5,918 matches
-
în partea I, dar sigur și cu multă dezinvoltură până la finalul concertului. Prestația sa calitativă de la Iași i-a făcut pe cei care au ascultat și pe primul laureat (la televizor) să-și pună problema dacă nu cumva juriul a ezitat mult până să-i acorde premiului I sau II? 3) Frédéric Chopin, Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în mi minor, op. 11, solistă Irina Zahharenkova, Estonia. Câștigătoarea premiului I la concursul de pian, ediția 2005, laureată a mai
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
acest Everest al managerilor de Operă din lume. Asistând la spectacolul cu opera Tosca, în pauză, într-o scurtă plimbare prin imensul foyer al Operei imperiale, i-am fost alături când m-au surprins câteva gesturi care spun multe. Nu ezita să se oprească de fiecare dată după ce răspundea salutului unui tânăr român și să-l întrebe curtenitor lucruri obișnuite. Nu ignora pe nimeni și erau destul de mulți pe care aflasem că îi ocrotește. Tonul era atât de familiar, încât nici unul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Sourd, trufașul imperiu german Îl trata pe Carol I „ca pe un guvernator al unei provincii turcești”, Bismarck urmărind „să pedepsească România pentru că nu a consimțit la cererile sale”. Consulul francez mai observa că adversarii din interior ai prințului nu ezitau să arate faptul că „un prinț prusian a fost umilit chiar de Cabinetul de la Berlin, ceea ce nu s-a Întâmplat În regimurile anterioare”. Astfel stând lucrurile În luna septembrie 1871, Bismarck ( În urma discuțiilor purtate cu Theodor Rosetti - trimis de guvern
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
care nu erau tocmai amici, chiar C. Stoicescu, cel pe care Carp l-a combătut, ținând să-i spună că „Dvs. sunteți mai presus de orice bănuială”. Convingerea lui În legătură cu dreptul de moștenire era atât de puternică, Încât nu a ezitat să declare destul de răspicat: „Statul, și vreau să audă toată lumea, statul nu are dreptul, conform articolului 7 din constituție, de a revendica pentru dânsul succesiunile străinilor. Scurt și cuprinzător!”. Pentru ca problema succesiunii și a dreptului de moștenire să fie reglementată
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a trecut la baptiști. Își iubește tatăl care s-a mutat într-o casă curată și, zice ea cu mândrie, de când a fost operat de un ulcer perforat nu bea deloc. Simt că ar vrea să-mi povestească ceva, dar ezită, nu pot scoate de la ea nici o confesiune, gura ei nu-i făcută pentru a spune secrete. A fost silită să părăsească liceul în clasa a zecea, deși avea note foarte mari. Îmi arată, modest, un certificat școlar cu note excelente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prezentăm, după amiaza, la Poliție. Eram așteptați la ora trei. Disperarea noastră era totală. Cinstea însemna, în acei ani, ceva mult mai important decât astăzi. Un elev hoț era condamnat la disprețul public, nemailuând în seamă exmatricularea, arestarea și procesul. Ezitam, disperați, să semnăm ceva, refuzam chiar orice declarație. "Faceți cum credeți, dar scoateți ceasul, ne-a declarat, clar, comisarul. Altfel e rău de voi". Ceva, însă, nu mergea. Mai întâi lipsa de antecedente. Apoi refuzul nostru care era vădit sincer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fața prelungă, osoasă, cu nasul vulturesc, cu sprâncenele grele, umbrind ochii care parcă erau vii și te străpungeau. Ascuns întotdeauna dincolo de variate deghizări, impenetrabil chiar și pentru oamenii săi, de care se ferește în chestiuni vitale și pe care nu ezită să-i spânzure de catarg pentru nesupunere, ghi cim în Spânu un ins inteligent, violent, ambițios și însetat de putere. El nu are nici picior de lemn, nici mână terminată în cârlig, nici papagal pe umăr, nici tricorn și redingotă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la lovitura de stat a lui Carol al II-lea, soarta lui, a Mișcării Legionare și a țării ar fi fost alta. Din nenorocire însă el era un creștin atât de pătruns de doctrina creștină a sacrificiului, încât n-a ezitat nicio clipă să primească martiriul, în convingerea că sacrificiul pentru o credință nu e niciodată zadarnic. Dar câte sute de ani i-au trebuit creștinismului pentru a cuceri imperiul roman?... Soarta sau întâmplarea a voit însă altfel. Niculae Iorga a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
generalul Băgulescu, câțiva dintre noi (Prof. Brăileanu, Kico Panaitescu, Herseni, Făcăoaru și cu mine) ne-am dus acasă la generalul Băgulescu, încercând să l determinăm să meargă la Președinție, știindu l în buni termeni cu generalul Antonescu. La început a ezitat, dar apoi a primit și s-a dus la Președinție însoțit de Kico Panaitescu, în timp ce noi ne-am întors la Minister să-i așteptăm. Într-un târziu Kico s-a întors, spunând că generalul Antonescu ar fi dispus să stea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
regatul încă excesiv de rural. Imperiul era cert mai bine administrat, mai serios structurat decât regatul căruia românii voiau să i se alăture. Pare contraintuitiv să vrei să te desparți de o plasare regională mai bună. Și totuși românii nu au ezitat să o facă. În imperiu ei erau tratați ca cetățeni de rangul doi, aveau probleme cu studiile superioare în propria limbă, erau văzuți drept potențial candidați la statutul de executanți, eventual de slugi. Identitatea lor lingvistică și relgioasă era pusă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Cu o prezență remarcată în societate, mai tare decât orice, lui Al. P. Arșinel i-a plăcut politica. Trecuse prin toate partidele de dinainte de război, aplicând principiul și sub comunism. Nelipsit de la ședințe, cu o atitudine civică trează, niciodată nu ezita să ia cuvântul. Politica o iubea așa cum îți iubești nevasta. A făcut numeroase concesii, s-ar zice, nevinovate. Dumnezeu vede și iartă. Scria, într-un bilet pe care l-a trimis la o alegere de deputați: „Tovarășul moș Gheorghe Costan
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
foarte iubit de studenți. La vârsta aceea a tinereții, Ralea lăsa impresia de superficialitate. Și-a continuat cariera de arivist, înlocuindu-l pe Ibrăileanu la Viața Românească și făcând politică oportunistă. În cele din urmă a ajuns ministru. N-a ezitat, după război, el, moșierul care trăsese cale ferată până în podgoria din Dobrina, să fie, prin campanii pline de demagogie, unul din promotorii regimului antimoșieresc. Puterea de atunci l-a răsplătit, trimițându-l la Academie. I s-a întâmplat acestui răsfățat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
-l putea convinge că n-are dreptate și asta la singularizat deși, în rest, era bun camarad. La sesiuni participa nu din dorința de a fi premiat, ci voind să transmită informația numeroaselor sale descoperiri. Nemaifiind elev, organizatorii sesiunilor școlare ezitau să-i ofere diplomele pe care lear fi meritat. Pe Vili faptul nu-l deranja. Aflat, în timpul unei astfel de sesiuni, în delegație de serviciu, tânărul a trimis prietenilor o telegramă prin care le ura succes. Când i s-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai ales cu fapte bune și creștinești”. Văzând aceste aspecte ale activității Mitropolitului Nectarie, dragostea cu care oamenii îl întâmpinau de fiecare dată când îi onora cu prezența sa, sfaturile pline de viață și învățătură teologică pe care mitropolitul nu ezita să le dea tuturor, fie fiecărui individ în parte, fie întregului popor binecredincios, ne putem gândi la faptul că Cotlarciuc a adus multă mângâiere și alinare celor pe care i-a păstorit, și în același timp, poporul își va aminti
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o excursie în satul din... cu prânzul, oferit de populație», spunea băieților. Și sutele și mai mulți de Copii Buni mulțumeau cu bucurie, nu unui oarecare sau cuiva, ci Providenței. Se înțelege că don Calabria, foarte gentil după cum era, nu ezita niciodată să mulțumească «miniștrilor» Providenței. Ba chiar îi implica în această atitudine a sa și le transmitea certitudinile sale evanghelice: «Să-i mulțumiți Domnului, pentru că v-a făcut vrednici să înțelegeți și să faceți pomană. Dumneavoastră primiți mai mult decât
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aceluiași an, don Ottorino primește primii orfani în Araceli și începe Institutul în umilință și simplitate. Don Calabria urmărește cu deosebit interes începutul și dezvoltarea Institutului. I se atașează lui don Ottorino prin legături strânse de prietenie spirituală și nu ezită să-i aducă tânărului preot cuvântul său de încurajare și sfătuire. După un deceniu don Ottorino adună un grup de colaboratori, care vor deveni religioși, preoți și asistenți, și dă viață instituției Pia Società San Gaetano. Caritatea și disponibilitatea sunt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
implicat un ofițer într-o trădare de acest gen (afacerea ofițerului de marină Ullmo s-a petrecut ulterior ...). Îmi aduc aminte că atunci cînd jurnalele au anunțat închiderea lui Dreyfus, informațiile cercurilor diplomatice concordau în a preciza că Statul major ezitase mai multe săptămîni înainte de a se fi decis arestarea. Ar fi inutil să povestesc ce a fost această afacere Dreyfus care a ridicat literalmente în picioare lumea întreagă. În ceea ce mă privește, vreau doar să aduc cîteva detalii care mi-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
unei dotări împăratului abdicat, exilat la Madera sumă pe care cele trei state ale noastre ca succesoare ale monarhiei, ar fi trebuit să o furnizeze în vreme ce eu pledam pentru această înzestrare, arătînd că ar fi o greșeală din partea noastră să ezităm în privința acestei alocații, dîndu-i suveranului detronat aparența unui deținut, victimă a unor paznici de închisoare zgîrciți (România era cu totul în afara problemei, întrucît Transilvania nu ne venea din trupul austriac, ci de la Ungaria)160. Beneș îmi dădea dreptate, în principiu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îl semnase și a ceea ce construia el pentru Grecia în norii unui vis rupt de realitate. Între două dintre aceste vitrine, cretanul mi-a făcut o mărturisire care m-a uluit. Această confidență este de așa natură încît aș fi ezitat să o relatez dacă, în 1922, vizitîndu-l pe Take Ionescu la Roma, în clinica unde, convalescent, urma să moară de embolie, acesta nu m-ar fi asigurat că Venizelos i-ar fi spus și lui ceea ce mi-a spus mie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dese în această țară „tristă și plină de umor” (vorbele poetului sunt foarte des citate de Pastenague) nu suplinesc experiența trăită, le vécu, cum zice el însuși, negăsind cuvântul în românește. De aceea, ideile lui sunt uneori mai ciudate. Deseori ezit să vorbesc despre ele, pentru că îmi dau seama că intelectualii români și-au făcut o mitologie a lor și nu suportă s-o pui la îndoială. Exemplul cel mai izbitor e cultul pentru Piața Universității și pentru ce s-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mai precis s-au rătăcit într-un sertar al redacției, apoi au fost regăsite și publicate, așa că s-a dat peste cap ordinea în care voiam să apară... — Nu trebuia să le mai publici. — Așa crezi matale? — Am impresia că eziți să scrii despre ideile mele. Ți-e teamă că nu vor fi bine primite. Ascultă-mă pe mine: mai bine să scrii despre idei decât despre persoane concrete. Ideile sunt ca vrăbiile: nimeni nu le ia în seamă. O vrabie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
one al literaturii române și în acest început de mileniu. Am citit mai întâi articolul subtil și plin de țepi al Irinei Petraș, care, pe bună dreptate, îi cere socoteală criticului pentru misoginia lui. Critica și eseista din Cluj nu ezită să se declare perplexă în legătură cu contradicțiile asumate cu ifose și răsfăț de către marele critic. Ea citează dintr-un interviu în care Manolescu, în stilul său inimitabil, spune țuguindu-și buzele și ridicând din umeri: „...trebuie să recunosc, n-am făcut
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
se unească, să trăiască în pace și armonie. Americanii sunt convinși că ei au salvat Europa din excesele ei ideologice, au readus-o pe drumul cel drept, acela al capitalismului victorios, al mondializării, al americanizării globale. De aceea nici nu ezită să se amestece în „treburile interne” ale bătrânului continent. Sprijină candidatura Turciei, care nu e în Europa decât cu vârful papucului și cu amintirea pașalâcurilor de odinioară. Și poate că tot ei (împreună cu turcii?) vor sprijini și intrarea României și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
eliberează actul creației de cenzura raționalității. Produsul artistic astfel obținut ar putea exprima dorințele, imaginile și ideile cele mai adânci ale individului. Tot suprarealiștii au fost cei care au legat teoriile psihologice de ideea de creativitate și de producția artistică, neezitând să valorizeze maladiile mentale ca sursă de creație. În 1930, André Breton și Paul Eluard, publică L'Immaculée conception, un volum ce adună între paginile sale câteva din textele cheie ale suprarealismului, în primul rând, Le Message automatique, eseul-prefață redactat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
scene a așteptării, în termenii perturbării și ai anxietății. L-am văzut ca fiind un "mort în stare de așteptare", "mort dinainte". Această impresie poate fi legată doar de identificarea mea cu personajul, ceea ce a fost suficient clarificat. În concluzie, ezit să par că subestimez intuiția lirică sau pur sensibilă a cititorului, întorcându-mă cu detalii meticuloase la factorii "extincției", la "sentimentul de jale", "imobilitatea" activă a femeii, atitudinea pasivă și anihilată a bărbatului, ori la alte circumstanțe și factori ai
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]