5,326 matches
-
împrejur. Absența scenei va invita acțiunea să se desfășoare în cele patru colțuri ale sălii. La înălțime vor putea exista galerii de jur împrejurul sălii, iar acțiunea se va desfășura în acest fel la toate etajele. Acestea sunt soluții care au fost experimentate mai târziu, de regizori ca Ariane Mnouchkine în special. Pentru Artaud, teatrul care este "singurul loc din lume în care un gest făcut nu este a doua oară reînceput", nu trebuie să cadă în capcana repetării. Evenimentul își pierde caracterul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-ncetul, pe înțeles, și poți rămâne relativ stăpân pe tine povestind întâmplarea, în timp ce este rândul celor care ascultă să plângă. Tocmai acesta este rezultatul la care încearcă să ajungă arta noastră. De aceea arta noastră cere ca un actor să experimenteze angoasele rolului său, să plângă toate lacrimile din trupul său la el acasă sau în timpul repetițiilor, astfel încât să ajungă la calm, astfel încât să se debaraseze de toate elementele străine de rolul său sau putându-i dăuna. El poate atunci să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se orienteze în situația dată, să-și degajeze propriile semnificații." Creația colectivă apare în dubla mișcare în jurul teatrului politic și teatrului cotidian. Mișcarea de contestație din mai '68, eliberatoare în idealurile ei, ar vrea să instaureze noi relații cu indivizii, experimentate de unii în viața în comunitate, și, în materie teatrală, în creația colectivă. În afara dorinței lor de a scăpa de repertoriu, considerat limitator, acești artiști vor să găsească o libertate într-o operă care să fie rezultatul vocii colective și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al minelor. Rezistă la lectură câteva tablouri de atmosferă, care surprind „misterul” blestemat al locului, tensiunea momentului (primii ani după al doilea război mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z. conturează în cele douăzeci de povestiri din Epihia în stil valah (2003) imaginea unei Americi neconvenționale, „mărturisind” despre „desțărare” și despre experiențe dure sau grotești. SCRIERI: Întâmplări din viață și din sport (în colaborare), București, 1958
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
care se trimit morților adevărate scrisori 2, În care li se cere să se intereseze și să intervină pentru a rezolva problemele de familie care apar Între succesorii și moștenitorii lor: mortul este legat În continuare de lumea sa, o experimentează și poate Încă să intervină În Întâmplările specifice acesteia. 6. RELIGIA ȘI SOCIETATEATC "6. RELIGIA ȘI SOCIETATEA" E ușor de observat că abundența de informații pentru această epocă fundamentală din istoria și civilizația egipteană este mai degrabă dezechilibrată și poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Arinnaxe "Arinna" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" din ¾atti, de exemplu) și mulți zei locali, În schimb, textele practicii cultuale (celebrări ale sărbătorilor) fac dovada unei situații foarte diferite de cea din perioadele anterioare. Nevoia de organizare și de raționalizare, experimentate În practica administrativă a gestionării unui teritoriu statal foarte mare și compozit, se reflectă și În Încercarea clasei scribilor și a preoților de a sistematiza divinitățile Într-un panteon canonizat. În epoca lui Șuppiluliuma 1 sunt elaborate și fixate Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de fapt, era trecerea Într-o lume care trebuia să rămână separată de cea pământeană, pentru a nu se crea condiții de contaminare, dăunătoare celor vii. Defuncții, care Își păstrau identitatea după moarte, Își păstrau și sentimentele pe care le experimentaseră În viață, continuând astfel să iubească și să urască. Din unele cercetări oraculare cunoaștem mai ales faptul că și dincolo de moarte se menținea În familia regală ura prin care se continua persecutarea dușmanilor descendenților chiar și la distanță de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mediu intră În compunere cu misteriile lui Isisxe "Isis"; la sfârșitul cărții a XI-a din Metamorfoze, el se prezintă ca un „myst” și un preot al lor. Este sigur că L. Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), un intelectual experimentat În politică, cu toate că a fost consul sub Nero (55/56), nu a Îndeplinit nici unul dintre marile oficii sacerdotale ale cetății Roma. El reprezintă cu o autonomie absolută o linie „neostoică”. Critica pe care o aduce religiei este radicală, religiozitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceea ce se aseamănă cunoaște ceea ce este asemănător -, Într-o mișcare intuitivo-unitivă, cu principiul Însuși al Ființei și al Intelectului. O astfel de unire este totuși un eveniment excepțional, rezervat câtorva privilegiați, pe care, conform mărturiei lui Porphyrios, maestrul l-a experimentat de patru ori pe timpul scurtei perioade În care el i-a stat aproape. O asemenea experiență extraordinară și aducătoare de fericire este exprimată, pe urmele lui Platon, În termeni misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care este divinitatea. Goticul moldovenesc ar concentra asumarea existenței în proximitatea morții, vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
cea a întrupării trebuie neapărat să aibă o puternică legătură cu istoria concretă, pentru cel credincios, oarecum verificabilă. Afirmațiile centrale ale Noului Testament sunt într-adevăr fondate nu pe legende, speculații sau teorii abstracte, dar pe ceea ce primii martori au experimentat: „Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit [...] vă vestim”, spune începutul Primei Scrisori a lui Ioan (1In 1,1). Situația nu este chiar atât de diferită nici pentru Vechiul Testament. Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ceea ce urmează să fac nu este indiferent, pentru că nu orice aș face este la fel de bine sau de rău. „Ce e de făcut?“ În spatele acestei întrebări se ascunde tortura pe care o induce în noi posibilul, faptul de a nu putea experimenta în spațiul realului două sau mai multe dezlegări la o unică problemă existențială. Nehotărârea se hrănește din teroarea în fața ireversibilității realului: de îndată ce mă voi hotărî, voi decide asupra unui curs al lucrurilor care le va exclude pe toate celelalte. Nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul se anulează nu în actualizare, ci în neființă. Moartea ratatului este efectul pe care îl are în conștiință deriva posibilului înspre neant. Bovaricul, în schimb, în afară de paloarea destinului său trădat, nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prostia ale cărei victime - proști și prostiți - suntem cu toții, prostia cea mai ofensivă și cea mai nocivă - nimeni nu o recunoaște și nimeni nu se plânge și nu suferă din cauza ei. Ea trece nevăzută, rămâne neobservată, deși, după ce-am experimentat-o câteva zeci de ani, suntem cu toții temeinic așezați în ea. Să facem totuși această deosebire: între cel care a încremenit în proiectul marxist pentru că, dintr-un motiv sau altul, s-a îndrăgostit cândva de el și pentru că, dintr-un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau „cunoscute“ prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
are obârșia în ținuturi necunoscute, a căror depărtare e sugerată poetic prin referirea la „capetele pământului“. Dar și această utilizare a lui perata ges ne arată, deopotrivă, în ce măsură cuvântul peras se aplică primordial la o limită care nu poate fi experimentată nemijlocit și care, ca atare, nu poate fi decât presupusă și dedusă. În același sens, Parmenide<ref id=”1”>DK 28 B 10, 7.</ref> vorbește despre „limitele astrelor“ (perat’ astron) păzite de un cer „atotcuprinzător“ și constituindu-se el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel. În primă instanță, grecii au gândit limita într-o formă care se situează la jumătatea drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau ca limite ale Ființei, „intuită“ în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cultivarea limitei, și nu printr-unul în contestarea ei. Eroii antici sunt sublimi prin persistența în limita care-i determină, și nu prin efortul de a o depăși. Conștiința nu se frânge aici în fața unei limite înfruntate și ea nu experimentează propria ei înălțare ca o consecință a acestei înfruntări și a căderii care o însoțește. Tragicul nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. „Depășirea limitei“ este un concept modern de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a proceda, de a trece la realizarea operei. Fără acest sfârșit anticipativ nașterea operei nu este cu putință. Artistul este, așadar, un agent al limitei, cel ce o poartă în sine, cel care are cultul ei, care o cultivă, o experimentează, care așază în limită și care, astfel, face ca ceva să ajungă la prezență, deci să fie. Dar ce se petrece în cazul omului? Există o limită a lui? Care este limita omului? Dacă limita este sfârșitul datorită căruia un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ni se spune în subtitlu, o fenomenologie, o cercetare a fenomenului tragic așa cum îl găsim în viața reală. Pentru a găsi specificul tragicului în sfera vastă și nediferențiată a nenorocirii umane, autorul recurge la felul în care ființa umană își experimentează finitudinea ca limită supremă, drept care tragicul este determinat ca „întâlnire a unei ființe conștiente finite cu propria sa finitudine percepută ca limită“. Limita, așadar, peras în elină, stă în centrul acestei fenomenologii a tragicului care, prin forța împrejurărilor, devine un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
impediment pentru ascensiunea doamnei Thatcher - faptul că nu se sfia să frizeze și să Înfrunte nepopularitatea nu i-a dăunat În cadrul partidului, ba chiar a contribuit la farmecul ei. Iar farmecul era indubitabil. O gamă surprinzător de largă de politicieni experimentați din Europa și din Statele Unite au mărturisit, deși nu În public, că o găseau pe doamna Thatcher destul de sexy. François Mitterrand, un cunoscător În domeniu, considera că ea are „ochii lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Putea să intimideze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mod oficial condamnat și detestat timp de decenii (Însuși Gorbaciov a evitat orice mențiune a economiei de piață până târziu, În 1987, chiar și după aceea referindu-se invariabil la o „piață socialistă”). Instinctul reformistului era să Încerce compromisuri, să experimenteze creând (prin decret) câteva Întreprinderi privilegiate, eliberate de povara birocratică și cărora avea să li se asigure o sursă stabilă de materii prime și mână de lucru calificată. Acestea, continua raționamentul, urmau să slujească drept modele reușite și chiar profitabile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
péché je préfigurais, dès cette époque, une forme. " Notre traduction. 1491 V. Dumitru Micu, Lirica lui Lucian Blaga, op. cît., p. 11 : Tânărul mesager liric al Transilvaniei eliberate spărgea marginile versului cu o cutezanța fără precedent în prozodia românească. Simboliștii experimentaseră, e drept, versul liber [...], dar versul alb, aritmic, nu-l profesase încă nimeni sistematic. Le jeune messager lyrique de la Transylvanie libre brisait leș rigueurs du vers avec une audace sans précédent dans la prosodie roumaine. Leș poètes symbolistes avaient expérimenté
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
remunerare. Fiecare dintre aceste misiuni se decupează în sarcini concrete, rezultând un „buletin de pace” și un „bilanț social” asupra politicilor și practicilor salariale. Evoluția politicilor și practicilor privind salariații nu se oprește aici. Așa cum vom vedea ulterior, astăzi se experimentează noi concepții și metode de comportament față de membrii unei organizații, dintre care se remarcă managementul competențelor negociate, managementul antropocentric etc. Evoluția de până acum se poate vedea în schema 7. Schema 7. Evoluția managementului resurselor umane 1.3. Rolul și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de restructurare spre noi „modele” (structuri cu eficacitate optimă) în raport cu un set de exigențe elaborate de UE, presupunând, printre altele, o apropiere tot mai benefică a activității cu publicul și pentru public. În cadrul acestui proces, se aplică, adesea se și experimentează, o serie de măsuri cu un real caracter normativ. Pentru ca procesul să se desfășoare cât mai benefic (pentru cetățean și societate) și cu cât mai puține dificultăți, schimbările proiectate în domeniul administrației publice sunt conștient orientate spre obiective-țintă, spre un
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]