5,728 matches
-
jucătorilor în atac. Fundașii, mijlocașii, contribuie în acțiunile de atac prin transmiterea cât mai precisă a mingii. Fundașii avansează numai până la linia de mijloc a terenului, mijlocașii creează acțiuni de atac, susțin linia de atac, finalizează câteodată acțiuni de atac. Extremele acționează la marginile terenului începând de la linia de mijloc finalizează acțiunile de atac. Centrul înaintaș își desfășoară activitatea începând de la mijlocul terenului până la poarta adversă, finalizând acțiunile de atac. 3.1.2 Sarcinile jucătorilor în apărare. Sarcinile jucătorilor în apărare
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
recuperarea mingii prin deposedare sau intercepție; - tatonare activă pentru a da timp necesar apărării să se organizeze; - sprijinirea linie de fundași după necesitățile jocului. 4. - Linia de înaintași are ca sarcină atacul permanent la poarta adversa pentru a înscrie goluri. Extremele au o zonă mare de acțiune pe axa longitudinală a terenului atât în apărare cât și în atac. Activitatea intensă a extremelor se desfășoară în atac în apropierea porții adverse. Când jocul se desfășoară la mijlocul terenului se aplică apărarea combinată
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
necesitățile jocului. 4. - Linia de înaintași are ca sarcină atacul permanent la poarta adversa pentru a înscrie goluri. Extremele au o zonă mare de acțiune pe axa longitudinală a terenului atât în apărare cât și în atac. Activitatea intensă a extremelor se desfășoară în atac în apropierea porții adverse. Când jocul se desfășoară la mijlocul terenului se aplică apărarea combinată prin acțiunea de tatonare, marcajul om la om și intercepția și devierea atacului advers spre părțile laterale ale terenului. În faza a
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
trebuie cunoscute dimensiunile terenului de joc și, în funcție de acest lucru, se va fixa tactica în meciul respectiv. Altfel degeaba am pregăti echipa pe un teren cu dimensiuni maxime, bazândune pe atacuri pornite din propria jumătate de teren, desfășurând jocul pe extreme, pentru a putea valorifica superioritatea vitezei de înot, dacă terenul de disputare a meciului va fi scurt și îngust. Temperatura apei are și ea importanță, influențând randamentul echipei. În ordinea factorilor amintiți includem și iluminarea atunci, când se joacă în
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
se întorceau la locurile lor inițiale. Fundașul fix se plasa în fața porții, unde aplica un marcaj cât se poate de strâns centrului fix al echipei adverse, iar fundașul mobil se găsea la câțiva metri în fața lor. Mijlocașul si cele două extreme erau acei care imprimau jocului o oarecare mobilitate și însuflețire, pentru că centrul atacant era și el un jucător fix, postat în fața porții adverse pe întreaga durată a meciului. În prezent denumirea jucătorilor (apărători și atacanți) a rămas aceeași, dar modificările
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
ei pe toată durata de desfășurare a unui meci. În practica jocului de polo se pot folosi mai multe variante de așezare a jucătorilor pe teren. 1) portarul, l fundaș fix, l fundaș mobil, l mijlocaș, l centru și 2 extreme; 2) portarul, 2 fundași, 2 mijlocași, 2 înaintași; 3) portarul, 2 fundași, 3 mijlocași, l centru atacant; 4) portarul, l apărător, 3 mijlocași, 2 atacanți; 5) portarul, 3 apărători, l mijlocaș, 2 atacanți; 6) portarul, l apărător, 2 mijlocași, 3
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
sau alteia dintre variantele de mai sus depinde de posibilitățile tehnice și fizice ale componenților echipei. Rețele de comunicare utilizează următoarele tipuri de așezări în teren: a. portarul, l fundaș fix, l fundaș mobil, l mijlocaș, l centru și 2 extreme; b. portarul, 2 fundași, 3 mijlocași, l centru atacant. Echipele care folosesc aceste așezări în teren probabil că au în componența lor un apărător bine dotat și pregătit fizic, care se încadrează însă nesatisfăcător în acțiunile de finalizare ale atacurilor
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
arhetipurilor recurente. Bunăoară, lectura Poveștii lui Harap Alb de Ion Creangă se face pe baza teoriei arhetipurilor și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat de mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a poetului. Și „conștiința simbolică” bacoviană îi relevă criticului contrastul dintre imaginar și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
un simplu instrument de care se servește gândirea pentru a se exprima și comunica. Aceasta este poziția „instrumentalismului lingvistic”. În această concepție, limbajul nu are nici o influență asupra gândirii, nu are decât menirea de a întrupa gândirea deja constituită. La extrema cealaltă avem poziția „determinismului lingvistic”, în care limbajul este văzut ca având nu doar influență asupra gândirii, ci chiar rolul formativ de constituire a acesteia. Kant evidențiase rolul constructiv al gândirii în ce privește experiența sau cunoașterea lumii, Humboldt reflectase acțiunea formativă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
moderați consideră că universul lingvistic al omenirii conservă o anumită unitate, că limbile nu sunt în întregime ireductibile unele la celelalte; dacă ar fi așa, consecința ar fi imposibilitatea traducerilor. Or traducerile sunt o realitate. Chomsky va afirma, la cealaltă extremă, că există principii gramaticale universale și înnăscute. Searle va face distincția între gândirea dependentă de limbaj și gândirea independentă de limbaj. „Parțial, gândirea depinde de limbaj: un animal nu ar putea gândi anumite lucruri neavând cuvinte în care să se
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
încă nenumit. În concluzie putem spune că în practica discursivă din orice domeniu sau situație de comunicare, limbajul e întrebuințat atât într un mod literar cât și într-unul non-literar (metaforic) unul dominând funcție de tipul de discurs sau domeniu. La extreme se situează discursul științific dominat de literalitate și discursul poetic dominat de nonliteralitate. Metafora nu este doar un „ornament estetic” ce îmbracă discursul, menit a emoționa, persuada, ci în aceeași măsură ea este o strategie discursivă, referențială, chiar dacă „slabă”, prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
consistență relativă, este deschisă, situațională sau contextuală, având un pronunțat caracter practic (accentul căzând pe eficiența intervenției discursive). Pledăm pentru argumentarea ca strategie sau intervenție discursivă perlocuționară, la baza căreia stau mecanismele raționale ale performanței discursive, aceasta oscilând între două extreme: demonstrație pură și seducția discursivă, mecanismele pur raționale și mecanismele emoționale. În acest sens, Vignaux va afirma că “există o întreagă serie de forme argumentative, cuprinse între demonstrația științifică și discursul vânzătorului sau avocatului” (apud Romedea, 1999:165). Argumentarea se
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cogniției sau oricărei producții lingvistice, dar și de faptul că, cunoașterea izvorăște și din interacția discursivă, precum și de actuala deplasare a atenției de pe cunoaștere pe discursivitate în cultura contemporană. Asumam mai sus argumentarea ca intervenție discursivă ce oscilează între două extreme, între demonstrația pură, strict deductivă cu mecanismele ei pur raționale și seducția discursivă cu mecanismele ei emoționale, iraționale. Prin urmare, în funcție de locul pe care îl va ocupa pe această “scară”, argumentarea va căpăta o anumită “marcă”. Locutorul, punând în joc
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
argumentativ, pune în joc, în special, argumente bazate pe fapte, și exemple precum și o serie de operații logice (inferențe, raționamente, deducții, inducții, implicații, disjuncții), așadar mecanisme de ordinul raționalității și vizează în special dimensiunea rațională a interlocutorului. Ea tinde spre extrema raționalității: demonstrația cu idealul de deductibilitate, însă fiind sortită domeniului verosimilului și probabilului nu-și poate depăși condiția, depășire care de fapt ar anula-o devenind demonstrație. Argumentele și operațiile puse în scenă de convingere sunt mai degrabă constrângătoare decât
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
stilistice (de ordonare, de “ornare” și altele), mecanisme ce țin, mai curând, de sensibilitatea subiectivă decât de raționalitate, vizând în special dimensiunea emoțională a interlocutorului. Argumentele și operațiile vehiculate de persuadare sunt seducătoare și sugestive nu constrângătoare, tinzând spre cealaltă extremă, cea irațională, a seducției prin cuvinte, care de cele mai multe ori ia forma “persuasiunii clandestine” sau manipulării prin cuvinte. În actul persuadării accentul cade pe rezultatul obținut și mai puțin pe modalitățile prin care se ajunge la el. Uneori, însă, persuadarea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a mobilierului utilizat în locuințe și la locul de muncă (a se vedea [4], despre utilizarea datelor antropometrice pentru designul de produs). Cele trei principii clasice ale designului antropometric sunt: proiectează pentru medie, proiectează pentru întreg domeniul și proiectează pentru extreme. În cazul designului pentru medie se adoptă o abordare de genul “o mărime se potrivește tuturor”. Cu această soluție se oferă o potrivire rezonabilă pentru majoritatea celor aflați în vecinătatea mijlocului distribuției, dar nu și pentru ceilalți. Se poate utiliza
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
procent semnificativ din populație (cum ar fi 90%, 95% sau 99%) dar, în general, cu un cost mai mare. Ajustările se fac, de exemplu, pentru automobile, în cazul unor persoane masive sau foarte înalte ori foarte scunde. Principiul designului pentru extreme urmărește să realizeze potrivirea pentru acei indivizi aflați la unul din capetele distribuției. Un designer care proiectează centuri de siguranță va dori să știe cele mai mari măsuri ale taliei dar poate neglija restul domeniului [3]. Înălțimea unei uși de
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
din capetele distribuției. Un designer care proiectează centuri de siguranță va dori să știe cele mai mari măsuri ale taliei dar poate neglija restul domeniului [3]. Înălțimea unei uși de intrare poate fi proiectată astfel încât să se potrivească valorilor din extrema dreaptă a variabilei înălțime. Datele folosite în acest studiu includ valori ale greutății, înălțimii, diametrului corpului și circumferințe dar nu conțin valori ale lungimilor segmentelor corporale, care sunt necesare în multe probleme de design ergonomic. Există însă colecții de date
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
000 de volume și îi dăruise diurna de deputat. În ceea ce privește situarea politică, I. este, prin excelență, un naționalist democrat. Democratismul consecvent și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul extremist, șovin, să combată intransigent mișcările de extremă dreapta, să înfiereze nazismul și să denunțe ca antinațională politica de orientare spre Germania hitleristă. Stârnind prin aceasta ura legionarilor, „dascălul neamului” a plătit cu viața curajul de a fi încercat să împiedice instaurarea barbariei în România. Prin scrierile sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
clar delimitat ideologic Franța anilor '80 cunoaște transformări ale celor două familii politice majore, de stânga și de dreapta. Dacă până atunci stânga identifica regionalismul drept ideologie de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Război Mondial, Franța a fost ocupată (de germani în Franța continentală și de italieni în Corsica), mulți regionaliști și naționaliști s-au raliat fie mareșalului Pétain, fie naziștilor și fasciștilor, în funcție de simpatia lor politică. Chiar dacă ultima grupare de colaboratori de extremă dreapta era o minoritate restrânsă a întregii mișcări regionaliste, acțiunile acestora chiar au servit la discreditarea regionalismului politic după cel de-al Doilea Război Mondial, care va reînvia ca mișcare politică abia în anii '60. Dar aceasta este o istorie
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
egalității și justiției pe întreg teritoriul Franței. În plus, încă din secolul al XIX-lea, stânga a suspectat ideologia politică a regionalismului pe care a asociat-o cu partidele de dreapta iar, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu extrema dreaptă. Dar acum, drept rezultat al acestei remedieri a propriei ideologii politice, a început să-și modifice fostele idei iacobine și să ia în considerare cererile formulate de regionaliști. Acest proces a fost susținut de faptul că cei din urmă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de dezvoltare regională. Acesta este cu siguranță cazul Bretaniei în care există o tradiție care datează din anii 1950, înrădăcinată în tradițiile comunitare ale educației sociale catolice. Languedoc-Roussillon, pe de altă parte, este adânc împărțită politic (între stânga și dreapta/extrema dreaptă), între regiuni și departamente și orașe, și chiar între cele două grupuri minoritare lingvistice, occitanii și catalanii, care de obicei se află mereu în conflict. Și Corsica are o istorie plină de conflicte și diviziuni interne ce reprezintă un
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
importanța statului central francez, partidul este deschis atât spre descentralizare cât și spre integrarea europeană. Celelalte două partide se opun acestor tendințe și se definesc ca fiind "suveraniste". Pe lîngă aceste partide ale dreptei gauliste "clasice" se află mișcarea de extremă dreapta centrată pe Front National (FN), condus de Jean-Marie Le Pen, acum împărțită în două tabere rivale. Această mișcare împărtășește multe dintre ideile despre suveranitatea națională, la fel ca și dreapta gaulistă, la care mai adaugă o respingere a valorilor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aderenței oamenilor de cultură la forme de extremism au replicat prompt și nu totdeauna favorabil. În numărul din 5 august 1991 scriitorul publică în „The New Republic” din Washington DC eseul Happy Guilt (Felix culpa), în care analizează simpatiile de extremă dreapta ale lui Mircea Eliade, iar în aceeași revistă, la 20 aprilie 1997, în marginea recenziilor din țară la Jurnalul lui Mihail Sebastian, accentuează ideea unor reflexe rasiste în spațiul cultural românesc contemporan. Titlul celei mai bune cărți a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]