6,757 matches
-
lui Kant, care se află lângă zidul unei catedrale în reparație, unde a avut loc concertul rock de aseară. Nimic deosebit - o stelă de piatră în formă de romb, iar sus, pe zidul catedralei, este scris, în limba rusă, numele filozofului, anul nașterii și al morții. Suntem acostați de câțiva cerșetori, cer bani în limba germană. Și disperații aceștia intuiesc că-i poate salva doar patria lui Kant... VITALIE CIOBANU: Peisajul e deprimant, discuția lâncezește, și, în lipsă de ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
participanți la Trenul Literaturii, au vederi de stânga. O stângă deloc comunistă, așa cum înțelegem noi, cei trecuți prin comunism, acest termen. Pentru mine, un exemplu în relația aceasta complicată dintre un intelectual și poporul său este cel al scriitorului și filozofului gruzin Merab Mamardașvili, un mare patriot, care, atunci când compatrioții săi vroiau să-l aleagă președinte pe Gamsahurdia, a spus: „Dacă poporul meu îl va alege președinte pe acest om, eu voi fi împotriva poporului meu”. Cred că puțini scriitori au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în drumul nostru, oamenii aceia s-ar fi comportat de parcă nici nu ne-ar fi observat. Kaliningrad este un oraș al războiului și oriunde mergi, te izbești de amprentele unei comunități victimizate. Una dintre puținele perle ale sale este mormântul filozofului Immanuel Kant, al cărui sicriu a fost zidit în peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o privire visătoare. Am jubilat realmente în sinea mea când trenul nostru a părăsit acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literară luptând cu cei de la c.c., care nu înțelegeau de „ce-l apăr pe Beniuc”. Nu-l apăram, dimpotrivă, îl disprețuiam, nu uitam ticălosul său „denunț literar”, în Pe muchie de cuțit, unde îl încondeiază pe marele poet și filozof Lucian Blaga, care l-a primit în casă și i-a acordat amiciția, ca pe un fascist în ideologie, fapt ce a provocat un „dosar Blaga” la securitate, urmărirea lui și pregătirea unui eventual proces. Nu uitam că în zilele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unor spirite „militante” altădată, europene, de nivelul unui Sartre, Aragon, apoi Grass, Böhl, Marquez... Esteticul, ca principiu, trebuia să însemne refuzul de plano al oricărei tematici militanto-comuniste și, în al doilea rând, readucerea în discuție a marilor maeștri literari și filozofi ai României antebelice sau europeni, interziși sau nepublicați, adevărații noștri maeștri. Eram priviți cruciș nu numai de „foruri” sau de criticii oficiali - a nu se uita, totul era într-o singură mână, existau o singură editură pentru întreaga Românie, E.S.P.L.A.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în epocă; este primul care, într-o cronică la Gazeta literară - cronică și revistă ce dădeau nu numai tonul literar, dar și pe cel politic pentru întreaga suflare literară! -, a făcut elogiul poeziei lui Blaga, opera, ca și omul, profesorul, filozoful, „alungat din cetate”, denigrată de scriitori și activiști de-a valma! Primele cronici despre un alt Bacovia, presimțind și intuind cu un fantastic organ critic renașterea și noua percepție a acestui poet pe care Călinescu însuși îl văzuse ca un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ființei” ce ne trimite într-un fel la „păgânism”, la Dionysos, dar și la Supra-om, cel care nu mai are nevoie de zei pentru a fi, pentru a intra cu decizie în existență. Umbra supraomului mă acoperă, mă apără, spune filozoful, ce mă mai importă zeii!... 4 Succesul primului meu roman, deși îl doream din tot sufletul, îl visam, a fost o mare surpriză pentru mine, în primul rând. Apropo de succes, de glorie, de-a lungul carierei mele, în țară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât el însuși!”.Ă Da, astfel „rezolvă” dogma sau dogmele „spirituale” problema inextricabilă a sensului vieții. Filozofia trebuie să recunoaștem că e mai puțin inventivă în acest loc, ea ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a o aborda! - sau răspunde la marea întrebare printr-un sofism brutal: sensul vieții se află în ea însăși! (Evident, filozofii îmi vor replica că Hegel, de exemplu, sau Kant abordează problema
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rezolvă” dogma sau dogmele „spirituale” problema inextricabilă a sensului vieții. Filozofia trebuie să recunoaștem că e mai puțin inventivă în acest loc, ea ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a o aborda! - sau răspunde la marea întrebare printr-un sofism brutal: sensul vieții se află în ea însăși! (Evident, filozofii îmi vor replica că Hegel, de exemplu, sau Kant abordează problema și îi dă și un răspuns
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a o aborda! - sau răspunde la marea întrebare printr-un sofism brutal: sensul vieții se află în ea însăși! (Evident, filozofii îmi vor replica că Hegel, de exemplu, sau Kant abordează problema și îi dă și un răspuns, dar locul aici nu e potrivit pentru un excurs al „finalității istoriei” cum îl văd ei. Sau Nietzsche!Ă Dar noi... noi romancierii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
succes vom observa încă o dată că „sensul vieții”, cum îl interpretăm noi, nu se leagă de „succes”, de nici o fațetă a sa, indiferent că avem în față „pilda” cam opresivă și ubicuă a „succesului de tip american” sau speculațiile unor filozofi existențialiști. Deși credem în „succes” și nu întoarcem ipocrit fața atunci când se pune această problemă, afectând nu știu ce „necesități interne, misterioase”. Gloria, succesul sunt daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frustrate din interior și din afară! Am mai spus-o, una dintre „dovezile” cele mai peremptorii, mai indiscutabile ale existenței românești în Ardeal, chiar și în „acele secole” din care nu s-au găsit probe directe, materiale, a fost marele filozof și poet Lucian Blaga, un uriaș „stejar” al etniei sale, or, spuneam eu, „stejarii nu cresc din nisip!”, Blaga, ca orice fenomenalitate ideologică și sentimentală, se naște din straturi adânci etnice, comunitare, iar Gândul, în formele sale ample și sistematice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Întreaga iarnă, mai bine de patru luni - bine am făcut, în același an familia Ceaușescu urma să închidă casa de creație de la Pelișor „pentru renovare” și ea nu s-a mai întors niciodată la dispoziția creatorilor români, scriitori, pictori, muzicieni, filozofi etc. Familia Ceaușescu începea „opera de confiscare” a bazei de creație a națiunii, în folos strict personal, inaugurând, de fapt, cu cinci ani înainte de „Tezele din Iulie” din ’71, „mica revoluție culturală”: ura contra oricărei individualități creatoare, ura contra individualității
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Heidegger. Idealismul german, în opoziție cu empirismul englez și pozitivismul francez, o școală de gândire care situează ideea înaintea materiei, ca să simplificăm grosolan opțiunea lor ce curge în siajul antic al unui Platon și al întregii sale școli până la filozofii alexandrini, care, „alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
individ, altfel sortit, ca și alte milioane, unui destin inform, colectiv, „tras la calapod înainte de nașterea lui chiar!” - atunci, poate că ne putem apropia cât de cât de „misterioasa” idee nietzscheniană a „veșnicei întoarceri a aceluiași” fenomen. „Idee” prin care filozoful de la Sils-Maria „înțelege” înaintea omului, a omenirii, și nu, așa cum o cred și o credeau mulți, ca o veșnică înaintare. Cum o cred și azi legiuni de oameni ai științei și tehnicii care sunt convinși că destinul umanității este de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Aurel Martin, critic literar ardelean, directorul Editurii Albatros și fidel, slugarnic comentator la ordinele și „sugestiile” secției de propagandă și cultură a c.c., care, ascuns în haina unei harnice mediocrități, anunță și el „firesc” eșecul cărții. Și criticul și filozoful Ion Ianoși, cel mai „mansuet”, singurul elegant dintre „cei patru”, care neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil, sub flamura unei fraze din Nietzsche, „profesând” un existențialism care nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în dogmatism...” Am tăcut, toată lumea a întors capul spre întunecatul și amenințătorul personaj și acesta a spus uscat: - Luați cuvântul tovarășului Breban drept propiile mele concluzii!... S-a ridicat și a plecat întovărășit de suita sa, printre care Dumitru Ghișe, filozof proletcultist, dar, s-a dovedit atunci și în anii care vor veni (când va fi, pe rând, șeful secției c.c., apoi ministru adjunct la consiliul culturii și în urmă prorector la universitatea de partid „Ștefan Gheorghiu”Ă un „activist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care acele „universități la domiciliu” și comitetele de ajutorare a greviștilor închiși, sub conducerea sciitorului Andrejievski, au realizat, absolut paradoxal și pe un teren altul decât „lupta de clasă leninistă”, înfrățirea între intelectuali și clasa muncitoare, vis, deziderat eșuat al filozofului marxist leninist Sartre, ce visa, în vizitele sale prin fabricile pariziene, să solidarizeze muncitorimea franceză cu studenții revoltați în mai ’68!... 9 ...Nu, nu imput nimănui - nimic. Poate, cum au comentat unii, trebuia să-mi fac auzit protestul în țară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
romanele mele publicate înainte; am primit cu bucurie revista Contemporanul oferită de ministrul Pleșu - care i-a oferit prietenului său Liiceanu o editură importantă și bine a făcut, editorul Liiceanu s-a arătat un excelent tipăritor de cărți, spre pierderea filozofului, dar asta, cum zice franțuzul, c’est son affaire! -, am scris și publicat multe cărți, scrise la Paris, la Stockholm, dar și într-o Românie liberă, dar abia după câțiva ani, trecutul literar și politic mi s-a înfățișat la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceste uriașe „erori” istorice îi fac pe unii fii lucizi ai acestei națiuni, cea germană, să-și pună grave întrebări asupra lor și a antecesorilor lor, în ciuda marilor contribuții la tezaurul umanității și al Europei pe care le-au avut filozofii, scriitorii și artiștii plastici sau muzicali începând din secolul al XVIII-lea până la „țărmul modernității”, chestiuni care azi dezbină generațiile germane contemporane, contribuind, dacă nu la un „refuz” al apartenenței naționale, colective, oricum la apariția acelei „nesiguranțe” în ce privește coeziunea, bunul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu care, spunea Lessing, „geniul” german se potrivește mai bine. Și astfel, școala tinerilor de geniu, numită și Sturm und Drang, și corifeii ei, printre care Goethe, Schiller - și am putea foarte bine să-i adăugăm acestui curent pe tinerii filozofi „romantici”, un Schelling, un Fichte, un Hegel și apoi Schopenhauer! -, au creat acea „întorsătură” magistrală, acea „direcție” culturală și ideatică răsplătită benefic de zei; iar acea primă analiză a lui Hamlet din romanul inițiatic Wilhelm Meister al lui Goethe, valabilă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se află și azi! Or, nu vi se pare că Titu Maiorescu al nostru a creat aceeași „ruptură” de direcție în cultura noastră, trimițându-l pe tinerelul Mișu Eminescu la Viena și Berlin și mai ales la textele scriitorilor și filozofilor nemți?!... Întorcând decis spatele franțuzismelor bonjuriștilor și prestigiosului Basil Alecsandri?!... Născându-se astfel nu numai Luceafărul, dar și propensiunea bardului pentru motivul grav și titanic, eliberarea sa de motivele săltărețe ale folclorului, dorința sa, vai, nesatisfăcută, de a zidi o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de găsit în O istorie de demult din același an: Am auzit că citești pe Kant și pe Schopenhauer; și dumneata mi-ai spus... Ai să-i știi din scoarță în scoarță... Ai să-i știi și pe alții, toți filozofi urâți și spâni... Dar dacă nu știi ce-i aceea un botgros, ori o privighetoare, ori o noapte cu lună, n-ai făcut nimic". Peste ani (1921) lecturi de alte genuri: Le Tragique destin de Nicolas II et de sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toți cei ce ar putea face așa ceva se gândesc ce le-ar putea produce bănește publicația muncind cât mai puțin și câștigând cât mai mult, cum se obișnuiește la București. Așa colegii mei filosofi continuă să scrie și să pronunțe "filozof" și "filozofie", ușe, tuse, cenușe", "ceeace este de mirare este că domnul cutare" etc. și umplu de greșeli chiar Analele Academiei. Să fie așa de insensibilă "intelectualitatea" românească pentru aceste chestiuni importante? * La discuția bugetului a ținut un lung, prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
edificiu ți-ar fi plăcut să proiectezi? Dacă ai fi fost pictor, ce tablou (mare, mic) ai fi vrut să faci? Am citit cândva, mai bine zis am răsfoit, o carte despre arhitectura lui Leon Batista Alberti, pictor, sculptor, poet, filozof, criptograf, preot și muzician. Omul (descris admirabil de Vasari în Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților) a fost o personalitate a Renașterii, una dintre multele care au reconfigurat harta spirituală, dar și pe cea fizică, a umanității, cel puțin a celei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]