6,312 matches
-
a problemelor din partea aceluia. În cazul lui Sion, simpla dovadă că acesta nu știe ce este un hexametru ajunge. Gherea, mult mai slobod în lumea ideilor, e "luat de sus", ca unul ce n-are competență a se amesteca în estetică, într-un cuvânt ca autodidact. Lui Duiliu Zamfirescu nu i se putea aduce pe față învinuirea de incultură. Atunci Maiorescu rezolvă tăios problema: poeții nu au căderea să dea opinii critice. Sentimentul de superioritate este desfășurat de Maiorescu, după împrejurări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în scena literară evreii, de altfel alături de cei mai autentici români în căutare de promovări pe căi ideologice. Bântuiți mereu de problema rasei lor și de chestiuni sociale puse totdeauna pe plan internațional, evreii nu puteau accepta indiferentismul maiorescian și estetica artei metafizice. Prin urmare, Nădejde, om foarte inteligent și cultivat, sprijinit pe un grup de simpatizanți evrei, făcu socialism cu cel mai mare efect. Elevii de liceu refuzară să se mai închine "la idoli", alții călcară icoane în picioare. Nădejde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de lipsuri, utopiile de tinerețe). C. DOBROGEANU-GHEREA Criticii "metafizice" a lui Maiorescu încearcă a-i opune o critică naturalistă, științifică, "arătînd pricina... cea mai apropiată" a operei literare, C. Dobrogeanu-Gherea (Solomon Katz, 1855-1920). Noțiunile de rasă, mediu și moment din estetica lui Taine sunt înlocuite cu patru etape metodologice: 1) de unde vine creațiunea artistică; 2) ce influență va avea ea; 3) cât de sigură și vastă va fi acea influență, și 4) prin ce mijloace această creațiune artistică lucrează asupra noastră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e foarte natural ca un critic, având anumite convingeri, să aibă dorința ca aceleași convingeri și simțiminte să le aibă și poeții, cu atât mai mult cu cât poeții sugerează simțimintele, pe care le au, cititorilor lor". Aplicând această inchizitorială estetică, Gherea osândește Doina lui Eminescu pentru xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O. Carp, pentru că e "generoasă". Alecsandri e condamnat fiindcă ne înfățișează un trecut războinic față de un prezent laș, și e știut că războiul e un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe cale secundară, după Zola și frații de Goncourt. Vlahuță nu e creator și opera lui e mai mult un reportaj scris curat, un album de "icoane șterse", de "file rupte", de impresii luate "din goana vieții". A și formulat o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
realitatea înconjurătoare, care la noi e poporul de țărani români, atunci literatura scoate de la sine la lumină notele tipice ale acestui popor. G. IBRĂILEANU Studiul Opera literară a d-lui Vlahuță, ce a servit ca teză de doctorat, este schița esteticii lui G. Ibrăileanu (1871-1936). Criticul ia atitudine împotriva poziției absolute a lui Titu Maiorescu, după care scriitorul n-ar fi influențat de mediu, dar combate și teoria mediului a lui Gherea, sub cuvânt că acesta nu ține seamă că artistul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui I. Barbu o poezie panteistică, rece, carbonică, evocatoare a forțelor geologice, de a fi compus privind "prin lentile negre" madrigale astronomice și a fi îndreptat imnuri "către minerale". Cuarțuri, cărbuni, ametiste, forme amorfe de rocă; forme artiste sub care estetica sufocă. I. PELTZ După o lungă activitate obscură, I. Peltz s-a făcut în Calea Văcărești și Foc în Hanul cu tei evocatorul evreimii din București, determinând în chipul acesta și o varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ibrăileanu. E. Lovinescu admite și el intrarea în civilizație direct prin revoluție, adică prin imitație. La teoria specificului se răspunde, în altă operă, cu doctrina sincronității și a diferențierii, ridicată pe legea imitației a lui G. Tarde. Se profesează o estetică a mutației valorilor, după care totul fiind relație de timp și spațiu și diferențiere continuă, condiția creării de valori noi este mutabilitatea în genere a valorilor. Frumos e echivalent cu actual, și când ai dovedit că un scriitor e personal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine Prin râpi și gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă, Cartea mea-i, fiule, o treaptă. După aceea poemul apare ca o estetică, plină de probleme și de puncte: arta argheziană e făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, lăsîndu-i-se puterea: Am luat ocara, și torcând ușure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Procesul concentric e infinit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu acest paradoxal rezultat că un alogen ortodox "cu preocupări de Biserică" ajunge a fi mai specific decât un național fără asemenea preocupări. Gândirea a primit de altfel destui evrei raliați, adică ortodoxizanți. Nichifor Crainic și-a constituit și o estetică, curat platonică (Nostalgia paradisului). Omul e făptura lui Dumnezeu, arta e făptura omului, arta e deci făptura făpturii lui Dumnezeu, nepoata lui Dumnezeu. Artistul aduce aparențele naturii, străbătând la prototip prin copie, dar scopul lui e eternul. "Arta în sensul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
versurile sunt mai vii decât impresiile în proză: Știu zările că nu-i pe lume Cetate dulce după nume Mai dârză decât e Florența. Iat-o Cum se clădește dinspre San Miniato. Critucul s-a dedicat aproape exclusiv preocupărilor de estetică în care e un fundator, arătîndu-se sceptic în ce privește rostul articolului analitic. A scris totuși câteva eseuri (Eminescu, I. Barbu, Al. Macedonski) într-un spirit de înaltă cultură, preferând personalității prea subliniate considerațiile sistematice. D. I. SUCHIANU Un amator care dizertează inteligent
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Octav Șuluțiu, recenzent onest, Eugen Ionescu, poet și critic inteligent și teribil, Lucian Boz, detractor al criticii de analiză și instaurator al uneia de înțelegere într-un stil delirant, Al. Dima, eseist, cu bune studii în probleme de folclor și estetică. Conștiincios și cultivat istoric literar este Ovidiu Papadima. IMPRESII DE CĂLĂTORIE, ESEUL Cărțile de călătorie și de impresii intelectuale sunt puține, vinovate de compilație, de o spaimă superstițioasă de judecățile emise. Impresiile lui Petru Comarnescu despre America (Homo americanus) sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a determina cauzele externe ale operei, ci pentru a evoca destinul unui creator și a explica opera însăși, a face sociologia și psihologia ficțiunii artistice. "A face psihologia și patologia lui Hamlet - scrie G. Călinescu în ale sale Principii de estetică (1939) - a face sociologia lumii lui Dostoievski ori a determina gândirea eroilor lui, nueste deloc o lucrare în afara esteticii, ci critica literară însăși. Căci orice fel de considerație este un fel de a afirma vitalitatea operei de artă și întîi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
face sociologia și psihologia ficțiunii artistice. "A face psihologia și patologia lui Hamlet - scrie G. Călinescu în ale sale Principii de estetică (1939) - a face sociologia lumii lui Dostoievski ori a determina gândirea eroilor lui, nueste deloc o lucrare în afara esteticii, ci critica literară însăși. Căci orice fel de considerație este un fel de a afirma vitalitatea operei de artă și întîi de toate existența ei." Rostul criticului este de a stabili valori, ceea ce e totuna cu a recunoaște structuri, organizații
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale noastre, numai ale noastre și văzute prin propriii lor ochi, nu prin cărțile citite. Dar să intrăm mai în miezul lucrurilor, să ne apropiem mai mult de ceea ce poate fi o "dovadă" - pe cât se poate dovedi ceva în ținutul esteticii. Există o constatare, ajunsă banală de adevărată ce e, și anume că influența literaturii populare asupra celei culte a fost o cauză esențială de înviorare și de progres estetic a celei din urmă. Această influență însă s-a exercitat cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de nepriceperea unei poezii nu e vinovat întotdeauna poetul. Dealtmintrelea, noi suntem porniți să credem că de cele mai multe ori "obscuritatea" reală, numită și absconsitate, e voită, și prin urmare e o șarlatanie - un fapt care interesează mai mult etica decât estetica literară. ă"Viața romînească", 1922, nr. 11î INFLUENȚE STRĂINE ȘI REALITĂȚI NAȚIONALE Voim să vorbim despre influențele străine exercitate asupra literaturii române. Acest capitol este unul din cele mai importante din istoria literaturii noastre, căci această istorie, de la 1800 până la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noastră. Cum a arătat el, Coșbuc nu le-a spus "traduceri", sau "după cutare autor" din cauză că și-a încurcat manuscrisele. Și chiar de ar fi plagiate, aceasta ar fi cu totul altceva, o chestie de etică, și nu una de estetică. Unul din cei mai originali scriitori vechi, C. Negruzzi, n-a disprețuit plagiatul. * Înainte de 1900 se ridică spre suprafață literatura "decadentă" apărută pe la 1880 cu Macedonski; iar după 1900, apare literatura țărănistă. Ce poziție au aceste școli și curente față de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că ar fi o deosebire obiectivă între formă și fond, căci atunci am face o mare greșeală, am cădea în metafizică. Deosebirea între formă și fond e mai mult o deosebire logică, menită a ne ușura analiza în chestiile de estetică. Din punct de vedere obiectiv, ea nu există, căci o bucată literară, o poezie, de pildă, nu-i altceva decât exprimarea unei stări sufletești, iar o stare sufletească exprimată e un fenomen pe care îl putem descompune numai din punct
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
văzut mai întâi prin construcțiile sale modeste de locuit, impresionând, însă, prin echilibrul proporțiilor și încadrarea în peisaj, își dezvăluie, totuși, adevărata frumusețe prin bogăția și varietatea țesăturilor, folosite la confecționarea costumelor sau pentru ornarea interioarelor. Funcționalitatea practică și cea estetică coexistau într-o simbioză perfectă, tulburată doar de intruziunea deseori neinspirată a unor tendințe de modernizare, fenomen generalizat în contemporaneitate. Necesitățile vieții de zi cu zi, dar și un simț aparte al frumosului, au determinat din cele mai vechi timpuri
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cea artistică, așa încât numai abordarea intrinsecă este complet justificată, fiind, la rândul ei, subdivizată în abordări succesive pe "straturi". 15 Caracterul armonios al concepției estetice a lui Wellek și Warren ne apare încă de pe acum. Dar să urmărim mai îndeaproape estetica lui Wellek și Warren. Aceștia discută mai întâi abordările extrinsece ale operei literare anume cele biografice, psihologice și sociologice, cea care vede în operă un material pentru istoria generală a ideilor și cea care subordonează opera literară, alături de alte opere
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
influențelor reciproce, independența relativă a faptului artistic, judecarea operei literare în contextul ei social-istoric, dar și ca valoare estetică etc., toate acestea derivă din principiile generale ale dialecticii marxiste dar sunt totodată, teze la care subscrie în mare măsură și estetica lui Wellek și Warren. Structuralismul lui Wellek și Warren nu contrazice în mod fundamental critica literară marxistă, ci, dimpotrivă, se întâlnește cu ea în unele probleme estetice importante, oferind în același timp o metodă concretă pe bază structurală. Conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Alecsandri” din Iași. Între 1962 și 1967 urmează Facultatea de Filologie a Universității ,,Al. I. Cuza” din același oraș și mai târziu Academia de Studii Social-Politice ,,Ștefan Gheorghiu” (1984-1986). Va funcționa ca redactor la Studioul de Radio Iași, va preda estetica la Universitatea Politică din același oraș (1969-1974), ulterior fiind președinte al Comitetului Județean pentru Cultură și Educație Socialistă (1974-1979). Coordonează apoi, timp de zece ani, în calitate de redactor-șef, revista ,,Cronica”. După 1989 intră muzeograf la Muzeul ,,Mihai Eminescu” din Iași
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
nu „bucherească și ipocrită”, zice el într-un loc. „Creștin existențial” este o definiție care i se potrivește. Când răspunde corespondentului său de la Iași, se simte „bătrân și resemnat”, dar scrie „detașat și voios”, nu are teorii, nu crede în estetică și nu crede nici în idei. Ideile duc la ideologie și ideologiile au devenit, în secolul al XX-lea, primejdioase. Scrie „totodată bătrânește și copilăros”, de aceea e mirat că este luat în serios și e socotit critic literar. Se
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
în tradiție liberă: N. Steinhardt, VR, 1991, 9; Simona Furdui, Calea spre fericire, ECH, 1991, 10-11; Achim Mihu, Rohia, Sebeș, Păltiniș, ECH, 1991, 10-11; George Carpat-Foche, Pecetea gratiilor, RL, 1991, 48; Virgil Leon, Pre-critica fericirii, APF, 1991, 12; Florin Mihăilescu, Estetică și moralism, ST, 1991, 12; Theodor Enescu, Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
angajat de Mihail Sadoveanu, directorul Teatrului Național din Iași, ca artist stagiar. Își ia licență în filosofie și litere, termină și Conservatorul, la clasa lui Mihai Codreanu. Actor timp de patru decenii, este și titular al Catedrei de psihologie și estetică teatrală la Conservator (1921-1926), mai tarziu director al Teatrului Național ieșean (1937-1939) și secretar literar (1954-1960), decorat în 1957 cu Ordinul Muncii clasa a III-a. Se numără printre inițiatorii Societății Autorilor Dramatici Români. Începe să publice versuri, schițe literare
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]