5,495 matches
-
Cinematografiei (1970-1971), conferențiar, profesor, șef de catedră la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, titular al cursului de istoria și teoria filmului (1971-1997). Debutează în 1961, la revista „Teatrul”, cu piesa În noaptea asta nu doarme nimeni, iar editorial cu volumul Experiență și speranță. Ecran românesc (1968). Colaborează la „Steaua”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a. Traduce peste o sută de scrieri dramatice, multe dintre ele reprezentate la diferite teatre din București și din alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
decurgând firesc. Literatura memoriei devine o instanță morală demascatoare și acuzatoare atât a istoriei, cât și a ficțiunii oficiale publicate în totalitarism, pusă în relație cu „romanul obsedantului deceniu”, care oferise doar iluzia adevărului mărturisit. În primul număr din 1994, editorialul Închiderea ziarului - deschiderea cărții anunță un nou format și o nouă grafică a revistei, înlocuirea formatului de ziar cu cel de carte, realizându-se prin aceasta și „un racord cu seriile interbelice”. Inscripția de pe ultima copertă - „Familia: O revistă. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
cu Tommaso Landolfi, drama Meșterul a lui Adrian Maniu (text nepublicat). În 1934, după ce trei poezii îi fuseseră reținute de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „Ionel Pavelescu” pentru sonet și debutează editorial cu placheta Cloșca cu puii de aur, tipărită în colecția „Opere premiate ale tinerilor scriitori needitați”, a Editurii Fundațiilor Regale. Face parte din redacția cotidianului „Curentul” (1931-1940), e redactor și la „Curentul literar”, „Curentul magazin”, iar în 1940 e prim-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
în 1972 cu o monografie despre Grigore H. Grandea. Este promovat conferențiar, iar în 1977 profesor, șef al Catedrei de literatură română și universală, unde funcționează până în 1984, când este obligat să se pensioneze. Debutează în 1950 la „Contemporanul”, iar editorial în 1971 cu o ediție I. G. Sbiera. De-a lungul anilor e prezent în „Contemporanul”, „Lupta de clasă”, „Veac nou”, „Cronica”, „Ramuri”, „Analele Universității din Craiova” (pe care le-a condus între 1971 și 1982), „Manuscriptum”, „Revista de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
agricoli petrecute în Andaluzia la sfîrșitul secolului al XIX-lea au de asemenea un caracter milenarist, chiar dacă nu se revendică în mod explicit de la idealul sărăciei evanghelice (cf. J. Diaz de Moral, Historia de las agita-ciones campesinas andaluzas, Madrid, Alianza editorial, 1967; ed. originală 1929. 119 După expresia lui Eric Hobsbawm (Social Bandits and Primitive Rebels, Glencoe, The Free Press, 1959). Cf. de asemenea N. Cohn, The Pursuit of the Millenium, Fairlawn, Essential Books, 1957, J. Delumeau, La Peur en Occident
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
statului Israel, într-un moment cînd sionismul nu era încă decît o doctrină discutabilă. 379 M. Garcia Venero, Historia del nacionalismo vasco, Madrid, Editora Nacional, 1945, p.144-145. Cf. Referitor la naționalismul basc, R.Fusi, El País Vasco, Madrid, Alianza Editorial, 1984. 380 J. Forne, Les Nationalismes identitaires en Europe, Paris, L'Harmattan, 1944, p.45 (începînd cu o serie de predici ale abate-lui Albizo, publicate la 4 noiembrie 1990 de către cotidianul basc Egin). 381 Ibid., p.121. 382 Siglă bască
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
totul străine de „comandamentele” oficiale ale epocii în materie de literatură, pe care le va putea publica în perioada de relaxare ideologică de la sfârșitul anilor ’60. Debutează cu povestirea Cum l-am trădat pe Pascal, la „Luceafărul”, în 1968, iar editorial cu Dicționar onomastic, apărut în 1969, primul volum al ciclului Ingeniosul bine temperat. În pofida tirajului mic, cartea va avea un mare succes de public și va face vâlvă prin noutatea și extravaganța ei contextuală. În 1969 S. ajunge șef de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
doi ani de apariție publicația își pierde treptat interesul pentru literatură, găzduind în cel mai fericit caz texte folclorice, inserate într-o puzderie de monografii (despre locuri și personaje) ce inundă paginile. Pe lângă studii, se desfășoară și lungi serii de editoriale pe teme de istorie, geografie și învățământ, caracteristice fiind clișeele, sintagmele-lozincă și formulele de discurs bazate, toate, pe ideea de național, renaștere românească, mesianism istoric și politic, cu rădăcini, uneori explicite, în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
de limba italiană de la Facultatea de Limbi Romanice și Clasice din București, până la pensionare (1977). Și-a susținut doctoratul în 1974, cu o teză despre Ramiro Ortiz. Debutează cu versuri în 1931, la „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»”, iar editorial cu o traducere din literatura italiană în 1943. Câțiva ani mai târziu publică mai multe manuale de limba franceză. Revine cu transpunerea romanului Familia Malavoglia de Giovanni Verga, în colaborare cu Nina Façon (1955), și cu o ediție a dramei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
în limba română la Gary (Indiana), ce va rezista treizeci și cinci de ani neîntrerupt. Redactor la ziarul „America” (Cleveland), va colabora și la „Înșir’te mărgărite”, „Exil”, „Căminul” (Brazilia), „Carpații” (Spania), „Cuvântul românesc” (Canada), „Libertatea” (SUA), „Revista scriitorilor români” (Germania). Debutează editorial în țară (sub numele real) cu volumul de schițe și nuvele Încrustări în bancă (1939), urmat în 1941 de romanul Dragoste albă. În exil scrie și publică în limba română poezie - Magul care-și caută steaua (1951), grupajul Catapetesme, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
PEN-Clubului Român, iar din 2000, membră a Academiei Braziliene de Litere. A îndeplinit și funcția de vicepreședinte al Institutului Cultural Român. În anul 2000 primește Ordinul „Serviciu Credincios” în grad de cavaler. Este căsătorită cu criticul Mircea Martin. M. debutează editorial în 1975, cu traducerea romanului Bat clopotele pentru Rancas de Manuel Scorza. Preferința pentru acest autor, din literatura căruia mai traduce și alte cărți, reiese atât din formația intelectuală a traducătoarei, cât și din gustul, aproape nedisimulat, pentru scrisul aflat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
Stat în domeniile literaturii și artei. Este maestru emerit al artei (1982), laureată a Premiului de Stat al Republicii Moldova (1996, post mortem, pentru romanul Recviem pentru Maria). M. publică din 1947, când îi apar primele scrieri în revista „Octombrie”, iar editorial debutează în 1956, cu volumul Meleag nesupus, despre cel de-al doilea război mondial. Tematica aceasta o va preocupa și mai târziu, în povestirile Zile de arșiță (1966) și Tăcere și strigăt (1977). Tendința de a sparge clișeele și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
presă, la „Cotidianul”, Agenția Mediafax, „Cronica română” și „Dreptatea”. De asemenea, scrie scenarii și e realizatoare de emisiuni la Televiziunea Română, precum și colaboratoare a postului de radio Europa Liberă. În 2000 are calitatea de consilier al ministrului Culturii și Cultelor. Debutează editorial cu Poeme provinciale, volum apărut în 1990. E prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. T. scrie o poezie tipic optzecistă, în care indicatorul lirismului sare programatic de la exactitatea percepției la modelarea metatextuală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
Literatură din Leningrad. Va fi profesor, din 1936, la Institutul Pedagogic din Tiraspol. Concomitent, desfășoară o activitate intensă de susținere a intereselor sovietice expansioniste, pe teritoriul Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. Primele versuri îi apar în ziarul „Plugarul roșu”, iar editorial debutează în 1930, cu placheta Versuri felurite, urmată de Tiraspolul (1932), Avânturi (1933), Lumini și umbre (1935), Cântece și poezii (1939), în care sunt evocate principalele momente din construcția social-economică și culturală a Transnistriei din deceniul ’20-’30. Nota distinctivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
asupra ei un flacon cu Prednison!). Inventivitatea pacientului în a ascunde materialele necesare inducerii bolii sau a dezechilibrului (flaconul cu insulină, seringile, tabletele, zahărul, cortizonul etc.) este inepuizabilă. De altfel, afecțiunea se întâlnește de regulă la femei tinere, plăcute (un editorial, referindu-se la un caz de diabet fals, vorbea de „This pretty girl”), încât este greu de acceptat că avem de-a face cu un bolnav imaginar. Este extrem de rar ca pacientul să fie în același timp un simulant al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
1995, a lucrat ca secretar literar la Teatrul Mic din București, iar din 1996, ca editor la Mediavision, Casa de producție a PRO TV. Este unul dintre membrii fondatori ai cenaclurilor „Central”, respectiv „Litere”. Debutează publicistic în revista „Contrapunct” (1992) și editorial în Tablou de familie, care a primit Premiul revistei „Tomis” pentru cel mai bun volum colectiv de poezie din anul 1995. Prima carte personală este Bucla, publicată în 1999, care a obținut Premiul de debut pentru poezie al editurii Univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
Deva și din Sibiu, unde în 1990 începe să predea la Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna”. Din 1991 este redactor la revista „Euphorion”, iar din 2003 secretar al Asociației Scriitorilor din Sibiu. Debutează cu versuri în 1978 la „Luceafărul”, iar editorial cu volumul Exil în orașul imperial, apărut în 1992. Mai e prezent în „Vatra”, „Calende”, „Dacia literară”, „Discobolul”, „Astra”, „Tomis”, „Echinox”, „Steaua”, „Observator cultural”, „Transilvania” ș.a. A semnat și cu numele real sau cu pseudonimele Peter Quince și Cydonius. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
redactor. Publică mai ales cronici literare în revista „Tomis”, unde îndeplinește și funcțiile de redactor-șef adjunct, secretar general de redacție (1966-1974), redactor de rubrică (1975-1982), secretar responsabil de redacție. Debutează, cu versuri, în paginile revistei „Tânărul scriitor” (1952), iar editorial, cu volumul de reportaje Orizonturi dobrogene (1964), urmat, după câțiva ani, de placheta Ceasul umbrei (1969). Un succes de public oarecum neașteptat a avut romanul Golful sălbatic (1977). Colaborează cu versuri la „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Săptămâna”, „Viața românească” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul responsabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
a lui C. Rădulescu-Motru, marea revistă culturală postbelică de orientare democratică și deschidere europeană, legată ea însăși de o asociație intelectuală, Poesis, și cu aceeași factură pronunțat eseistică, astfel încât adoptă un macroformat apropiat. Pe pagina întâi, centrat impunător, e așezat editorialul, iar în dreapta jos, la încheierea lecturii lui, ochiul zăbovește pe unica imagine foto inclusă în număr, reproducere a câte unei opere plastice - o mască mortuară din Nereju, un desen de Rafael cu chipul lui Aristotel, un altul de Brâncuși, „exponent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
operă plastică, „o mască”, „... și câteva puncte de vedere”, formulă modulată și îmbogățită ulterior: „o carte”, „un om”, „o gravură”, „... și câteva puncte de vedere” sau: „două probleme”, „o statuie”, „o idee”, „un sistem”, „...și câteva puncte de vedere”. Dintre editoriale se remarcă Prilej de îndoială. La o răscruce de drumuri: spre o țărănie, o mitocănie și un stil „național”, semnat de H.H. Stahl (2/1934), preocupat de dilema conștiinței intelectuale „în lupta de moarte care începe” între civilizația urbană și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și Editura pentru Literatură (1953-1971), ulterior la Editura Științifică și Enciclopedică (1971-1986). Colaborează la „Argeș”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Familia”, „Curierul românesc”ș.a. A debutat editorial în 1957 cu ediția Vasile Alecsandri, Ovidiu. În martie 1977 cutremurul i-a dărâmat blocul în care locuia, molozul îngropând roadele unei munci de cercetare literară de trei decenii. Editor care a făcut parte din echipa de elită de la Editura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
a numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii de studenție colaborează activ cu recenzii și articole critice la săptămânalul „Cultura” și la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Au urmat culegerile de articole Disocieri (1969), Alte disocieri (1971), Focul sacru (1975), care învederează un critic cu vocație, cultivat, deschis spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
în 1982. Profesează cinci ani într-un dispensar din județul Dâmbovița, ulterior alegând să se ocupe exclusiv de scris. Între 1990 și 1994 este redactor la „Cuvântul” și la „Amfiteatru”, trece la Editura Litera, iar din 1995 funcționează în cadrul Grupului Editorial All. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Vatra”, „Viața românească”, „Arc”, „Arca”, „Dilema” ș.a. Prima sa prezență editorială se înregistrează odată cu volumul colectiv de proză scurtă Debut ’86. Excesul de relativizare a propriei valori literare se adaugă la P. discreției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
ș.a. Publică versuri în limba franceză la „Revue de Belles-Lettres” (Geneva), „Cahiers de l’Est”, „Création” și „Polyphonies”, iar eseuri și cronici literare în „Journal de Genève”, „Esprit”, „Le Monde”, „Revue des études roumaines”, „L’Alternative”, „Lettre internationale” ș.a. Debutează editorial în 1980 cu monografia Duiliu Zamfirescu, tradusă în limba engleză de Eric D. Tappe și publicată la Boston. În comentarea aparițiilor editoriale din țară S. se oprește de cele mai multe ori la cărțile ignorate sau minimalizate, relevând aspecte incomode și concluzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]