5,649 matches
-
patru nivele (D+P+2E), cu o suprafață construită de 2.000 mp, repartizați în mod egal (500 mp construiți/nivel) și compus din 7 apartamente, 2 camere duble și 2 săli de conferință. Lângă palat se găsesc capela, serele domnești, care se întind pe aproape 3 hectare, turnul de acces, turnul de apă și Palatul Mic, o construcție de 300 mp, repartizați egal (S+P), ce adăpostește 6 camere și alte anexe., pădure și Lacul Buftea. Imediat după alungarea tuturor
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
aparținut încă din prima jumătate a secolului al XV-lea boierului Duma Negru și a fost păstrată în patrimoniul familiei până în veacul al XVII-lea, iar domnitorii nu ctitoreau biserici și mănăstiri pe o proprietate boierească, ci doar pe pământ domnesc. Mai mulți călători străini care au trecut prin Moldova în secolul al XVII-lea au menționat în scrierile lor că au trecut prin Scânteia, drumul care lega orașele Iași și Vaslui fiind considerat foarte dificil, printre dealuri abrupte, iar pe
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
Colegiul Român din Blaj, unde a predat folosirea lucrărilor lui Krug în jurul anului 1828. Ca atare, crica filosofică a fost în principal o specialitate transilvăneană. Un filosof important al acestei perioade este Eufrosin Poteca (1786-1858). El a studiat la Academia Domnească din București alături de Vardalachos, Doukas și Lesvios, precum și la universitățile din Pisa și Paris (1820-1825). Eufrosin Poteca a predat filosofia la Academia Sfântul Sava și a fost un traducător prolific de lucrări filosofice și teologice. Propria sa filosofie a fost
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
în scopul cumpărării tronului. Aurul este recuperat însă de către Mărgelatu în folosul „Frăției”. După răzmerița de la finalului filmului "Misterele Bucureștilor", Buză de Iepure (Szabolcs Cseh) este înmormântat de mama sa, Agatha Slătineanu, Mărgelatu (Florin Piersic) se află închis în temnița domnească, iar Agatha (Marga Barbu) a fost surghiunită temporar la Mănăstirea Cernica. Dar Buză de Iepure nu a murit, iar el a scăpat din sicriu și este iar liber. „Frăția” apelează la el, la Oseacă (Mihai Mereuță), precum și la circul Tivoli
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
boierului de la poalele Munților Vâlcan. Dându-se drept trimis imperial rus care venise să-i dea un act care să confirme descendența boierului Vâlcu din domnitorul Tihomir, Troianoff este lăsat să intre pe moșie. El îi spune boierului că tronul domnesc trebuie garantat, iar boierul Vâlcu îi invită în Capela Corbului și-i arată într-o firidă din spatele tronului pretins al domnitorului Tihomir un morman de lingouri din aur. Boierul leșină de emoție, iar în acest timp Troianoff îl cheamă pe
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
un morman de lingouri din aur. Boierul leșină de emoție, iar în acest timp Troianoff îl cheamă pe Casapu și încarcă tot aurul în caleașca lor, apoi împreună cu Agatha îl introduc pe boier în firidă și o închid în spatele tronului domnesc. Apoi, cei trei pornesc cu trăsiura către Turnu Severin dorind să părăsească Țara Românească. La două zile, la conacul boierului Vâlcu poposește Mărgelatu care-l găsește pe boier mor. Mărgelatu, dar și Agia (care aflase de uciderea boierului Vâlcu), pornesc
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
în satul Mânăstioara (Siret) o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie. Această a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei. Cu această ocazie, ctitorul a înzestrat biserică cu încă o bucată din toloaca târgului Siret, cu un heleșteu domnesc (Iazul Mânzați), sătul Băncești și un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat în Mânăstioara). Domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
fost întărită lui Vlaico vătaf. Și tot în acel secol al XVII-lea proprietar al unei părți a Stăneștilor a fost Cerruiuca diac. Ar însemna aceasta că proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor n-au fost boieri cu ranguri mari Ia curtea domnească, ci doar reprezentanți ai i clasei mijlocii? într-un anumit sens, vătaful juca rolul de supraveghetor al argaților și feciorilor de la o curte boierească. Dacă acel vătaf, Vlaico pe nume, deținea o j parte a Stăneștilor, atunci stăpân al celeilalte
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
un simplu dascăl și dacă așa au stat lucrurile, atunci putem deduce că în secolul al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
naționalizate, iar întreg inventarul agricol și produsele agricole aflate în stoc fiind confiscate. Conacul Rosetti-Solescu a fost construit la începutul secolului al XIX-lea (în jurul anului 1827 ) de către postelnicul Iordache Rosetti, descendent din marea familie boierească Ruset (Roset), de origine domnească, ramura Solescu. În acest conac, a locuit familia postelnicului Iordache Rosetti cu soția sa, Ecaterina (Catinca), și cu cei cinci copii (3 băieți - Constantin, Theodor și Dumitru; și 2 fete - Elena și Zoe). Conacul a fost atacat în 1834 de
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
seliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac căzăcesc asupra Moldovei. Doi ani mai târziu, i se schimbă dania la cererea sa cu moșia Dragomireștii, unde va ctitori viitoarea mănăstire. În 1599 este preot la Biserica domnească (Biserica Înălțării) din Suceava. Nu se cunoaște data intrării în monahism (la mănăstirea Putna). În timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Moldova, este ales episcop al Rădăuților (iunie 1600); în septembrie 1600 a pierdut scaunul, retrăgandu-se la moșia sa Dragomirești, lângă
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
municipiul Fălticeni. Prima sa atestare documentară datează dintr-un uric din 1365 al domnitorului Bogdan I al Moldovei (1359-1365), prin care satul Lămășeni este dat boierului Rotopan. În secolele următoare satul a fost, pe rând, sat răzeșesc, sat boieresc, sat domnesc și sat mănăstiresc. Conform cronicii parohiale redactate de preotul Petru Rusu, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici. Tradiția menționează că din vechea biserică s-ar mai
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
în partea de nord a Obcinei Mari, pe valea râului Putna. La 10 iulie 1466, conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, s-a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504), menită a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod și familia sa. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, cel mai probabil în ultimul deceniu (deși unele surse vorbesc de anul 1468), a fost adusă de la Volovăț o biserică de lemn, construită după tradiție
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
sub numele de "palma lui Știrbei vodă". "Palma lui Șerban vodă" a fost stabilită în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688). În măsură modernă "palma lui Șerban vodă" păstrată pe o șipcă de lemn de la sfârșitul secolului 18 cu textul: "„palma domnească a lui Șerban vodă; opt palme de acestea iaste un stânjen al mării sale”". Palma lui Șerban vodă avea 24,5 cm. Palma lui Șerban vodă a fost cel mai adesea folosită, până la introducerea sistemului metric. "Palma lui Constantin vodă
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
Spre deosebire de Țara Românească, în Moldova nu s-a impus o palmă etalon și din această cauză stânjenul a variat după mărimea palmei. Grigore II Ghica, care a domnit în Moldova cu întreruperi între anii 1726-1748, a încercat fixarea unei palme domnești drept etalon al stânjenului. „Palma domnească” a variat semnificativ în timp, în funcție de palma folosită, măsurând 29,7 cm în 1790, 28,3 cm în 1842 și 27,875 cm în 1864. În practica țării stânjenul se făcea pe loc din
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice. El a fost trimis cu diferite misiuni în Transilvania, pentru a trata cu Ioan I Zápolya sau cu reprezentanții regelui Ferdinand. Unul dintre emisarii imperiali
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
l-a urmat pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
faptul că are un acoperiș din tablă din inox „bombardată cu aur”. Satul Cajvana este una dintre cele mai vechi localități de pe teritoriul actualului județ Suceava. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul domnesc. Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Cajvana este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei închina 50 biserici cu popă și cu toate dările către Episcopiei Rădăuților, printre care și biserica mai
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, localitatea a fost cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El a fost însoțit spre scaunul domnesc de hoardele de tătari ale lui Cantemir-bei. Tot cronicarul descrie prima domnie a lui Tomșa că a fost plină de vărsări de sânge. Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște anul în care s-a început construirea Mănăstirii Solca. Unele lucrări
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
monument fusese, de fapt, realizat în anul 1898, fiind inițial așezat în capătul nordic al bulevardului. Pe plăcile care acoperă soclul se află o emoționantă inscripție: "„Înălțatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descălecătorul Țării Românești. Câmpulungul, primul scaun domnesc, salută chipul de bronz al urzitorului Țării Românești. Memoriei Luceafărului Basarabesc, admiratorii gloriei străbune îi închină acest monument”". Tot în Câmpulung se află și bustul lui Dimitrie Giurescu, erou al Războiului de Independență din 1877, comandantul batalionului Dorobanți Muscel, mort
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
locale, pe sub actuala Biserică "Cuvioasa Parascheva" se afla o poartă de acces într-un tunel subteran, suficient de larg și de înalt ca să poate fi străbătut călare, iar celălalt capăt al său se afla la Lehnești, unde erau adăpostite hergheliile domnești. Satul Lehnești a fost înghițit de apele Prutului în 1975, când a fost construit lacul de acumulare de la Stânca Costești. În iunie 1476, la ordinul sultanului, tătarii din Crimeea, conduși de Eminek Mârza, au năvălit în nordul Moldovei. Ștefan cel
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
1611-1615, 1621-1623), astfel putând fi explicată atribuirea ei lui Ștefan cel Mare, “printr-o confuzie (existentă) în amintirea poporului între cei doi Ștefan Vodă”. Este probabil ca biserica să fi fost incendiată de oastea otomană în anul 1672 odată cu palatul domnesc. Michal Floryan Rzewuski, starostele de Helm, secretarul soliei poloneze a lui Ioan Gninski (1677-1678), relata că la 22 iunie 1678 a trecut prin Ștefănești, făcând următoarea descriere: ""Orașul era odinioară destul de mare, are o biserică de zid cu acoperișul ars
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
făcând următoarea descriere: ""Orașul era odinioară destul de mare, are o biserică de zid cu acoperișul ars, un iezer lângă oraș, dar stricat, a fost odată acolo o moară de zid"". Târgul Ștefănești s-a aflat o lungă perioadă în proprietate domnească, timp în care toate cheltuielile privitoare la biserica "Cuvioasa Parascheva" erau suportate de vistieria domnitorilor Moldovei. Domnitorul Ioan N. Mavrocordat (1743-1747) dăruia la 20 iunie 1745, marelui vistiernic Teodor Paladi o parte din hotarul Ștefăneștilor, împreună cu heleșteul domnesc. Localitatea “a
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
în proprietate domnească, timp în care toate cheltuielile privitoare la biserica "Cuvioasa Parascheva" erau suportate de vistieria domnitorilor Moldovei. Domnitorul Ioan N. Mavrocordat (1743-1747) dăruia la 20 iunie 1745, marelui vistiernic Teodor Paladi o parte din hotarul Ștefăneștilor, împreună cu heleșteul domnesc. Localitatea “a fost cu totul distrusă” cu ocazia războiului ruso-turc din 1768-1774, după cum relatează un călător străin care a trecut prin Ștefănești la 1780. Este posibil ca și biserica să fi suferit unele distrugeri. Biserica a fost reparată în anii
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]