6,426 matches
-
aluziv, că nu se putea mai pe larg, de la cenzurarea care era pe vremea aia, până și la anunțurile de dădeai la morți, la ziar, la agenție, care-a trecut acum la privatizare la dom’ Periuță și dom’ Județu, da dom’ Periuță era și pă vremea ailaltă șef la agenția de dădeai anunțuri cu morți și s-a privatizat cu un barosan, nepotul lui dom Județu, patronul de la București care are televiziunile pă cablu și ziarele alea care le scoate împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ziar, la agenție, care-a trecut acum la privatizare la dom’ Periuță și dom’ Județu, da dom’ Periuță era și pă vremea ailaltă șef la agenția de dădeai anunțuri cu morți și s-a privatizat cu un barosan, nepotul lui dom Județu, patronul de la București care are televiziunile pă cablu și ziarele alea care le scoate împreună cu fostul adjunct cu propaganda la ceceu, tovarășul Muciacaru, Vasile Muciacaru, compania de consulting „Mutchconsult“, s-a mutat și el după evenimentele de la revoluție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și Cangurașu, că el terminase cu irigațiile repede, țevile le-a luat de pomană, adică i le-a adus remorcile acasă la poartă și motoarele le-a primit în gestiune de refacere, între timp a intrat pă felie și cu dom’ Aulius Chiosea-Furnal, la tablă și profile, au jumulit la oțelăria aia de nimic n-a mai rămas, până a cumpărat-o mai pe urmă italianul adus de generalul Goncea de a scos-o de la fier vechi, și când a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se-nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. {EminescuOpI 94} Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, În zid de marmur negru se uită crunt și drept. Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cânt frumos și dulce - adormitor sunând. Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare ca furtuna ridică al ei glas, Că vântul trece-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ea tot crește, Se pare ca furtuna ridică al ei glas, Că vântul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pământul se sbate cu necaz - Că orice-i viu în lume acum încremenește. Se sgudue tot domul de pare-a fi de scânduri, Și stânci în temelie clătindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se chiamă, fulger-, gem Și cresc tumultuoase în valuri, rânduri, rânduri... Din inimă-i pământul la morți să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire răzbind prin pânza fină Răsfrâng o dureroasă lumină din lumină; Zidirea cea pustie de jale pare plină Și chipul morții pare că-n orice colț îl vezi. De când căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - Dar noaptea se trezește și ține judecată Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu mult timp înaintea firmelor, a cluburilor și a restaurantelor scumpe; unii nu-și pot permite nimic din extravaganțele zonei, dar trebuie să recunosc că măcar sunt acceptați fără probleme de membrii înstăriți dependenți de băuturi costisitoare. Între cocteilurile extravagante, Dom Perignon și halbele ieftine nu există conflicte de clasă. Îi ascult pe fiecare, testând atmosfera, și nu mi se pare că ar fi loc pentru resentimente. Dependența e una pentru toți. Însă, în ciuda aparențelor, nu pot să nu remarc diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de a fi profesor și diavol al elevilor din toate timpurile pentru că, după cum aveam să aflăm mai târziu, fusese profesorul Satelitului, iar atunci când bătrânul Președinte îl numise Primar în cea mai catastrofală vară a abundenței, întrebându-l: ce mai faceți dom' profesor, bine, fostul meu elev repetent la mate, adevărul ne duru și mai mult, când Dădârlad, descoperi într-o noapte o cruce pe care scria: Aici zace Cantemir, mort din cauza matematicii, ne luminarăm pe măsură ce, fără voie, aflarăm că profesorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care nu au venit pentru a ne ajuta, își vor ține gurile, probabil, pentru că și ei au făcut parte din răscoala inițială. Intraserăm în acel tunel prin care am mers pentru a intra în școală. Oare unde mergeam? Ajungând în domul imens, lumina era ceva mai generoasă și îmi permitea să îmi dau seama că nu eram singuri acolo. Mai erau câțiva oameni, asemeni celui care ne însoțea. Totuși, aceștia, spre deosebire de călăuza noastră, nu aveau rombul argintiu pe încălțările lor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pete mai închise la culoare, din care se desprindeau, din câțiva în câțiva metri, alte tuneluri. La un moment dat, am luat-o la dreapta, urmând un hol secundar ce cobora lin. După câteva minute, am dat de un alt dom, în care mai erau câțiva oameni care nu ne-au oprit. Altă gardă. Acesta era mai modest decât cel din care veneam, dar rămânea, pentru mine, tot impresionant. De acolo, călăuza noastră a ales o ușă laterală făcută din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o sală luminată de surse pe care nu le vedeam, în interiorul căreia lumina și întunericul se îmbinau în niște colțuri ce erau ascunse privirii. Era construită în aceeași formă ca și celelalte încăperi în care am fost până acum, de dom. Pe pereții acestuia se aflau șapte portrete ale unor oameni pe care nu i-am recunoscut. În stânga și în dreapta se aflau canapele ușor prăfuite și fotolii ce păreau foarte confortabile. Deasupra lor, înghesuite printre tablouri se aflau hărți. Unele vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui cerc. Tuneluri porneau aproape în toate direcțiile. Toate erau luminate de aceleași becuri pentru câțiva metri, apoi se cufundau din nou în întuneric. Lângă intrarea fiecărui tunel se aflau plăcuțe din metal, prăfuite, și întrerupătoare. Încăperea avea acoperișul unui dom, era imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de om. Ne puteam da seama de faptul că era artificială din cauză că era în întregime acoperită cu blocuri de piatră finisate și cu plăci de beton. Tunelurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste noi. Încăperea în care ne aflam avea un stil clasic, spartan, dar totuși futurist și trainic. Era incredibil... Eram aproape optzeci de oameni în acea imensă încăpere, și alții erau pe drum. Eram răsfirați și răspândiți pe toată suprafața domului, fiecare fiind preocupat și atras de alt lucru, și păream totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și că toate instalațiile sunt în perfectă stare de funcționare? Acustica domului era și ea surprinzătoare. Colegul meu a vorbit normal, fără să ridice vocea, dar spusele lui le-au auzit toți. Tunelurile astea au fost construite înainte de epoca scurtă a imperiului, spusei eu. Au fost construite la cererea lui Felix Amadeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu cei Patru Piloni. Gâfâiam deja! Vedeam în apropiere o ramă care semăna cu cea a unei uși. Era distorsionată și lucrată în grabă. Trecut de ea, mi-am încetinit pasul. Ne găseam într-o cavernă imensă, în formă de dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir! Podeaua pe care stăteau ele zvârlite era făcută din marmură maronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
discret caverna. Începuse să încetinească și în curând abia se mișca. Nu se opri, ci doar continuă să se târâie de-a lungul primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre, ușor scorojite de timp. Ușa unuia se deschise și pe treptele sale apăru un bărbat bine făcut, puțin încărunțit, dar cu ochii albaștri pătrunzători. Venim din Leverif și ne ducem tot acolo! Urcați rapid! zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se pare, în orice direcție pe sub oraș. În dreapta lor, se găsea tubul de alimentare, dar ei erau atenți în stânga, unde trebuiau să găsească un tunel care se despărțea de cel pe care mergeau ei acum. Trebuiau să ajungă înapoi în domul principal prin care intraseră în colegiu. Nu aveau interes să meargă tot înainte pentru că nu doreau să ajungă în depozitul de alimente al colegiului, din mijlocul orașului. Din dom, trebuiau să ia un alt tunel spre dreapta care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cel pe care mergeau ei acum. Trebuiau să ajungă înapoi în domul principal prin care intraseră în colegiu. Nu aveau interes să meargă tot înainte pentru că nu doreau să ajungă în depozitul de alimente al colegiului, din mijlocul orașului. Din dom, trebuiau să ia un alt tunel spre dreapta care să-i ducă sub o canalizare, iar de acolo, în zonele locuite ale orașului. Sperau că vor ieși în preajma Gării Minore. Abia acum intrau în întuneric. Pășeau și mai atent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și că un semen de-al lor putea vorbi nestingherit cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am ajuns într-un final în spate. Chiar în acel moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și în curând mă vedeam nevoit să mă agăț de doi saci de provizii, să-i arunc în vagon și apoi să urc și eu. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mama vitregă dintr-un basm românesc, ai voce de mamă vitregă dintr-o piesă a marelui Will, te și văd în rolul ăla, o regie grozavă, pentru elite, și te-am făcut om. Ei, om, eu vreau să fiu actriță, dom’ profesor... Loredana respiră adânc și continuă: Bineînțeles că, în anul următor, am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat, acuma predă la una particulară, din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, un complex alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ceva despre studenții mei, îi duc într-o excursie, fac acolo o petrecere și, la o băută, aflu tot ce vreau... mult mai beau copiii ăștia), ce știi de fata asta, de Loredana, cu cine e? Nu e cu nimeni, dom’ profesor, e ultima citadelă, nu s-a putut apropia nimeni de ea, fată mare, dom’ profesor!!! O știam de la examenul de admitere și, pentru că n-a intrat din prima, am pregătit-o în anul următor, meditațiile avuseseră loc la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o băută, aflu tot ce vreau... mult mai beau copiii ăștia), ce știi de fata asta, de Loredana, cu cine e? Nu e cu nimeni, dom’ profesor, e ultima citadelă, nu s-a putut apropia nimeni de ea, fată mare, dom’ profesor!!! O știam de la examenul de admitere și, pentru că n-a intrat din prima, am pregătit-o în anul următor, meditațiile avuseseră loc la mine acasă, Vichi era geloasă uneori, prea mult timp petreci cu fata asta, e un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]