6,090 matches
-
unei identități perfecte între obiectul comprehensiunii infinite a lui Dumnezeu și cunoașterea finală a celor aleși. Textele patristice care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie interpretate pornind de la următorul principiu: cunoașterea fericiților nu va putea niciodată să se adecveze extensiei lucrului cunoscut (adequare amplitudinem rei cognitae). Tributar tradiției patristice răsăritene, Petre Țuțea subliniază imposibilitatea cunoașterii divine în transcendența sa absolută, în afara oricărei relații cu ființele create, dincolo de revelarea Lui în iconomia creației și a mântuirii. Treimea cea de-o-ființă e independentă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de familie sunt dominate de femei, este astăzi mai puțin prezentă în forma ei clasică (din perioada așa-numitului matriarhat). Ea este tipică pentru societățile matriliniare și matrilocale. De notat însă că societatea occidentală, și nu numai, cunoaște o rapidă extensie a familiilor matrifocale, datorită tot mai multor cazuri în care mama singură își crește copiii sau are soți fluctuanți. Familiile matrifocale (sau matricentrate) formează partea cea mai numeroasă dintre familiile monoparentale - copii cu un singur părinte -, ponderea cazurilor de copii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cu prima. Căile de progresare pot fi: limfatice, sanguine sau prin teaca nervilor. În evoluția unui cancer se descriu trei etape: a) (T) faza locală, în care procesul neoplazic invadează și distruge țesuturile din imediata vecinătate; b) (N) faza de extensie regională, ce se realizează pe cale limfatică determinând invadarea ganglionilor limfatici din apropiere; c) (M) faza de generalizare, când celulele neoplazice depășesc ganglionii limfatici regionali și ajung la distanță de tumoră producând metastaze. Mecanismul formării cancerului este încă necunoscut, dar în
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
mare în descrierea bolii ca și o mielită cu caracter ondulant a fost CHARCHOT în 1862. El descrie simptomele de bază a bolii ca: semne cerebeloase (tremor intențional, voce sacadată), semne vestibulare (nistagmus) și semne piramidale (reflexe cutanat plantare în extensie). O serie de elevi ai lui CHARCOT au continuat lucrările și cercetările în domeniul SM: BOURNEVILLE (1869), GERARD și LEO (1868). UTHOFF a studiat primul tulburările optice din SM, pe care OPPENHEIM le aprofundează în 1884, încercând și o sistematizare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
frecvenței, tulburările de coordonare și de echilibru, însoțite de tremurături cu caracter intențional, toate acestea conturând tabloul clinic al unei ataxii de tip cerebelos. Au urmat apoi: tulburările de vedere (chiar cecitate), mioclonii localizate sau generalizate, convulsii tonico-clonice, contracturi în extensie a membrelor, uneori hipotonie generalizată și tulburări 64 vegetative, dintre care cel mai des întâlnite au fost tulburările de respirație și tulburările sfincteriene. Animalele care nu au prezentat semne clinice obiective neurologice, aveau totuși unele modificări de comportament ca: irascibilitate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
paroxistice mai puțin frecvente în SM. Este vorba, cel mai adesea de crize tonice paroxistice ce ating un hemicorp sau uneori un singur membru. Cotul și încheietura mâinii se fixează în flexie ușoară, în timp ce degetele se pun în flexie sau extensie. Membrul inferior se pune în extensie cu o flexie plantară a piciorului și a degetelor labei piciorului. Dureri, parestezii, achinezii, dizartrie, ataxie, diplopie, prurit sunt simptome care pot însoți criza tonică sau pot apărea separat (paroxism). 7. Crizele paroxistice pot
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Este vorba, cel mai adesea de crize tonice paroxistice ce ating un hemicorp sau uneori un singur membru. Cotul și încheietura mâinii se fixează în flexie ușoară, în timp ce degetele se pun în flexie sau extensie. Membrul inferior se pune în extensie cu o flexie plantară a piciorului și a degetelor labei piciorului. Dureri, parestezii, achinezii, dizartrie, ataxie, diplopie, prurit sunt simptome care pot însoți criza tonică sau pot apărea separat (paroxism). 7. Crizele paroxistice pot fi unice și ocazionale, reprezentând simptome
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nu a putut fi observată între atingerea intelectuală și gradul handicapului neurologic, vârstă, sex sau nivel cultural. În schimb se poate stabili o corelație între intensitatea deficitelor pshice și volumul ventriculilor 102 cerebrali vizualizați prin scanner, atrofia corpului calos, aria extensiei leziunilor demielinizate, obiectivate prin rezonanță magnetică nucleară și deasemenea, cu scăderea metabolismului cerebral măsurat prin tomograf computerizat cu emisie de pozitroni. Anumiți autori au sugerat că deficitele intelectuale ar putea fi în raport, fie cu prezența unor plăci latente neurologic
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
control al exetensiei șoldului și a poziției pelvisului, terapeutul, trebuie să meargă înainte cu tratamentul și să reeduce controlul muscular al mișcării de rotație internă a genunchilor. În acest stadiu trebuie să aibă grijă să se asigure dacă este menținută extensia șoldului și poziția pelviană, altfel corpul pacientului se poate încovoia în flexie la nivelul șoldurilor. VANEY C. (1993) a introdus hipoterapia ca mijloc de reeducare în ataxiile trunchiului. În afară de efectul bun în ataxii, călăritul influențează pozitiv mobilitatea bazinului și a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
interval de timp, de grefe de piele. 6.4. HIDROSADENITA Este localizarea furunculului la nivelul glandelor sudoripare ale axilei, regiunii perianale sau areolei mamare (abces tuberos), agentul patogen fiind de obicei staficococul auriu (fig. 6.1). Anatomie patologică. Spre deosebire de furuncul, extensia procesului infecțios supurativ este mai mare, cu tendință la confluență, dezvoltându-se un abces sau chiar un flegmon voluminos al regiunii, datorită invaziei concomitente sau succesive a glandelor sudoripare. Aceste supurații localizate sunt prezente în diferite etape evolutive, unele în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
limfatic dar, cu toate acestea, o parte din el trece în țesuturile înconjurătoare. Exsudatul abcesului crește ca urmare a migrației leucocitare. În consecință, presiunea hidrostatică din cavitate se ridică. Multiplicarea bacteriană și eliberarea de toxine devitalizează țesuturile din jur rezultând extensia abcesului. Dacă se aplică un tratament corect în această fază, abcesul nu se mai mărește. Extensia abcesului este însoțită clinic de semnele generale ale infecției: frison, febră, cefalee etc. Anatomia patologică. Abcesul are un perete neoformat și un conținut purulent
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
ca urmare a migrației leucocitare. În consecință, presiunea hidrostatică din cavitate se ridică. Multiplicarea bacteriană și eliberarea de toxine devitalizează țesuturile din jur rezultând extensia abcesului. Dacă se aplică un tratament corect în această fază, abcesul nu se mai mărește. Extensia abcesului este însoțită clinic de semnele generale ale infecției: frison, febră, cefalee etc. Anatomia patologică. Abcesul are un perete neoformat și un conținut purulent: a. peretele abcesului (membrana piogenă) are o structură fibroelastică, rezultată prin procesul de comprimare a țesutului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
2-4 zile), când apar mici cavități pline cu țesut necrozat, puroi și sânge. c. Stadiul de supurație (din a 5-a, a 6-a zi). Din acest moment supurația este masivă, invadând spațiile celulare; se produce separația mușchilor și aponevrozelor, extensia de-a lungul vaselor, care prin necroză septică pot fi erodate, generând hemoragii grave. Reparația este lentă (câteva săptămâni), tendința la granulare redusă, rămânând de obicei pierderi mari de substanță, retracții musculare și tendinoase, ce dau cicatrici vicioase, deformante, retractile
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
la nivel epidermic. Anatomie patologică. Leziunea erizipelatoasă este o dermită acută, procesul inflamator afectând în special vasele limfatice. Reacția inflamatorie este mai evidentă la periferia placardului, care este mai ridicată, denivelată ca un prag („bureletul”) și reprezintă adevărata zonă de extensie a procesului patologic. Frecvent, edemul dermic provoacă prin presiune un clivaj dermo-epidermic, ceea ce explică apariția flictenelor. Uneori apar arii de necroză a epidermului decolat, care se elimină lent, ca sfacel superficial. Microscopic, se constată la nivelul dermului o infiltrație leucocitară
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
dispuși în "lanțuri". Simptomatologie. Incubația este scurtă, de 1-3 zile. Debutul este brusc, uneori dramatic, cu frison puternic, febră mare (39°-40°C), alterarea stării generale. După câteva ore devine evident placardul erizipelatos care este unic, însă cu tendință de extensie rapidă. Placardul este tumefiat, cu margini mai reliefate și net conturate („burelet marginal”). Culoarea placardului este roșie-închisă, cu senzație de tensiune dureroasă locală, iar în centrul plăcii se poate constata prezența unor zone palide. Placardul are evoluție centrifugă, iar extinderea
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
235-284), voind să verifice loialitatea soldaților săi, Decius (249-251), fără să fi întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a început o persecuție cruntă împotriva soldaților creștini, acționând cu fermitate și prin extensie. Dacă tânărul împărat, prin metodele sale un precursor al lui Iulian Apostatul (361-363), ar fi avut o domnie mai lungă, poate și-ar fi dus la îndeplinire opera de ruinare a Bisericii, întrucât urmărea, prin edictul său, crearea de apostați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Hadrian pe de o parte, și din edictele lui Decius, lui Valerian și ale lui Dioclețian pe de alta. Din porunca sa au fost desemnate comisii locale pentru înfăptuirea legislativă a edictului. Acesta a fost semnalul unei persecuții care, prin extensie, consistență ți cruzime, le-a depășit pe toate cele precedente. A fost prima persecuție care s-a extins în tot Imperiul și a produs cel mai mare număr de martiri, decât orice altă persecuție de până atunci. Când se suspecta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi unul diferit: cum, la început, îl preocupau artele plastice, apoi arhitectura, evident, aptitudinile sale artistice s-ar fi putut limita la contribuții artistice, fie și cu caracter antisemit. Însă Hitler, apreciază Burke, "tratează propriile activități politice ca pe o extensie a ambițiilor sale artistice"472. S-a considerat, mereu, un ""arhitect" care construiește un Stat "popular" care să se potrivească, în termeni de material politic, arhitecturii "populare" a orașului München"473. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, observă criticul, dilema
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
legătura într-o familie de situații. • Caracterul disciplinar, cu rezolvarea unui set de situații dintr-un domeniu, activitate, pentru a avea un specific. • Sunt transversale, prezentând o axă a situațiilor comune din diferite domenii interși transdisciplinare • Competențele de perfecționare (de extensie) nu sunt strict necesare, dar fac legături cu altele, fac deschideri, arătând că formarea este Criterii Note definitorii cumulativă și integratoare, putând deveni de bază în alt context. • Se diferențiază pe domenii, tipuri de activități, profesiuni, de unde rolul unui profil
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fac altceva decât să dea formă și să impulsioneze, variabilele de proces dau un impuls mai hotărât" (Snyder 1997:32). Costul este totuși reprezentat de mai marea complexitate și de generalitatea mai scăzută. O profunzime crescută necesită un sacrificiu în extensie. Variabilele adiționale care adaugă profunzime, bogăție și precizie produc o teorie cu o rază mai îngustă. Structura influențează toate statele, în timp ce variabilele de proces speciale influențează numai unele părți ale sistemului. Parcimonia și cuprinderea sunt mari virtuți teoretice; a explica
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cele subtile de injustiție și dominație din societate. Teoria critică nu doar contestă și deconstruiește formele tradiționale de teoretizare, ci pune probleme și caută să desființeze formele înrădăcinate ale vieții sociale care constrâng libertatea umană. Teoria critică internațională este o extensie a acestei critici la domeniul internațional. Următoarea parte a capitolului se concentrează asupra încercării teoreticienilor critici de a deconstrui formele tradiționale de teoretizare prin promovarea unei teorii mai auto-reflexive. Politica cunoașterii în teoria relațiilor internaționale Abia în anii 1980, la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interna-ționale, favorizată de afirmarea unei noi școli de gândire "constructiviste". Deși constructivismul datorează mult evoluțiilor intelectuale din sociologie mai ales instituționalismului sociologic (vezi Finnemore 1996) Richard Price și Chris Reus-Smit au argumentat că acesta trebuie văzut mai degrabă ca o extensie a teoriei internaționale critice, întrucât mulți dintre pionierii săi au încercat în mod explicit să folosească perspectivele acestei teorii pentru a explica diverse aspecte ale politicii mondiale. Totuși, constructivismul diferă de primul val al teoriei critice prin accentul pus pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
esențialmente materiale, chiar dacă au afirmat importanța instituțiilor internaționale ca variabile intermediare în acest proces. Al doilea factor a fost conceperea prevalent raționalistă a acțiunii umane. Așa cum am văzut, atât neorealiștii, cât și neoliberalii și-au imaginat ființele umane și, prin extensie, statele ca actori atomiști, egoiști, strategici, afirmând astfel o formă standard de raționalitate instrumentală la toți actorii politici. Când au fost combinate, materialismul și raționalismul teoriilor prevalente au lăsat prea puțin loc pentru dimensiunile sociale ale vieții internaționale, bineînțeles, cu excepția
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a avut o importanță decisivă pentru literatură, pentru toate artele și pentru cultură, în general, fiindcă a permis reabilitarea și repunerea în funcție a unui alt criteriu, indispensabil, constitutiv acestor domenii specifice: criteriul estetic. Cu timpul, acesta va dobândi o extensie, o pondere și o autonomie de-a dreptul uluitoare. Spre deosebire de criteriul social-ideologic care, în formula sa leninistă aplicată cu furie dogmatică în anii ""50, a făcut ravagii în cultura română, naționalul recunoscut, reinstaurat ca valoare, își asumă valoarea estetică, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
insesizabilă a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizantă sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. (...) Metoda ca atare, felul în care deconstructivismul propune studierea limbajului, în texte literare și apoi prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică"73. Pornind de la această teorie a vitalității limbajului și a capacității sale modelatoare, ne propunem să identificăm ce a preluat acest curent, din modernism, și, implicit, ce a transmis postmodernismului. Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]