5,331 matches
-
putea intra în Partidul Naționalist Democrat; drept urmare, nu era nevoie ca Iorga să fondeze un partid nou. A fost greșeala lui Mihalache că Partidul său Țărănesc și muncitorii (sub conducerea socialiștilor) nu au putut face front comun. Brătianu continua să exagereze și să tragă foloase de pe urma exceselor de stînga. Bucureștiul era plin de zvonuri. Bucureștiul era un oraș în care circulau zvonuri de toate culorile, dar foarte iresponsabile care făceau problematică guvernarea 40. Regele Ferdinand i-a spus lui Iorga că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îl acuzau acum pe Iorga îl împroșcau cu noroi pe un om (proverbial de curat) de faptul că "s-a vîndut evreilor...". Așa cum o numeau membrii familiei Iorga în discuțiile cu autorul acestei cărți 138. Mahalaua bucureșteană a început să exagereze contribuțiile lui Blank, estimîndu-le de la 10 la 20 de ori mai mari decît sumele reale. Și, dată fiind poziția politică a lui Iorga, aceste atacuri veneau atît din partea regimului liberal, cît și din cea a lui Cuza și a mișcării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Brătianu nu îl ținea departe de politică, se putea dedica în mai mare măsură activităților lui profesionale. Ceea ce constituia un element împrospător față de relațiile lui Iorga din cadrul Suprafanarului! Activitățile acestea savante din primii zece ani ai perioadei interbelice erau exagerat de numeroase, încadrîndu-se în structura "Sistemului Versailles". Iorga și-a reluat cursurile la Universitatea de la București. În 1928, a devenit decanul Facultății de Litere, iar ulterior Președinte al Universității de la București. Ținea multe conferințe la Academia Română și în alte instituții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
parazită și neloială de care trebuia să se descotorosească printr-un mijloc sau altul, cu cît mai repede, cu atît mai bine. Iar acum (în 1937), excesele "noilor naționaliști" nu făceau decît să înrăutățească situația și așa deplorabilă. Antisemiții români exagerau cît puteau și grotesc acest lucru, considerînd că toți evreii erau comuniști. (Acest lucru a fost sesizat chiar și de Antonescu. În 1941, atunci cînd birocrații i-au arestat pe milionarii evrei sub acuzația că erau comuniști, "Conducătorul" le-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perioada aceasta. În timp ce era prim-ministru, a scris în acest sens La vérité sur le passé de la Bassarabie (București, 1931) și La Bassarabie et l'oeuvre des Roumains (București, 1932). Acestea reprezentau opera unui politician, nu a unui istoric. Ele exagerează aspectele pozitive ale administrației românești din Basarabia, deși scot în evidență faptul că, indiferent de caracterul acesteia, provincia aparține etnic și istoric României. Comment la Roumanie s'est détachée de la Triplice (București, 1931 și 1932) se referă la "răsturnarea alianțelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a încercat să riposteze acestei campanii, dar metoda lui era defectuoasă. Familia Iorga nu a reacționat cu blîndețe la inițiativele acestuia. Mircea, ambițios, voia să preia conducerea partidului tatălui său și avea unele legături cu legionarii, a căror importanță o exagera. El și Cocoș au inclus un articol în "Neamul românesc" într-o încercare disperată de a descrie istoria. Conform acestui articol (afirmație sprijinită chipurile pe mărturii), Iorga a trimis o telegramă Tribunalului Militar în care își retrăgea plîngerea împotriva lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
C. Sion: "De ce nu mi-a spus Șeicaru că acest porc de Sion, ucigașul familiei sale, figurează în carte?" Degeaba i-a explicat Șeicaru că Sion a fost primul pamfletist român și că rolul unui pafletist era acela de a exagera. Iorga a rămas ferm pe poziție în refuzul său dacă Șeicaru nu-l exclude pe Sion din volum. Pamfil Șeicaru, Nicolae Iorga, Madrid, 1956, pp. 106-107 11 Doamna Liliana Pippidi-Iorga către autor 12 N. Iorga, O viață de om așa cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ambasadorul SUA, dl. Franklin Mott Gunther i-a înmînat personal lu Goga un protest al Comunităților Evreilor Americani. "Asta-i curată nerușinare!", a comentat Goga ("Time", 24 ianuarie 1938). Surse germane de încredere susțin totuși că întreaga campanie antievreiască era exagerată de către Cuza împotriva voinței lui Goga. Hillgruber, op. cit., p. 16 49 "Neamul românesc", 9 și 13 ianuarie 1938 50 "Neamul românesc", 9 și 13 ianuarie 1938 51 "Time", 17 ianuarie 1938 52 Bolitho, Hector, Romania under King Carol, New York, 1940
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să găsim cetățeni germani relativ competenți, care n-au colaborat cu regimul nazist... Adesea pare că singurii calificați sunt funcționarii de carieră, iar cei mai mulți dintre ei au fost implicați, și nu doar cu numele, În activitățile Partidului Nazist”. Clay nu exagera. La 8 mai 1945, când războiul a luat sfârșit În Europa, În Germania existau 8 milioane de naziști. Din cei 112 medici din Bonn, 102 erau sau fuseseră membri de partid. În devastatul Köln, din cei 21 de specialiști locali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani după război, cu ajutorul oamenilor și tacticilor din era Frontului Popular. Partidele tradiționale de stânga câștigaseră enorm implicându-se În mișcarea de Rezistență: mai ales În Franța, unde comuniștii au reușit să transforme În capital politic vitejia din timpul războiului (exagerată pe alocuri), convingându-i chiar și pe cei mai neutri dintre privitori de prestigiul lor moral fără pereche - „marii eroi ai Rezistenței”, Îi numea Janet Flanner În decembrie 1944. Nu e de mirare că programele de reformă ale guvernelor europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În noiembrie 1945, că „nimeni În Europa nu crede În traiul american - adică În inițiativa privată; mai bine zis, cei care cred În el reprezintă un partid Învins, care are tot atâta viitor cât iacobiții În Anglia după 1688”. Taylor exagera ca de obicei, se Înșela pe termen lung (ca toată lumea) și ar fi fost uimit să afle că mulți dintre americanii care administrau În prezent Germania, deși adepți ai programului New Deal al lui F.D. Roosevelt, erau entuziaști ai planificării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe „spaima roșie” de la Începutul anilor ’20 și pe tema antibolșevismului; În Franța, unde anticomunismul a fost atuul dreptei pe plan intern, din 1921 până la invazia germană din mai 1940; În Spania, unde Stalin și Franco deopotrivă aveau interes să exagereze importanța comunismului În războiul civil; și, se Înțelege, mai ales În Uniunea Sovietică, unde monopolul stalinist al puterii și epurările sângeroase ale criticilor partidului se bazau pe afirmația că Occidentul și aliații săi locali complotează pentru a submina URSS și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cliente de facto ale Marii Rusii. La aceste teme durabile ale politicii străine țariste În Europa se adăugau calculele personale ale lui Stalin. El credea sincer În apropiatul colaps economic al Vestului - conform dogmei marxiste și extrapolând precedentul interbelic - și exagera conflictul „inevitabil” dintre Statele Unite și Marea Britanie, competitori imperiali pentru o piață mondială tot mai mică. În concluzie, el se aștepta nu numai la vremuri turbulente - de unde nevoia Uniunii Sovietice de câștiguri categorice -, ci și la scindarea foarte probabilă a Aliaților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
depășea previziunile sovietice. Îmbătat de succese revoluționare, devenise mai catolic decât papa. Stalin n-a ajuns la toate aceste concluzii subit, cu toate că și-a manifestat frustrarea față de „neexperimentatul” Tito Încă din ianuarie 1945. Dincolo de sentimentul pregnant, la Moscova, că Tito exagera, transformând revoluția iugoslavă Într-un contramodel antisovietic, neînțelegerile dintre acesta și Stalin au fost iscate de aspecte practice ale politicii În zonă. Sub Tito, iugoslavii nutreau ambiția - inspirată de istoria mai veche a regiunii - de a include Albania, Bulgaria și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiind Germania - raționament alimentat și de afirmația imprudentă a lui Walter Ulbricht, potrivit căruia următoarea victimă avea să fie Republica Federală. Cu opt luni Înainte, URSS testase cu succes bomba atomică, ceea ce i-a făcut pe experții militari americani să exagereze capacitatea de război a Uniunii Sovietice; chiar și așa, creșterea bugetului solicitată În documentul nr. 68 din 7 aprilie 1950 al Consiliului de Securitate Națională nu ar fi fost aprobată dacă nu ar fi avut loc atacul coreean. Riscul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ruină de bombardamentele aliate alimentau ideea că acasă, ca și pe front, germanii suferiseră enorm din cauza inamicilor; În fine, ca victimă a „distorsiunilor” răuvoitoare ale propagandei postbelice care, potrivit opiniei generale, minimaliza pierderile Germaniei și În același timp Îi exagera În mod deliberat „crimele”. În primii ani ai Republicii Federale existaseră semne că aceste sentimente s-ar putea transforma Într-o resurgență periculoasă. Diversele partide populiste ale dreptei naționaliste câștigaseră deja 48 de locuri În parlament la alegerile din 1949
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comunității Economice Europene (și a Euratom, autoritatea pentru energie atomică), intrat În vigoare la 1 ianuarie 1958, noua CEE (cu cartierul general la Bruxelles) cuprindea aceleași șase state care formaseră CECO În urmă cu șapte ani. Este important să nu exagerăm importanța Tratatului de la Roma. El repezenta mai mult o declarație de bune intenții. Semnatarii săi schițaseră un calendar pentru reduceri tarifare și armonizare, deschiseseră perspectiva unor eventuale alinieri monetare și căzuseră de acord să promoveze libertatea de mișcare a mărfurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Armati Proletari și Nuclei Armati Rivoluzionari; Formazione Comuniste Combattenti, Unione Comunisti Combattenti, Potere Proletario Armato și multe altele. Dacă această listă trădează dorința disperată a câtorva mii de foști studenți, situați la extremitățile obscure ale mișcării muncitorești, de a-și exagera importanța socială și revoluționară, impactul efortului lor de a se impune În atenția publică nu trebuie subestimat. Curcio, Mara Cagol (partenera lui) și prietenii lor trăiau, poate, un basm cu bandiți revoluționari (derivat În mare măsură din imaginea mediatizată a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un aer ordonat și marțial. Consecințele economice ale loviturii de stat au fost și bune, și rele. Turismul nu a fost afectat - călătorii cu conștiință politică boicotau acum Grecia coloneilor, dar În locul lor veneau turiști atrași de stațiunile ieftine, deși exagerat de reglementate. Investițiile străine - care datau, În cazul Greciei, de aproximativ zece ani - și produsul național brut (care a crescut din 1964 cu o rată medie anuală de 6%) nu au fost afectate de situația politică: ca și În Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de transport la țară, iar recolta era strânsă cu coasa și secera. Era, Într-adevăr, o noutate absolută: toate sistemele socialiste au depins de controlul centralizat asupra penuriilor induse chiar de sistem, Însă În România, o economie bazată pe investiții exagerate În capacități industriale inutile a fost transformată cu succes În una bazată pe subzistența agrară preindustrială. Politica lui Ceaușescu avea o anumită logică diabolică. Cu prețul pauperizării populației, România și-a achitat datoriile față de creditorii străini. Însă cârmuirea lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
refugiase și au stat de veghe toată noaptea În sprijinul său. În ziua următoare, cum veghea s-a transformat pe neașteptate Într-o demonstrație Împotriva regimului, au fost trimise poliția și armata, cu ordinul de a trage În mulțime. Relatările exagerate despre „masacru” au fost preluate de posturile de radio Vocea Americii și „Europa Liberă” și s-au răspândit În toată țara. Pentru a domoli protestele fără precedent, care se Întinseseră Între timp de la Timișoara la București, Ceaușescu și-a Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comun cu albanezii musulmani (și nu toți albanezii erau musulmani, detaliu neglijat frecvent de inamicii lor). Deși nu Încape Îndoială că vechea practică otomană a naționalității definite prin religie lăsase urme (la slavii sudici ea a avut efectul de a exagera rolul creștinismului ortodox), ele erau din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman, viitorul președinte al Croației, era de un ecumenism notoriu În această privință, disprețuindu-i fără deosebire pe sârbi, evrei și musulmani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
li se va permite să cumpere terenuri, o chestiune politică delicată), iar ei vor accepta ca UE, În ciuda angajamentului său privind o piață unică, să le restricționeze considerabil exportul de bunuri și, mai ales, de oameni. Ca reacție la estimările exagerate despre un posibil flux migratoriu (raportul Comisiei Europene din 2000 prezicea un exod anual de 335.000 de oameni dacă frontierele celor zece state candidate din Est ar fi fost deschise fără restricții), majoritatea statelor membre din Vest au insistat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse că exagerează cu normele și regulile, făcând din „Europa” un substitut pentru moștenirea dispărută a socialismului birocratic de tip fabian. și Bruxelles-ul părea să aibă nevoie de o a treia cale: o poveste optimistă care să plaseze Uniunea Europeană undeva la mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tăios, acuzând organele de anchetă și susținând cauza noastră pe linie legionară, arătând că nu acești tineri au înființat Frățiile de Cruce, ci Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, a căror oseminte zac la temelia statului de mâine. Și nu a exagerat. Noi, cei de pe băncile acuzării, vom lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până peste depărtări de margine răsăriteană, apoi în apus, până la Budapesta și Praga, pentru recuperarea Ardealului de Nord dăruit Ungurilor, fără lupte, de către „căzătura morală
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]