7,291 matches
-
cel dintâi atac fură învinși și risipiți cu ușurință”. Deci, nu a fost vorba de o confruntare de mari proporții și trebuie să vedem că moldovenii au folosit tactica tradițională: când dușmanul era pregătit de luptă, ei se retrăgeau („dau dosul” - terga vertit), după sistemul lor tradițional de luptă. Dacă polonii obțineau un succes important în lupta dată la trecerea Prutului, atunci starea lor de spirit trebuie să se fi îmbunătățit simțitor după sperietura de moarte din Codrii Cosminului. Wapowski arată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Istoricul nu indică sursa, dar dacă avem în vedere că au trecut nevătămate carele regești, în 25 octombrie, iar o altă parte era răsturnată, închizând moldovenii cu ele drumul din codrii, în timp ce la intrarea din pădure mai erau care, în dosul cărora s-au refugiat polonii, ca până la urmă să fugă și să le părăsească, înseamnă că istoricul polon are dreptate. Fr. Papée considera că în mâinile moldovenilor n-au căzut decât câteva tunuri mici, afirmație contrazisă de Gheorghe Duzinchevici. Dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sens, la acestea adăugându-se indicația/ interdicția tărâmului sacru, prezentă în basme și în balada Antofiță a lu Vioară I (11). Pescarul senior a parcurs și el ritualul sacrificial, ceea ce susține ideea că interdicția este de fapt un model pe dos: „Cât din ceriu până-n pământ,/ Atât Vidrosul de adânc,/ Furisitul n-are fund!/ Odată că l-am vânat,/ Numai eu că am scăpat,/ Toți nevodarii c-am înecat” (Celei - Gorj)327. Adeseori fiul solicită straiele de mire; valoarea rituală a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stinge în așteptarea energiilor revigorante. Turta mamei este făgăduința că feciorul va reveni în profan. Proba supremă însă pentru depășirea etapei de dependență infantilă o constituie confruntarea maximă cu maternitatea terifiantă: mama zmeilor. Am văzut că progeniturile ei refac pe dos modelul fraților viteji, mezinul întrupând cele mai importante puteri. Imaginea inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fată câte-o batistă, cusută de mâna fieșcăruia” (Boișoara - Vâlcea). Aflate în microcosmosul feminin floral, prințesele prefac din degete lumea: „fetele împăratului stăteau într-un pridvor care da în grădina a frumoasă și plină de flori mirositoare ce era în dosul palatului, că acolo veneau de coseau, or torceau, când le prididea căldura”. Recoltarea inului sau cânepii constituie, în basm, momentul conștientizării propriei capacități de valorificare a plantei textile, ceea ce devine o promisiune maritală, specifică surorilor mari: „Vai, da’ ce frumos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca semn al reintegrării în lumea fenomenală. În colindele de fată mare, inițiata însăși declamă natura vegetalacvatică a ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n dos,/ Umplu țara de miros./ De m-o bate vântu-n față/ Umpli țara de dulceață” (Lipova - Arad). Mireasma resimțită în toată țara redă amplitudinea funcției pe care o îndeplinește fecioara inițiată, dăruind universului cunoscut beatitudinea rodirii mirifice. Strigătul creației biruitoare asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apoi din nou în om. Indicațiile sale au o precizie dobândită parcă în urma unei repetiții a ritualului: „... și-l învăță să se ducă pe un deal în sus și va da de casele Arăpușchii; să intre în ele pe din dos și va găsi o ușe cu totul din aur, s-o deschiză, căci prin ea va intra în odaia în care doarme ea când se întoarce din călătorii. Să aștepte acolo pân’ se va culca, și fără să-l simță
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ele sunt opere de artă, au fost cumpărate de instituția noastră de la artista care le-a creat și acum aparțin patrimoniului Ministerului Afacerilor Externe. Pe ce argumente v-ați bazat când ați sugerat casarea lor? întrebai eu, în timp ce verificam pe dosul tapiseriei cine era creatoarea, ca să aflu, în fond, scopurile mercantile ale celor doi buni "pretini"? Păi, ia uitați-vă cât praf este pe ele! Asta este adevărat, confirmai, scuturând ușor un colț al exponatului, dar este meritul tău, ca administrator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ieșeau vreo trei-patru soldați cu cizme mari care cărau un cufăr și niște geamantane, urmați de un tânăr ofițer, soțul sau poate o rudă a doamnei... Intrăm, totuși, înăuntru în timp ce uluiala făcea loc panicii... în camera mare totul era pe dos; nimic nu era la locul ei. Copiii se precipitau în mijlocul camerei spre movila mult mărită de jucăriile scoase din dulapurile acum larg deschise și golite de toate cele altele prohibite, pe care aveam dreptul până atunci să le vedem doar
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
eu de el, târând în mână un Moș Crăciun care la sfârșit de decembrie fusese pus sus, în vârful pomului de iarnă... Eram uluit și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce totul s-a întors pe dos din rânduiala pe care începusem s-o respect cu sfințenie? Erau întrebări fără răspuns, căci acasă mama era mai mult decât ocupată îngrămădind conserve în doi saci, împachetând cele strict necesare dar și cele socotite mai de preț din lucrurile
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Kișinău, Caabac, Către Sovietul Soldaților și Marinarilor din Odesa cu ocazia intrării Armatei Române în Basarabia: Situația este gravă. Românii, așezați în formă de semicerc, se găsesc la 20-25 verste de liniile Bender-Chișinău și Ungheni-Chișinău. Românii de la Strășeni au un dos de apărare slab. Sub influența propagandei Sfatului Țării, Comitetul moldovenesc a cerut evacuarea frontotdelului care luptă împotriva românilor, țăranii care s-au despărțit au hotărât să nu permită intrarea românilor pe teritoriul lor. “Sfatul țării” nu cedează. Ne gândim să
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Tezaur nu se mai găsește în starea sa anterioară și că el ar fi fost mutat și dispersat. Când guvernul Sovietelor a propus guvernului român să înceapă negocieri cu privire la navigația pe Nistru, chestiunea Tezaurului român a fost pusă, dar „pe dos“ de către delegații ruși înșiși, care au cerut reprezentanților români să renunțe la restituirea sa. Mai târziu, când delegații români s-au întâlnit cu delegații ruși la Varșovia, li s-a pus aceeași chestiune de către aceștia din urmă. Conform instrucțiunilor guvernului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu greu aș putea recompune din ele o imagine a lumii fără să o strâmb. Începeam să descopăr cu teamă că trăiam într-una din cele mai rele lumi posibile, una a minciunii împinse până la grotesc, care trebuia "citită" pe dos, o lume absurdă și fără scăpare, în care singura speranță putea fi moartea lui Ceaușescu. E adevărat, n-aș fi avut poate curajul să înțeleg toate astea, deși le vedeam tot mai clar, dacă nu v-aș fi întâlnit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a face și cu neprevăzutul, există și (mai mult sau mai puțin) irațional, oricum totul stă sub semnul surprizei. Evoluțiile noastre sunt neașteptate. Ceea ce se profila într-un fel se adeverește până la capăt a fi absolut diferit, uneori chiar pe dos. Chiar și eu care, la început, credeam că sunt altceva decât generația 80, cu timpul am fost purtat de val și așezat în această generație. Cumva firesc, logic: experiențele literare care au o anumită longevitate/ rezistență/ persistență sunt luate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
textul fondator al creștinismului. Mi-am reprimat ispita de a-i bate. Nu și pe aceea de a-i spune, de a-i povesti, de a-i diseca, deconstrui, nemuri. Iubitor al picturilor lui Francis Bacon, i-am întors pe dos, le-am scos mațele, le-am îmbucătățit, "morcelat", trupul simbolic, doar pe cei opt (motivanți ideologici ai excluderii mele din Cloaca de French) agresându-i eu și salivar. Al. Călinescu lui-mêeme en a pris pour son grade. Bineînțeles că, etica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este a individului și nu a generației sau a promoției. Dacă un individ este bun sau foarte bun, atunci este pus în fața generației sau a promoției, i se dă titlul de șef și apoi o șterge șmecherește pe ușa din dos, fără să plătească oalele sparte (e vorba desigur de operă) de dumnealui. Revine, adus în fruntea bucatelor, după o "generație" sau "promoție" în prim-plan de un "necesar" grup literar de la centru și apoi "dă-i si dă-i" generație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
G.: - Da ! Nu o dată. De zeci de ori a fost, deci, în felul ăsta mi-am câștigat, într-un fel, meritul să fiu respectat, că altfel, n-aveai cum să fii respectat. Erai, erau ingineri în secție care stăteau la dos. Deci, asta e: muncitorul, în fabrică, acolo, îți găsea locul automat și-n ședință dacă era: „- Domnul inginer, dumneavoastră nu știți ! Stați liniștit, acolo. Nu știți despre ce e vorba !” Și, imaginează-ți, într-o ședință, să spună așa ceva ! Cam
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
fim..., să însoțim grupul care va avea un număr de pancarte, să-i urmărim, eventual, s-o facem pe-a pârâcioșii, să-i spunem secretarului de partid despre ce-i vorba, ceea ce..., vreau să spun că m-am dat la dos, întotdeauna. Nu c-aș fi eu, acu’, eu mă dau de-o parte și spun nu știu ce, dar nu mi-o plăcut să ies în față. Mi-o plăcut să ies în față, dar cu niște realizări, care, de fapt sunt
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
N.: - Eu vă mulțumesc mult pentru timpul acordat. C. H.: - Și eu îți mulțumesc. Că uite, m-ai.... A. N.: - Și jos pălăria. Tot respectul pentru dumneavoastră. C. H.: - [Râde] Eu mulțumesc... mi-ai... m-ai... m-ai întors pe dos. Interviu realizat de Nicolai Dolghi cu doamna Marina Vraciu, în data de 5. 11. 2013, în Corpul H (Casa Catargi) al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. Fost traducător și interpret al Uzinei Nicolina; în prezent, doamna Marina Vraciu lucrează în cadrul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
celui de jos Compañero Fidel. De succesul "planului de apărare" conceput am fost asigurat de José, Zoila și Boris, respectiv șoferul, îngrijitoarea și grădinarul cubanezi, care mi-au declarat: "Cuba es nuestra patria grande, Rumania patria adoptivă, y por las dos juramos: Patria o muerte. Venceremos! "Cuba este marea noastră patrie, România patria de adopcion și pentru amândouă jurăm: Patria sau moartea. Vom învinge! Liniștiți în toate privințele și aflați și în paza "poetului nepereche" Mihai Eminescu, care ne străjuia de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lui Ceaușescu; la o vizită în aceeași perioadă în Maroc a ministrului român de externe, "garderoba "acestuia a rămas la Otopeni și întrucât imediat după sosirea la Rabat Excelența Sa urma să fie primită de Rege, s-a întors Rabatul pe dos contra cronometru pentru a se găsi un smoking pe măsura unui ministru de 1,90 m), așa că eu am pus toate amănuntele vizitei la punct de așa manieră încât "partea uruguayană" cred că era cât pe ce să mă declare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
uși strîmte, Îmbrăcate În metal, și Jack a ciocănit Într-un fel elaborat, lăsîndu-și capul În jos ca un spărgător de seifuri. A deschis ușa un homalău masiv, flasc, Între două vîrste, cu tatuaje pe antebraț și chiar și pe dosul palmelor. - Ăsta-i Joey, a zis Jack. Și Joey a zis: - Noroc. Jack a scos o hîrtie de cinci dolari din buzunar și i-a dat-o lui Joey. - Ia-ne o sticlă de Schenley, bine? Joey și-a tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu satisfacție despre „chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă ridic, dar Roy m-a ținut. Brusc, mi-a tras un ghiont zdravăn și am venit grămadă peste fazan. - L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se-ntorsese stomacul pe dos de frică și toți mușchii mi se-ncordaseră de la efortul făcut ca să mă controlez. Fazanul era doar pe jumătate adormit. Mă așteptam să sară și să-nceapă să facă scandal dintr-o clipă-n alta. În cele din urmă l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mintea limpede și programul făcut de el era supraîncărcat la-nceput și se-ncheia abrupt, fără nici o reducere. Așa că mi-am făcut propriul program. O perioadă m-am ținut de program, dar fără tragere de inimă. Luam marfă pe din dos de la Ike și-mi găseam scuze pentru dozele În plus. Știam că nu vreau să continuu să mă droghez. Dacă aș fi putut să iau o singură hotărîre, aș fi hotărît să termin cu marfa pentru totdeauna. Dar cînd se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]