5,744 matches
-
și Litere și-a început activitatea cu șase profesori, organizându-și programele de studii către sfârșitul veacului al XIX-lea în trei secțiuni: filologie clasică, filosofie și istorie (în secolul XX vor mai apărea secția de filologie germanica - 1910, de filologie română - 1920, de istoria artei și arheologie - 1931, respectiv Institutul de Filologie și Istorie Orientala & Slavă - 1930)51. Să mai spunem că în conformitate cu reglementările legale din 1890-1891, durata studiilor atingea un minim de patru ani (practic se dublă față de perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de studii către sfârșitul veacului al XIX-lea în trei secțiuni: filologie clasică, filosofie și istorie (în secolul XX vor mai apărea secția de filologie germanica - 1910, de filologie română - 1920, de istoria artei și arheologie - 1931, respectiv Institutul de Filologie și Istorie Orientala & Slavă - 1930)51. Să mai spunem că în conformitate cu reglementările legale din 1890-1891, durata studiilor atingea un minim de patru ani (practic se dublă față de perioada anterioară), în care studenții trebuiau să treacă mai multe trepte: candidatura, licență
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
anterioară), în care studenții trebuiau să treacă mai multe trepte: candidatura, licență și doctoratul; acesta din urmă se finaliza cu o teza și nu mai era un doctorat eterogen în "filosofie și litere", ci în domenii clare de specializare: "filosofie", "filologie", "istorie"52. Prin 1883-1884 facultatea organiza 28 de cursuri, dintre care 23 obligatorii și cinci facultative, având nouă profesori titulari 53. 25 de ani mai tarziu, numărul dascălilor, ca și acela al cursurilor, se dublase: 19 cadre didactice coordonau 60
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al Facultății de Filosofie și Litere numără 36 de titulari, care susțineau un numar de 140 de cursuri în fața a 557 de studenti 54. Tinerii înscriși la Filosofie și Litere beneficiau de prelegerile unor specialiști de prim rang în istorie, filologie ori filosofie, precum Jean-Jacques Altmeyer, Gustave Charlier, Eugène Goblet d'Alviella, Guillaume Des Marez, Jacques Pirenne, Jean-Auguste-Ulric Scheler, Paul-Louis- Désiré Thomas, Pierre-François Van Meenen, Sylvain Van de Weyer ori Léon Vanderkindere 55. De-a lungul timpului, mai mulți savanți europeni
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
185761. Așa cum am spus mai sus, întreaga structura a parcursului universitar, ca și a programelor de studii erau revizuite în conformitate cu legile din 1890 și 1891, cursurile fiind organizate pe cele trei mari secțiuni / domenii în care se acordau doctorate: filosofie, filologie clasică și istorie 62. Facultatea de Medicină, care avea atașată Școală de Farmacie, ca și Facultatea de Drept, au fost cele mai frecventate unități din cadrul Universității Libere (de pildă, în 1852-1853, dintr-un total de 300 de studenti înscriși, 118
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
patru români se mai găseau în statistici doi francezi, un bosniac și un scoțian)56: Anul dobândirii titlului de doctor (filosofie și litere) Nume, Prenume (Localitate de proveniență) Total 1894 Ionescu, Alexandru (Iași). 1 1896 Chicireanu, Nicolae (Motoșeni). 1 1898 (filologie clasică) Burileanu, Dimitrie (Turnu Severin). 1 1904-1905 (istorie) Stănculescu, Jean (Ion, Ioan) (Făcăeni). 1 Dintre titularii de doctorat evocați de noi în rândurile de mai sus reținem numele lui Dimitrie Burileanu. Licențiat în litere la Paris, Burileanu ajungea profesor definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
au avut și cariere publice însemnate, s-au dedicat cu pasiune profesiei pe care și-au ales-o: avocatul de renume Mihail Dimitrie Cornea, istoricul și filologul Gheorghe Ionescu - Gion, profesorii de filosofie Constantin Leonardescu (Universitatea din Iași) și de filologie elina Dimitrie Burileanu (Universitatea din București) sau academicianul Ștefan Constantin Hepites, ce s-a remarcat în domeniile fizicii, meteorologiei, seismologiei. Până la încheierea cercetării noastre privind carierele studenților care au obținut un titlu de doctor la Universitatea Liberă din Bruxelles, putem
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
unei cariere publice, să urmeze profesia pentru care se pregătiseră: fără a relua toate numele, îi reamintim pe cunoscutul avocat Mihail Dimitrie Cornea, pe istoricul și filologul Gheorghe Ionescu-Gion, pe profesorii de filosofie Constantin Leonardescu (Universitatea din Iași) și de filologie elina Dimitrie Burileanu (Universitatea din București), pe academicianul Ștefan Constantin Hepites, ce s-a remarcat în domeniile fizicii, meteorologiei, seismologiei ori pe inginerii Elie Radu și Grigore Bejan. Încercarea noastră de a reconstitui și carierele celor care nu și-au
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Clisu într-un curiculum vitae întocmit de el acasă în Avenue Edmonton, Alberta Canada, 2007, august 18. Din anul 2004, Constantin Clisu, născut la 14 octombrie 1931 în Bârlad - România, cu școala primară, școala normală de învățători și Facultatea de filologie - făcute toate în România - este membru al Asociației Scriitorilor Români din Canda - sub președinția domnului Alexandru Colățeanu, dar din luna mai, 1974 este și membru al Academiei Universale Gugliemo Marconi, Scienze - Lettere din Roma, plus posedă în același an atestatul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
, C.[onstantin] D. (26.II.1907, Pitești - 21.VIII.1993, Craiova), poet și istoric literar. Este fiul Elenei (n. Teodoride) și al lui Dimitrie Papastatopol. Urmează Liceul „I. C. Brătianu” din Pitești, absolvit în 1926, devenind apoi licențiat în filologie romanică al Universității din București (1929). Face un stagiu de specializare la Dijon (1929-1930). Obține titlul de doctor în litere (1946) cu teza Science et poésie dans la peinture animalière de Leconte de Lisle. La Craiova va fi profesor secundar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
Hotar, j. Bihor), critic și istoric literar, editor. Este fiul Floarei (n. Chirilă) și al lui Ioan Simuț, agricultori. Frecventează școala generală în localitatea natală și Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1968-1973). Din 1974 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvită în 1978, în aceeași serie cu Ioan Groșan și Radu G. Țeposu. În timpul studenției este redactor și cronicar literar la revista „Echinox”. După terminarea facultății va fi profesor de limba franceză la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
în aceeași serie cu Ioan Groșan și Radu G. Țeposu. În timpul studenției este redactor și cronicar literar la revista „Echinox”. După terminarea facultății va fi profesor de limba franceză la Hotar, iar din 1986 redactor la „Familia”. Este doctor în filologie, cu o teză despre Liviu Rebreanu. Lector (1993), conferențiar (1998) la Facultatea de Litere a Universității din Oradea, din 2000 devine profesor și decan la aceeași instituție. Debutează la „Echinox”, în 1975, cu un articol despre Mircea Iorgulescu. Colaborează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
, Grigore (7.III.1942, Gârbovi, j. Bihor), poet și gazetar. Urmează clasele elementare la Câmpanii de Sus, liceul la Beiuș (1956-1960) și Facultatea de Filologie la Cluj (1960-1965). Profesează în localitatea Pădurea Neagră, lângă Aleșd, stabilindu-se după aceea la Satu Mare. Lucrează ca metodist la Casa Raională de Creație (1966-1968), ziarist la „Cronica sătmăreană”, director la Centrul de Librării (1982-1986), redactor la „Gazeta de Nord-Vest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
al lui Vladimir Berlinschi; 2.III.1952, Tănătari, j. Tighina), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Raisei (n. Osadci) și al lui Isachie Neagoe, țărani. Urmează liceul în localitatea natală, absolvindu-l în 1969, și se înscrie la Facultatea de Filologie, secția jurnalistică, a Universității din Chișinău, obținând diploma în 1975. Între 1978 și 1980 urmează cursurile Intitutului Pedagogic „Al. Russo” din Bălți, în același timp funcționând ca profesor de limba franceză la Buda și Călărași, apoi ca inspector la Direcția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
COLECȚIA ACADEMICA 23 Seria Lingvistic\ IOAN OPREA este profesor la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării a Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava și cercetător la Institutul de Filologie Română "A. Philippide" din Iași. A realizat mai multe studii despre modernizarea limbii române literare, influența germană asupra românei literare, lexicologie, teoria lexicografică, formarea limbajelor de specialitate. Principalele lucrări sînt: Lingvistică și filozofie, Institutul European, Iași, 1992; Terminologia filozofică românească
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și de dezvoltare. Lingvistica limbilor literare nu are însă numai acest aspect, prescriptiv și sintetic, ea are și o latură analitică și expozitivă, manifestată în cercetarea textelor și a faptelor de limbă pe care le conțin, ceea ce o apropie de filologie. Aceasta este însă și latura cea mai apropiată de lingvistica limbilor populare și, de aceea, cele două lingvistici nu pot merge pe căi deosebite sau, eventual, divergente, fiindcă ele nu sînt decît laturi ale aceleiași științe a limbii, al cărei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individului în existent. Din acest motiv, nu s-a ajuns la o diferențiere dialectală pronunțată în cazul limbilor și, de aceea, problema unității limbii române este mai degrabă una de filozofie a culturii și a stilului de viață, decît de filologie. Ca atare, există și o diferență între modul de constituire și de funcționare a limbilor literare răsăritene în raport cu cele apusene. Limbile literare italiană și germană s-au creat prin inițiative individuale, dezvoltîndu-se printr-un contact redus cu nivelul popular, și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult filozofia de filologie, mărginindu-se la a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor. În aceste circumstanțe, fenome nologismul cu spiritul lui "anticonstructiv" nu poate fi începutul unei noi mișcări filozofice, ci, mai degrabă, un moment final al filozofiei realizate pînă acum. Dar, deși
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1963), p. 255-267 Ivănescu, G., Istoria limbii române, Junimea, Iași, 1980 Ivănescu, G., Nume și verb, în volumul Omagiu lui Alexandru Rosetti, Editura Academiei, București, 1965, p. 71-73 Ivănescu, G., Problemele capitale ale vechii române literare, în "Buletinul Institutului de Filologie Română "Alexandru Philippide"", XI-XII (1944-1945) Ivănescu, G., Storia delle parlate popolari e storia delle lingue letterarie, în "Philologica", II (1972), p. 5-26 Jakobson, Roman, Lingvistică și poetică, în volumul Probleme de stilistică, București, 1964, p. 83-125 Jeanrenaud, Magda, Universaliile traducerii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1930, Cernăuți - 28.VII.1991, București), prozatoare. Este fiica avocatului Emil Epureanu, prieten cu Mihail Ralea și Ionel Teodoreanu, și a Ștefaniei Alexandru (n. Hotinceanu), învățătoare. Urmeză cursurile primare, gimnaziale și liceale la București, în 1948 intrând la Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-o în 1952. Debutează în presă cu un reportaj de la Bumbești-Livezeni, Bucuria muncii. A lucrat ca redactor la revistele „Femeia” și „Căminul” (1948-1950), apoi, mai bine de două decenii, la „Săteanca”. Prima ei carte, romanul Racul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
, Sergiu (4.II.1949, Puhăceni, j. Chișinău), hispanist, comparatist. Este fiul Domnicăi (n. Croitoru) și al lui Gheorghe Pavlicencu, țărani. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „M. V. Lomonosov” din Moscova (1972), P. este doctor în filologie (1987) și profesor universitar (1989), din 1993 funcționând ca șef al Catedrei de literatură universală de la Universitatea de Stat din Chișinău. Colaborează la „Revista de lingvistică și știință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288740_a_290069]
-
, Sergiu (4.II.1949, Puhăceni, j. Chișinău), hispanist, comparatist. Este fiul Domnicăi (n. Croitoru) și al lui Gheorghe Pavlicencu, țărani. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „M. V. Lomonosov” din Moscova (1972), P. este doctor în filologie (1987) și profesor universitar (1989), din 1993 funcționând ca șef al Catedrei de literatură universală de la Universitatea de Stat din Chișinău. Colaborează la „Revista de lingvistică și știință literară”, „Basarabia”, „Sud-Est”, „Literatură și artă” ș.a. cu studii și articole despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288740_a_290069]
-
în învățământul superior, asistent de franceză la Institutul Agronomic, apoi, din 1956, lector la Universitate. În 1964, în urma recunoașterii doctoratului obținut în Franța, devine conferențiar. Din 1966 i se încredințează, în calitate de profesor, organizarea Catedrei de limbi romanice de la Facultatea de Filologie, recent înființată, a Universității din Timișoara, unde rămâne până la pensionare (1974). Va mai funcționa la universități particulare din același oraș în 1991-1992 și în 1996-1997. Ca romanist, colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue de linguistique romane”, „Dacoromania”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revue internationale d’onomastique”, „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, „Manuscriptum”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, „Revista de filologie romanică și germanică”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Membru al unor societăți științifice europene, dintre lucrările sale au fost apreciate Cours pratique de prononciation française (1964), La Prononciation du français contemporain (1972) și Le Français contemporain. Morphologie (I-III, 1973-1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
Italia. În toamna anului 1942 ia licența magna cum laude la Universitatea din Roma, cu lucrarea I cantari di Tristano. Își prelungește perioada de specializare încă doi ani datorită unei burse acordate de statul italian în vederea susținerii unui doctorat în filologie. Sfârșitul războiului îl surprinde la Roma, iar evenimentele ce au urmat îl determină să rămână definitiv în Italia. În 1945 - 1946 conduce Lectoratul de limba și literatura română de la Universitatea din Milano, iar în 1947 se întoarce la Roma ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]