5,886 matches
-
realizarea - adăugirea mea) relației dintre Reagan și publicul său"524. Prin urmare, narațiunea nu este un simplu instrument retoric util președintelui, ca oricărui orator, în vederea articulării discursive cât mai eficiente a ideilor sale: "Mesajul lui Reagan este o poveste"525, exclamă Lewis, convins. Astfel, continuă criticul, președintele american povestește continuu pentru "a își face cunoscute strategiile, pentru a oferi temei explicațiilor sale și pentru a inspira publicul, în timp ce dominanța narațiunii e de folos în a da seama de varietatea de reacții
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
veți primi” . Rugăciunea este scumpă și necesară vieții noastre, toiag la bătrânețe și balsam răcoritor în suferință. Rostirea ei trebuie făcută cu toată voința noastră sufletească, fără teamă, spaimă, îndoială, neîncredere sau nedumerire. Un creștin cuprins de emoție după rugăciune exclamă: „Socot că cea mai mare forță nefolosită este puterea ascunsă în rugăciune”. Marele savant francez, Alexis Carrel, a zis: „Când ne rugăm, intrăm în legătură cu nesecata iubire, care leagă și ține la un loc tot universul.” Prin rugăciune luăm „duhul cunoștinței
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
zadar vă sculați voi dis-de-dimineață și în zadar vă osteniți de nu v-ar da Domnul...”, spune psalmistul, și „De nar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cel ce o zidește, iubiți ai săi”. Iar Sf. Ap. Ioan exclamă plin de admirație și recunoștință: „Vrednic ești Doamne Dumnezeul nostru să primești slava și cinstea și puterea, căci, Tu ai zidit toate lucrurile și cu voința Ta ele au fost și s-au făcut.”. Miezul rugăciunii de cerere și de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cunoscut, însoțit de apelativul familiar tuturor, "cuconul Dominic" ca pentru a-l trezi la singura realitate posibilă care îl revendică: "Îl priveau toți cu bucurie amestecată cu spaimă, înghesuindu-se unul într-altul ca să-l vadă mai bine, repetându-i, exclamând, numele (s.m.)"826. Evenimentele relatate își păstrează coerența până la final: călătoria lui Dominic Matei nu putea fi decât în viitor, căci el întruchipează omul postistoric, iar finalul (moartea care nu se poate întâmpla, la fel ca în basmul folcloric, decât
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se schilodesc, iar alte multe își află mulțime de aripe frânte", iar "din această clipă, părelnicia rămâne să le fie hrană"48. Este situația în care se află - în poemul discutat - cel care, simțindu-se doar "o fărâmă de zeu", exclamă: Unde mi-s, Doamne, arìpile?// De ce mi-ai dat sfinte-aspirații/ Și doruri nebune mi-ai dat,/ De ce îmbrăcat-ai în grații/ O humă și-atâta păcat/ Și de ce mi-ai luat, Doamne, arìpile?". Aripile însă nu sunt absente, căci mărturia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
oamenii, o lecție care nu vine la timp își pierde efectul. − Ținând cont că liberul arbitru ne-a fost dat, probabil că forurile donatoare nici nu se sinchisesc cine știe ce, conchise Bart. Mai apoi, după un scurt bilanț tacit al discuției, exclamă cu surpriză: − Fir-ar să fie! Ca să vezi în ce probleme teologice ne-am afundat pornind de la un banal furt! Banal o fi, nu-i vorbă, dar mă exasperează lipsa noastră de antidot împotriva-i și ifosele nobiliare ce ne
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ușoară megalomanie? Posibila candidată ne mai propune - cu un ușor accent protocronic - să nu mai folosim termenul de diasporă fiindcă nu e cuvânt românesc. În schimb, când își dă ochii peste cap la aflarea rezultatelor sondajului CURS, dna Roberts nu exclamă „Oh, Dumnezeule!”, ci „Oh, God!”. Ce să mai spun de acel istoric „sunt deschisă 360 de grade”? Pentru mărturisiri lirice mult mai puțin imprudente, Veronica Porumbacu avea să fie aspru sancționată de Păstorel Teodoreanu într-o epigramă celebră. Nu știu cum s-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
induce în eroare autoarea „blindată de o documentare beton”. Performanța aiuritoare declanșată (voluntar ori nu, doar dna Laignel știe) de ieftioarele exerciții psihanalitice ale cercetătoarei pariziene este semnalată de dl Alain Paruit: Gil Jouanard, autor al unei cărți despre Maramureș, exclamând la Paris: „Știți, Ionesco era antisemit”. Ce ne facem, însă, cu victimele autohtone ale „corectitudinii politice” ori expatriații loviți de această cruntă encefalită de origine americană? Spre deosebire de occidentali, asemenea comentatori, buni cunoscători ai istoriei și doctrinelor politice românești, au uneletele
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
O anecdotă (adevărată) din anii '30, de care doamna Drăgescu își amintește amuzată: Nindi Romalo, prieten din copilărie cu Carol al II-lea, trece într-o seară, beat, prin fața Palatului Regal din București. Se oprește în fața unei sentinele înzorzonate și exclamă: "Mă, da' bine v-a mai îmbrăcat Buzatu, fir-ar el al dracului!". Un episod mai puțin plăcut a fost accidentul cu avionul Monospar, care s-a prăbușit în 11 iulie 1940. Și-au pierdut viața instructorul de zbor Nicolae
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
loc pustiu și necunoscut, și în astfel de situații, riscul apariției partizanilor nu era deloc de neglijat. Deznodământul ar fi fost tragic. La un moment dat, apare o mașină militară... Era românească! Din ea coboară un ofițer de artilerie, care exclamă, uluit: "Dumnezeule, de când n-am mai văzut o femeie româncă!". Era un ofițer din Regimentul 4 Artilerie motorizată, care avea baza în apropiere, și care insistă ca Mariana să rămână acolo până a doua zi, evitând pericolul unui zbor de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
timp, jovialitatea și umorul. Într-o zi, când a servit dejunul la noi, i-a auzit pe copii noștri vorbind între ei în limba maternă: "Ce inteligenți trebuie să fie copiii dvs. de vorbesc atât de bine limba germană..." a exclamat el zâmbind, această glumă făcându-i clar o plăcere teribilă. Iată omul pe care unii au dorit să-l transforme într-un mincinos precum și instigatorul războiului mondial. Domnul Asquith Cu totul altul este domnul Asquith. Jovial, bon vivant*, admirator al
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
să le respecte mai abitir, zădărnicindu-le funcția. Știe să se lase strânsă un pic cam prea aproape de partener în vâltoarea unui vals și să încheie cu acesta o complicitate secretă, să schimbe o "semi-dezmierdare" nevăzută. "Ah, tinerețe, frumoasă tinerețe!!! exclamă în jurnalul său, în decembrie 1896. O rochie vaporoasă [...] decoltată, [...] sunetele voioase ale unei orchestre și câțiva tineri dispuși să te prindă preț de-o clipă în brațe pentru rotirea unui vals, nu e nevoie de mai mult ca să-ți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bucată de pâine ori o cutie de chibrituri! Dacă va fi existând în Franța vreo semi-virgină, declară tânăra, aceasta nu poate viețui decât în lumea cocotelor". "Oare ce au acești buni domni împotriva noastră, de ne ponegresc în așa hal?" exclamă și una dintre "tinerele fete zugrăvite de ele însele", când este rugată de Olivier de Tréville să-și spună părerea în legătură cu romanul Les Demi-Vierges. "Sunt pur și simplu invidioși, ne invidiază pentru tinerețea noastră, ne invidiază pentru veselia noastră, ne
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fiecare cuvânt din descrierea machiavelică a lui Marcel Prévost. Înnebuniți, aceștia credeau sincer că societatea se îndrepta cu pași mari spre pierzanie, și au perceput flirtul ca pe o prefigurare a Apocalipsei. "Of, iubirea de mâine!...of, femeile de mâine!", exclamă Victorien de Saussay în L'Évolution de l'amour, galante enquête. "Tinerele fete care se vor transforma în aceste femei au fost deja dezonorate de când cu "semi-virginele", iar aceste semi-virgine vor crea omenirea viitorului [...]. Femeile noastre vor fi prostituate, se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
posibilă. Tineretului îi revine misiunea de a restatornici idealul. Datorită femeilor, mijlocitoare ale Divinității de o bunătate infinită, este posibil a crede în întronarea unei societăți mai bune. "Oh, voi Femei, surori ale Năzuinței, mirese ale Desăvârșirii, mame ale Milostivirii, exclamă autorii, luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se înfățișează retrospectiv ca o vârstă de aur. Căci pe atunci Franța era bogată, puternică, stabilă, măreață... și mai credea încă în cultura sa. Ceea ce nu mai este întru totul valabil după 1918. "Noi civilizațiile știm acum că suntem muritoare", exclamă Paul Valéry într-o frază rămasă celebră. Absurditatea și cruzimea războiului scoseseră la iveală eșecul societății occidentale și provocaseră o gravă criză morală. Cum de fusese posibilă o asemenea hecatombă? Sunt mulți cei care, după exemplul lui Georges Duhamel, se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nazist părăsește locul fără o vorbă, adică fără să-și mai ceară ouăle. "Să te strici de râs", se felicită tânăra. Datorită BBC-ului, Micheline este mereu la curent cu operațiunile militare și urmărește cu înfocare înaintarea trupelor aliate. "Ura! exclamă ea în jurnal, pe 11 mai 1944, rușii au reocupat Sevastopolul, iar nemții dau mereu înapoi". "Gata! Roma a căzut", se bucură ea ceva mai târziu, pe 5 iunie. În sfârșit, pe 6 apare și vestea cea mare. Stând, în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
marea ei iubire, așa cum este așteptat Mesia, cu fervoare. "Am mare nevoie de-un băiat în clipa asta, scrie ea pe 30 octombrie 1947. Doamne, cum se mai lasă așteptat El! Fă-L să vină! Fă-L să se grăbească!", exclamă ea, pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată, folosind majuscule, ca și cum ar fi fost vorba despre Hristos însuși. Ca atâtea alte tinere din acest secol decreștinat, Bab își investește "credința înflăcărată de odinioară", pe care nu mai este sigură că o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Singura mea salvare, în clipa aceea, era să-i vorbesc, să-l fac să nu plece, să nu mă lase iar singură, pradă verbiajului agresiv al bețivului. Și pentru că harta Florenței era unicul subiect de care mă puteam agăța, am exclamat cu disperare în glas: Nu e nici un loc ieftin! Da, nu e nici unul! a răspuns omulețul încercînd să-și compună o figură tristă, în concordanță cu propria mea amărăciune. Îmi dădeam seama că nu este prea afectat de acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să pot niciodată vorbi despre ea. În urma mea au venit cei doi tineri tăcuți, au avut și ei noroc de un minut al lor și apoi au năvălit cei din autocare și a fost un vacarm îngrozitor. Au început să exclame ceva pe limba lor și să fotografieze, deși nu știu dacă este voie, dar oricum nu are importanță pentru că fotografia nu înseamnă nimic am mai văzut eu fotografii și reproduceri. Niciunul n-a observat o plăcuță pe peretele unde scria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără să știe de ce, poate de prea mult albastru. Dar ceainăria cu cupole azurii ne atrăgea mai puțin. Mesele cuminți, cu scaune ca toate scaunele din lume, avea un iz de cafenea europeană; or, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
invită să privească pe geamul de la etajul Teatrului Național. Lăură are un adevărat șoc. Actorul V., profesorul I.C. și actorul Ț. erau tustrei homosexuali și făceau sex în grup. Pur și simplu nu-i venea să-și creadă ochilor. - Scârboșii, exclama ea dezgustata!.. Niște scursuri ale societății, niște lepre.... Degeaba sunt intelectuali, asemenea vicii nu sunt scuzabile pentru intelectuali de talia lor. - Doamne ferește, își făcea ea cruce, unde a învățat proful meu așa ceva, poate când a predat în Germania...Și babalâcii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să bei pe datorie și să discuți despre arta, e acum casă bătrânilor. Odaia a primit-o Anișoara de la cooperativa că un fel de salariu compensatoriu, atunci când instituția s-a desființat, imediat după '89. „Vai, ce bine stați aici”, a exclamat un funcționar de la Primărie trimis expres” să vadă ce mai vrea și Tăcu asta”. Oficialul a trântit ușa În urma lui spunându-le sec: „Nu aveti nici o șansă să obțineți o locuință socială”. Că și acum 50 de ani, Alexandru Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
oncovirusologiei la descifrarea mecanismelor moleculare ale carcinogenezei în general Existența oncogenelor de tip c-Src găzduite în celulele normale (nu numai la Gallus domesticus ci și la alte numeroase specii, inclusiv la om), l-a făcut pe Harold E. Varmus să exclame (publicitar): „inamicul e chiar aici, în noi“. Cercetările ulterioare au scos la iveală și o altă realitate uimitoare, care părea să contrazică „logica biologiei“: gena c-Src, echivalenta celulară a v-Src din virusul Rous al găinii nu se găsește doar în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții: S-a lepădat. În numele Domnului, boteze-se dar <<Junimea>>! Exclamă Pogor, și Junimea a rămas până în ziua de azi”. Fondatorii Junimii - după cum ne informează Z. Ornea - „Proveneau - cu excepția lui Titu Maiorescu - din societatea înaltă a Moldovei. Th. Rosetti era cumnatul domnitorului A. I. Cuza, Negruzzi, fiul unuia dintre intelectualii iluștri ai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]