5,421 matches
-
lui García, Urraca. García a fost succedat de fiul său, Sancho al II-lea Garcés, poreclit Abarca. Sălaș Merino, Vicente (2008). La Genealogía de Los Reyes de España [The Genealogy of the Kings of Spain] (în Spanish) (4th ed.). Madrid: Editorial Visión Libros. pp. 216-218. ISBN 978-84-9821-767-4.
Garcia Sancez I de Pamplona () [Corola-website/Science/331463_a_332792]
-
revista lunară a Ministerului Culturii și Cultelor, „Universul cărții”; redactor de carte la Editura Scripta și redactor de carte la Editura Nemira. Debutul literar are loc în anul 1978, cu un grupaj de versuri publicate în revista „Luceafărul”, iar cel editorial în anul 1988, prin concurs, concomitent în vol. „Prier” (Editura Cartea Românească, București, redactor Mircea Ciobanu) și în vol. „Argonauții II” (Editura Facla, Timișoara, redactor Eugen Dorcescu). Victoria Milescu este inclusă în zeci de antologii de poezie, de critică literară
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
de A.E. Baconski. A debutat în anul 1956, cu poezii publicate în ziarul "Făclia" din Cluj. Publică în perioada studenției în paginile revistelor "Steaua" și "Tribuna" din Cluj. În anul 1964 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează editorial cu volumul de povestiri SF "Nepăsătoarele stele" (1968), publicând apoi proză științifico-fantastică în volumele "Iarba cerului" (1974; Premiul de proză al Uniunii Scriitorilor), "Paradoxala întoarcere" (1978), "Suflete mecanice" (1992) și "Galaxia termitelor" (1993). Publică, de asemenea, nuvele din viața militară
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
Jurnalul de dimineață" (1946-1947), la Agerpres (1948-1950) și la Editura Tehnică (1950-1951), șef al Serviciului de presă al Ministerului Construcțiilor (1951-1961), funcționar la Centrul de Documentare pentru Construcții și Arhitectură (1961-1969) și redactor la revista "Magazin istoric" (1969-1973). A debutat editorial cu fantezia pentru copii "Călătorie în Univers" (1953), apoi a publicat volume de proză de aventuri, fantastică sau SF, printre care "Drum printre aștri" (1954) și "Robinsoni pe planeta oceanelor" (1958), ambele în colaborare cu Radu Nor, "O întâmplare în
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
iar Bibliotecii comunale i s-a acordat, prin Hotărârea Consiliului Local Sadova din aprilie 2002, denumirea de Biblioteca comunală „Dragoș Vicol”. Dragoș Vicol a debutat în 1939 (pe când era încă elev) cu proza poematică „Iarna rădăuțeană” în revista "Suceava", iar editorial în 1940 cu volumul de versuri "Muguri", intitulat după numele cenaclului literar al liceului. A colaborat în decursul timpului la revistele "Bucovina literară", "Revista Bucovinei", "Universul literar", "Miorița", "Națiunea", "Scrisul bănățean", "Tânărul scriitor", "Scânteia tineretului", "Iașul nou", "Iașul literar", "Gazeta
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), debutând cu versuri în 1947 în "Revista elevilor". A publicat versuri începând din 1957 în "Gazeta literară", debutând editorial în 1965 cu volumul de poeme "Spirale". A continuat să scrie poezii, publicând periodic și alte plachete: "Ochiul adâncului" (1968), "Identitate" (1970), "Suflet în spațiu" (1973), "Ferigă sub stâncă" (1975), "Uimitorul răstimp" (1977), "Rug de septembrie" (1979), "Sărbătoarea nimănui" (1980
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
simboluri, imagini și text într-o formă reprezentativă de idei și imagini. Aceștia utilizează tipografia, arta vizuală și tehnici de scheme de pagină pentru a crea compoziții vizuale. Termenul de graphic design include designul corporativ (logo-uri și mărci), designul editorial (magazine, știri, și cărți) designul mediului înconjurător, reclame, web design, design de comunicare, design de ambalaje, și design de semnalizare.
Design graphic () [Corola-website/Science/337511_a_338840]
-
din spatele dezvoltării și vânzării a peste 100 de milioane de exemplare vândute în Statele Unite (și 500 de milioane în întreaga lume, traduse în 43 de limbi), Jack Canfield are calificarea rară de a putea vor-bi despre succes. Este autor de editoriale citit în peste 150 de ziare. Seria de televiziune "Chicken Soup for the Soul" a fost divizată atât în rețeaua PAX, cât și în ABC. De asemenea, este autorul unei alte cărți care s-a bucurat de popularitate și a
Jack Canfield () [Corola-website/Science/336464_a_337793]
-
în 2001, câștigând fostei circumscripției lui Michael Heseltine, Henley-on-Thames. În mai 2004 a fost numit ministerul artelor în guvernul fantomă de liderul conservator Michael Howard. Totuși, a fost obiectul unui scandal în același an după ce "The Spectator" a publicat un editorial nesemnat acuzând orașul Liverpool de „a se complăcea în statutul de victimă” cu privire executarea lui Kenneth Bingley și tragedia de pe Hillsborough. A fost forțat de Michael Howard să merge în Liverpool să-si ceară scuze. Câteva luni mai târziu
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
-se în 1981, la Baia Mare) lucrează ca dascăl în Maramureș, la Cavnic, Baia Sprie și Baia Mare, continuă să scrie și să publice în publicațiile locale, dar și în revistele clujene, participă la ședințele cenaclurilor „Prisma” și „Nord”. În 1980 debutează editorial cu volumul de poezie Viața fără nume, prefațat generos de Ion Pop, la Editura „Dacia” din Cluj-Napoca. Urmează în 1983 volumul Exerciții de transparență la Editura „Cartea românească” căruia i se acordă premiul UTC pentru poezie și în 1989 volumul
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Una dintre cărțile publicate de Ministry, "The Troika" de Stepan Chapman, a câștigat premiul Philip K. Dick în 1998. Recenziile și eseurile lui VanderMeer au apărut în The Washington Post Book World, Publishers Weekly și în alte publicații. Autorul scrie editoriale periodice pentru blogul de cultură Amazon, a făcut parte din juriul unor premii (printre care se numără premiul Eisner) și a fost invitat de onoare la diverse evenimente, cum ar fi Brisbane Writers Festival, Finncon-ul din Helsinki și conferința anuală
Jeff VanderMeer () [Corola-website/Science/333518_a_334847]
-
Catullus, Hipocrate, Quintilian și François Marie Arouet (numele real al lui Voltaire). Atunci când Bon-Bon își oferă propriul său suflet, diavolul strănută, el afirmând cu un moment mai devreme în povestire că oamenii își risipesc ideile proaste prin strănut. Printr-un editorial publicat în "Philadelphia Saturday Courier" i s-a mulțumit lui Poe pentru trimiterea celor cinci povestiri. Autorul, probabil editorul Lambert A. Wilmer, a adăugat că „am citit cu cea mai mare plăcere fiecare silabă a acestor povești și, după opinia
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
elvețian de limbă germană care apare zilnic, aparținând companiei NZZ Mediengruppe din Zürich. A adus un suflu nou publicisticii germane în 1780, când a apărut primul număr. La acel timp, impunea standarde noi privind obiectivitatea cu care trata subiecte importante, editorialele detaliate și acoperirea unui diapazon larg de interese, cum ar fi muzica și teatrul. După mai bine de două secole de publicare continuă, ziarul are aceeași reputație de presă de referință elvețiană, fiind cunoscut pentru publicarea unor rapoarte detaliate privind
Neue Zürcher Zeitung () [Corola-website/Science/334376_a_335705]
-
Scrisul Românesc, Craiova, 2005; traducere de Ileana-Alexandra Orlich; reeditat în vol. "The Hallipa trilogy. The disheveled maidens. A concert of music by Bach. The hidden way" de către Cluj University Press, Cluj-Napoca, 2007) și spaniolă ("Concierto de música de Bach", Gadir Editorial, Madrid, 2010; traducere de Joaquín Garrigós Bueno). Un fragment din acest roman a fost tradus în perioada interbelică în limba franceză („Funérailles (fragment du Roman Concert Bach)”, în vol. Sarina Cassvan, "Contes roumains d’ecrivains contemporains", 1931, pp. 168-175; traducere
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
azi numai vechilor boieri. [... ] [Take Ionescu] reprezintă nevoia neînlăturabilă a acestei transformări [...] El va ajuta să se producă această transformare [...] Dar după democratizarea rândurilor, va mai fi oare nevoie de d. Take Ionescu ? .”" Aceeași motivație era prezentată și într-un editorial publicat în ziarul oficial al partidului, Opinia: Programul noului partid nu este foarte precis, urmărind să nu rupă complet legăturile cu Partidul Conservator, atât pentru a lăsa deschisă calea unor înțelegeri ulterioare, cât și pentru a putea atrage câți mai
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
condus revista "Pan" și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la "Chemarea" și "Facla"și secretar de redacție la "Ilustrațiunea română". A debutat editorial cu romanul "Piatra neagră" în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai multe volume de proză. A dus o viață agitată, cu practicarea unor meserii nu o dată antipodice: ucenic tinichigiu, tipograf, învățător, bibliotecar, redactor la
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
editorului i s-a reproșat admirația într-o anumită măsură fanatică a lui Mircea Eliade. Mircea Handoca a fost admirator fără rezerve al scriitorului, refuzând să discute trecutul politic al lui Eliade. Criticul Zigu Ornea îi aprecia meritele bibliografice și editoriale, contestându-i însă calitățile de critic literar. „A vrut mai mult decât asta și a scris, în 1992, un fel de monografie, ratată, despre crâmpeie din viața și opera lui Eliade. E evident că scriitura nu e domeniul său de
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
Korunk", "Művelődés", "Jóbarát", "Ifjúmunkás" și "Előre". A fost membru al Uniunii Scriitorilor Maghiari și al Uniunii Scriitorilor din România. În 1968 poetul a primit Ordinul Meritul Cultural clasa I, iar ulterior Ordinul Meritul Muncii clasa a II-a. Debutul său editorial a avut loc în 1956 cu volumul de versuri "Leánykérő". În 1969 a publicat volumul "Ezüst ember tánca". Cartea "Fecskelánc" ce conținea și poeme pentru copii a fost publicată în 1981, fiind ilustrată cu desene de István Árkossy. Au urmat
Béla Jánky () [Corola-website/Science/335381_a_336710]
-
bombe grele lansate de bombardierele RAF în noaptea de 26-27 februarie. Avariile produse de bombele de aviație au fost atât de grave încât reparația vasului nu fost finalizată până la sfârșitul războiului. La Londra, starea de spirit era sumbră. Într-un editorial din "The Times" se putea citi: „Viceamiralul Ciliax a reușit acolo unde ducele de Medina Sidonia a dat greș. Nimic mai înjositor pentru mândria puterii noastre navale nu s-a mai întâmplat din secolul al XVII-lea. A implicat sfârșitul
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980; traducere de Edith Silbermann), franceză („Uniformes de général”, în vol. "Uniformes de général", Gallimard, Paris, 1981; traducere de Alain Paruit), spaniolă („Uniformes de general”, în vol. "Relatos fantásticos", Editorial Kairós, Barcelona, 1999; traducere de Joaquín Garrigós Bueno), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), ucraineană („Генеральские мундиры”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de N.A. Stratanovskaia) și maghiară („Tábornoki
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
cazul "Bowers", dar că mulți dintre aceiași judecători refuzaseră să schimbe decizia din cazul "Roe" în cazul "Planned Parenthood v. Casey". În martie 2009, congressmanul homosexual Barney Frank l-a descris ca „homofob”. l-a descris pe Scalia într-un editorial din 2003 ca un „ într-o funcție înaltă”. Într-un alt editorial pentru "The New York Times", judecătorul federal de apel și profesorul de drept Eric Segall de la Universitatea Statului Georgia au descris pozițiile lui Scalia față de homosexualitate ca fiind radicale, și ca
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
din cazul "Roe" în cazul "Planned Parenthood v. Casey". În martie 2009, congressmanul homosexual Barney Frank l-a descris ca „homofob”. l-a descris pe Scalia într-un editorial din 2003 ca un „ într-o funcție înaltă”. Într-un alt editorial pentru "The New York Times", judecătorul federal de apel și profesorul de drept Eric Segall de la Universitatea Statului Georgia au descris pozițiile lui Scalia față de homosexualitate ca fiind radicale, și ca reflectând o aparentă credință că ideile religioase presupuse a fi adoptate de
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
rămas în școli și clerul a fost instruit la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. Odată cu ocupația sovietică și implementarea legislației anticreștine, Biserica a pierdut peste două treimi din clerul ei. Activitățile religioase cu copii și tineret, precum și cele editoriale au fost interzis, proprietatea bisericii a fost naționalizată, iar Facultatea de Teologie a fost închisă”. Aldis Purs, un profesor de istorie la Universitatea din Toronto, scrie că în Estonia, la fel ca în Letonia, unii clerici creștini evanghelici au încercat
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
în anul 1979 cu un grupaj de poeme, devenind, pe parcursul studiilor universitare, redactor activ al acestei reviste. De asemenea, a fost membru al cenaclului și grupării literare Pavel Dan, precum și prezența culturală activă în mediile literare ale vremii. A debutat editorial cu volumul de proze scurte intitulat „Femeia lui Ghidirmic”, apărut la Editură Ramuri din Craiova în anul 1994 cu sprijinul unei burse de finanțare a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă. A colaborat cu poezie, proza, reportaje, eseuri, la revistele
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
în Organizarea și normarea muncii din cadrul Ministerului Construcțiilor. Primii pași în frumoasa lume a literelor românești au fost făcuți în anul 1982, când revista Arcadia, care apărea în județul Ialomița, i-a publicat în paginile sale câteva versuri. Evenimentul debutului editorial s-a produs cu volumul de memorii Ion Vlad - sculptor. 1920 - 1992, lansat în librării în 1992. Emil Druncea scrie îndeobște poezie. O poezie căreia i-a imprimat un stil propriu, cunoscut drept stil Emilist.
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]