 32 din care v-ați informat pe ce bază-i scrisă? Pe amintiri și mărturii. S. B.: Pe documente și declarații de la cei ce au participat la eveniment. Am o
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu avem echipamentul din stofă mai bună?" Al subofițerilor era de o calitate mai slabă. I-am spus: "Măi, băiete, fă-te ofițer, măi, dacă vrei haine mai bune!" "Păi, vrem și foi de drum la clasa I!" "Fă-te, dom'le, de clasa întâia!" Că ei aveau de clasa a doua. "Vrei de clasa I, fă-te ofițer! Sunt niște reguli care sunt stabilite. Mie nu-mi cere să încălcăm niște chestiuni". Eu aveam o vorbă: unii sunt albi, alții
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
zis: "Băi, șnururile de la fluierele de la Corpul de gardă n-au aceeași lungime". S. B.: Da, asta era chiar căprăreală. M. M.: Și vede ieșind tancurile. Zice: "Unde plecați?" Mergem înapoi în Piață cu tancurile să scăpăm o dată țara asta". Dom'le, a plecat și m-a reclamat. M-au chemat ăia să mă cerceteze că vreau să fac nu știu ce minuni. S. B.: Revoluție. M. M.: Deci, tâmpenii ale unora care se băgau singuri în seamă. Vă dați seama că asta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Ciprian, cel din urmă oferindu-ne o zi minunată atât în orașul în care se fabrică viorile, cât și în Milano, unde nu visam să ajungem. Tot puțin presați de timp (dar acum ne dăm seama că inutil), am vizitat Domul din Milano, asistând chiar la slujba de duminică; am bântuit prin centrul orașului și după ora 15. 00 am pornit, deja obosiți, pe autostrada înspre Franța, din tunel în tunel, de-a lungul Mediteranei „invadând” Franța înainte de miezul nopții, primiți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Moskau... În Alexanderplatz totul era un șantier și n-am mai regăsit magazinul Zentrum, iar hotelul Stadt Berlin, unde am luat primul "dejun" ca atașat cultural, era de nerecunoscut. Am luat-o pe Unter den Linden, trecând pe lângă noile magazine, Domul renovat, Rathaus. Ne-am oprit la două puncte obligatorii, de maxim interes istoric și arheologic, Poarta Brandemburg, ce străjuia orașul de peste două secole (construită între 1789 și 1791, după modelul propyleelor de pe Acropole) și Reichstagul, de la 1871 sediu al Parlamentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al ctitorului Brasiliei, înălțat în 1981 de Niemeyer, aceasta fiind prima lucrare aprobată pentru faimosul arhitect de către dictatura militară instalată în 1964. Am lăsat la sfârșit două realizări de excepție, La Catedral Metropolitana da Nossa Senhora Aparecida și la Ermida Dom Bosco. Catedrala, construită din beton și sticlă, cu 16 arcade hiperboloidale și acoperișul de cristale colorate , terminată în 1971, nu are nimic asemănător sau comun cu nici o catedrală văzută altundeva. La fel și biserica Dom Bosco, supranumită și "biserica albastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Senhora Aparecida și la Ermida Dom Bosco. Catedrala, construită din beton și sticlă, cu 16 arcade hiperboloidale și acoperișul de cristale colorate , terminată în 1971, nu are nimic asemănător sau comun cu nici o catedrală văzută altundeva. La fel și biserica Dom Bosco, supranumită și "biserica albastră", ai cărei pereți de sticlă de culoare albastră și violet filtrează o lumină ireala, dându-și o senzație de liniște de pe alta lume. O vizită prin Brasilia te ține mereu "cu sufletul la gură", prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de aur și harnașamente pentru 8 cai. În apropiere, "Casa de oaspeți", unde erau primiți invitații familiei imperiale, astăzi fiind locuită de strănepotul împăratului, Dom Pedro de Orleans e Braganca. O altă construcție interesantă este "Palatul de cristal", construit din dispoziția prințesei Isabel, inaugurat în 1879 și realizat în întregime din panouri de cristal aduse special cu vaporul din Franța,fiind folosit în prezent pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vârful Muntelui Moriah, vechiul loc pe care s-a aflat Templul, acoperit) cu tone de gunoaie, aruncate acolo că o jignire și o profanare. Arabii au cur)țâț stâncă și au construit frumoasă moschee pe care o cunoaștem sub numele Domul Stâncii sau Moscheea lui Omar. Dar abatorul a fost menținut, o permanent) surs) de infecție pentru evreii din Ierusalim”1. C)l)tori că Pierre Loti erau oripilați de evreii din Ierusalim, agitându-se ca niște lilieci pe aleile lor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
să vină de pe maidanele alea din Niuiorc, unde și-a făcut faima printre hipii și țiganii portoricani, aici la noi, să ne păteze mândria națională? Ne-am vândut țara să punem texte În cuvinte pe care nimeni nu le Înțelege? Dom’le Măciucă, vă știu ca intelectual care ați crezut În dramaturgia românească, cum să lăsați să iasă o asemenea gogomănie?“. Măciucă, Înarmat cu calmul lui imperturbabil și o curtoazie bine educată, a reușit În zece secunde să o calmeze pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
conferințe pe care am ținut-o la Colegiul Noua Europă, Andrei Pleșu, care mă invitase acolo, mi-a spus aparent mirat: „Dragă Andrei, observ cum tu tot revii În țară, deși de fiecare dată România pare că Îți spune răspicat: «Dom’le, noi nu te vrem, stai acolo la tine În America și lasă-ne În pace, ai Înțeles?». Iar tu parcă te Încăpățânezi și nu vrei să auzi mesajul. De ce, dom’le?“. Sala a hohotit de râs și eu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de fiecare dată România pare că Îți spune răspicat: «Dom’le, noi nu te vrem, stai acolo la tine În America și lasă-ne În pace, ai Înțeles?». Iar tu parcă te Încăpățânezi și nu vrei să auzi mesajul. De ce, dom’le?“. Sala a hohotit de râs și eu la fel. Totuși, gluma lui Andrei, care are și un subtext serios (cum se Întâmplă des când glumește el), mi-a rămas În minte, ca o Întrebare fără răspuns. Nu am căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ureche și un deget - rămășițele unui terorist, a cărui mână alunecase În timp ce pregătea un pachețel mortal În camera lui din celălalt capăt al pieței. Aceiași copaci (ce alcătuiau un filigran de argint pe fundalul ceței perlate pe care se profila domul de bronz al Catedralei Sf. Isaac) văzuseră și copii Împușcați la Întâmplare pe crengile pe care se cățăraseră În Încercarea zadarnică de a scăpa de jandarmii călare care au Înăbușit Prima Revoluție (1905-1906). Multe asemenea povestioare erau legate de piețele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se pătrunde de îngrijorare. Să fie vorba, nu de simple întâmplări, ci de semne? Nu cumva al treilea „porumbel” ce va să cadă va fi chiar avionul nostru de întoarcere? * Puterea magilor regi ai Franței monumentalizată grandios și rafinat în Domul Invalizilor, edificiu construit chiar pentru invalizi, pentru mutilații glorioaselor războaie. Spiritul „eticii și echității” nu pare a le fi fost deloc străin acelor capete nu degeaba încoronate! * Pretutindeni, la Domul Invalizilor, la Luvru, la Versailles, s-a „lipit” - după cum observă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Puterea magilor regi ai Franței monumentalizată grandios și rafinat în Domul Invalizilor, edificiu construit chiar pentru invalizi, pentru mutilații glorioaselor războaie. Spiritul „eticii și echității” nu pare a le fi fost deloc străin acelor capete nu degeaba încoronate! * Pretutindeni, la Domul Invalizilor, la Luvru, la Versailles, s-a „lipit” - după cum observă cu umor Doina - și Napoleon. Ca orice parvenit. Ceea ce nu mă împiedică să-l admir ca pe unul din cei mai mari eroi ai istoriei, ca pe unul din cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încât aproape te miri întâlnind pe străzi oameni bătrâni. Curați, îngrijiți cei mai mulți dintre ei. Dar totuși bătrâni. „Te pomenești că se și moare la Paris”, exclamă preșcolarul din mine, cea mai naivă din vocile mele interioare. * Cupola bisericii din incinta Domului Invalizilor, podul Alexandru și Grand Palais-ul formează linia dreaptă de aur a ultimei mele călătorii la Paris. * Pretutindeni și oricând vor exista, în situații care impun o atitudine, atitudini de stânga. În singura duminică întreagă petrecută de noi la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
agelast. Crede că râsul este un fenomen de etaj mai coborât decât non-râsul. Și, băgați de seamă, atunci când vor trebui să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva tragic la mijloc.” Și aici este confuzia. Mai întâi revin la ideea că, în orice caz, tragicul este elementul care consacră nivelul înalt al unei culturi. Și că acolo unde nu e tragic, cultura este inferioară sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înrudiți cu ei și foarte prieteni. Și ne sunt foarte simpatici. Personajele lui Caragiale, am impresia eu - unii sunt oripilați de Cațavencu, de Mache, de Lache - dau sentimentul unei prietenii, al unei foarte mari cordialități și al unei complicități : „Da, dom’le, e-adevărat, suntem împreună, suntem foarte amici, putem bea o bere împreună”. Or, aicea este marea taină sau marea probă : să producem un circuit întreg, constând din divulgarea acestei vacuități, a acestui neant uman și apoi ratificarea lui, totuși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]