6,294 matches
-
-urile memoriei. în acest text am încercat să arăt care sunt principalele echivalențe date disciplinei istoriei și m-am concentrat asupra a trei semnificații majore: trecutul, timpul și narațiunea. Deși conceptualizarea tuturor acestor semnificații a fost rodul reflecției și speculației filozofice încă din Antichitate, nefiind condiționate de spațiile culturale în care ele au fost produse, m-am limitat la a descrie particularitățile acestora în spațiul fost comunist al Europei Centrale și de Est, oprindu-mă în special asupra cazului românesc între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1989. Spre deosebire de reflecția asupra naturii istoriei produsă în dezbaterea academică liberă din Occident, în care au fost puse în joc toate teoriile, argumentele și aplicațiile intelectualilor, în spațiul fost comunist regimul politic a avut o influență decisivă în orientarea speculației filozofice, în modelarea conștiinței apartenenței naționale și în formarea unei culturi istorice ideologizate. în România lui Ceaușescu, accentele puse pe paradigma națiunii socialiste, concept format din ortodoxia marxist-leninistă ca bază și din ideologie națională ca ingredient unic, au fost folosite de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aderare la standardele profesionale, de exemplu, sau valori ale patriotismului, ca prioritar față de criteriile pur estetice” (p. 85). R.G. Collingwood, The Idea of History, Oxford University Press, Oxford, 1994, p. 1 („Filozofia este un act de reflecție. Niciodată g`ndirea filozofică nu reflectează pur și simplu asupra unui obiect, ci ea, `ntotdeauna, medit`nd asupra oricărui obiect, reflectează asupra propriei sale maniere de a reflecta asupra acelui obiect. Astfel, filozofia poate fi numită g`ndire de gradul al doilea, g`ndire
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
frânate de doctrina religioasă. Uneori, această doctrină religioasă își avea fundamentele în cărțile sfinte, alteori economia se afla blocată de către o sumă de cutume și reguli arbitrare inventate de către Biserică. Dacă prin Renaștere omul se trezește și deschide orizonturile înțelegerii filozofice și culturale, prin Reformă omul se trezește și deschide și orizonturile acțiunii economice. Construcția socială occidentală de după Reformă va fi cu totul alta, mai puțin lentă, mai puțin legată de instituția Bisericii, dar nu neapărat mai puțin îndepărtată de Dumnezeu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
portativele care gonesc pe cititorul obișnuit; Aurel Stroe abordează cosmosul mahlerian cu întreaga sa experiență de creator, de analist de mare subtilitate și cu zestrea sa de intelectual de rasă, descifrându-i nu numai conexiunile sonore, ci și întreaga dimensiune filozofică și umană . Ca și alți mari creatori, după moartea sa, Mahler a intrat într-un con de umbră și abia după 2-3 decenii opera sa a explodat în conștiința muzicală, trezind prin contradicțiile și misterul ei adorație și respingeri,pasiuni
O recoltă bogată by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12544_a_13869]
-
și-i atrage atenția antrenorului Vasile Simionaș..." Problema e că, dacă află Sorin Cârțu care, oricum, e cam la baionete cu conducerea Clubului "Oțelul", acesta va avea un plus de supărare și nu se face... 1) Cornel Dinu, Opere alese, filozofice și sportive, ediția princeps din seara zilei de 4 septembrie 2004, TVR 1.
Voie bună și alegeri în P.S.D. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12525_a_13850]
-
demers e precedat de o analiză istorică a conceptului de "nostalgie" (urmărit de la procrearea sa în interiorul comunității medicale și până la expulzarea din ea, pe baza lipsei unității cauzelor și simptomelor sale) și de o trecere în revistă a diverselor abordări filozofice a identitații. Dintre acestea, Andreea Deciu o preferă pe cea a lui Daniel Dennett (eul ca centru narativ de gravitate), teorie care poate fi conectată cu distincția lui Ricoeur. Care e atunci funcția nostalgiei? "Nostalgia ne sfătuiește să recunoaștem și
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
abordări care implică literatura, psihanaliza, istoria științei, hermeneutica și filozofia. Dar există și probleme inerente acestei discipline, probleme pe care discuția precedentă le scoate la iveală: cum se aplică filozofia la literatură? Se poate decupa un fragment dintr-un text filozofic pe care să-l integrăm apoi într-o interpretare a unui text literar? Unul dintre puținele defecte ale eseului Andreei Deciu mi se pare chiar această lipsă de consecvență; folosește un text care are la bază presupoziții post-structuraliste, mai exact
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
se pare chiar această lipsă de consecvență; folosește un text care are la bază presupoziții post-structuraliste, mai exact, tocmai acele presupoziții împotriva cărora ea se declară. În plus, literatura/critică literară permite o fluctuație terminologică mult mai accentuată decât discursul filozofic, ca atare texte care par compatibile, se dovedesc a fi ireconciliabile chiar în sensul larg al hermeneuticii pe care o utilizează autoarea. 1. Traducerile aparțin autoarei articolului.
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
Rorty observăm că abia după decantarea sensurilor formulate prin uz se poate articula o interpretare. Rorty este însă de acord cu critica pe care Eco le-o face deconstructiviștilor și, în special, lui Derrida, subliniind principiul "lecturilor pre-textuale", o practică filozofică transplantată forțat în critica literară, dar constată că atât structuraliștii (preocupați de mecanismele textuale) cât și post-structuraliștii (căutând prezența sau subvertirea ierarhiilor metafizice) nu contribuie prin demersul lor decât cu introducerea unei noi grile/paradigme, fapt care nu dezvăluie nimic
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
la foarte discutata carte a lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Cititorul cît de cît familiarizat cu scrisul lui Mihai Șora va avea de multe ori, pe parcursul acestei cărți, impresia de déja vu. Dialogul dintre cele trei personaje consacrate în dialogurile filozofice ale lui Mihai Șora (Un Devotat Amic - DA, Un Mai Știutor - MȘ, Un Tînăr Prieten - TP), în care își bagă, din cînd în cînd, coada și Ariel, readuce în discuție idei din cărțile anterioare și chiar din interviurile acordate de
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
reprezintă o treaptă a gîndirii. Firește, Mai Știutorul (MȘ=Mihai Șora?) reprezintă nivelul filozofiei, al enunțurilor și al construcției sistemice. Devotatul Amic (DA) reprezintă un soi de companion al filozofului, omul care pune întrebările esențiale și care solicită, din perspectivă filozofică, precizări și dezvoltări ale unor enunțuri. El este cel care explică cititorului sensurile enunțurilor, și joacă rolul unei plăci turnante între Mai Știutor și lumea inițiaților în filozofie. În fine, Tînărul Prieten este vocea pragmatismului, a întrebărilor directe, a nedumeririlor
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
explică cititorului sensurile enunțurilor, și joacă rolul unei plăci turnante între Mai Știutor și lumea inițiaților în filozofie. În fine, Tînărul Prieten este vocea pragmatismului, a întrebărilor directe, a nedumeririlor inocente. El este mai aproape de gîndirea comună decît de gîndirea filozofică, dar, acesta nu este un motiv pentru a fi desconsiderat de înțeleptul Mai Știutor. Dimpotrivă, este tratat cu toată atenția pentru că MȘ știe că fascinante construcții filozofice s-au năruit precum castelele din cărți de joc în momentul în care
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
directe, a nedumeririlor inocente. El este mai aproape de gîndirea comună decît de gîndirea filozofică, dar, acesta nu este un motiv pentru a fi desconsiderat de înțeleptul Mai Știutor. Dimpotrivă, este tratat cu toată atenția pentru că MȘ știe că fascinante construcții filozofice s-au năruit precum castelele din cărți de joc în momentul în care au fost supuse la proba existenței reale. Întrebările Tînărului Prieten îi oferă Mai Știutorului șansa de a-și supune ideile testului pragmatismului și proba nu este deloc
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
și, în același timp, suficient de elastic pentru a permite orice interpretare. Este Intact o parabolă? Și dacă da, despre ce? Despre Manipulare? Despre Capital( ism)? Despre Iubire? Despre Timp? Sau este ( doar) un policier bine făcut, cu vagi trimiteri filozofice? Altfel spus, face parte filmul-surpriză al spaniolului din categoria divertismentelor superioare, în care metafizica este doar praf în ochi, sau puzzle-ul polițist este numai ambalajul pe care trebuie să-l desfaci pentru a găsi înăuntru considerații profunde despre Natura
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
nu a primit note mai mari din partea criticii de întîmpinare. Și totuși iat-o premiată, cu bani grei și cu girul unui Stephen Greenblatt! Dutton vede în Elaine Scarry o autoare submediocră, confuză și dezarticulată în idei, cu un bagaj filozofic sumar, cu o înțelegere aproximativă sau uneori de-a dreptul greșită a unor concepte fundamentale, oarecum fermecătoare prin felul în care își pune uneori anumite probleme, dar cu toate acestea imposibil sau în tot cazul foarte greu de urmărit. Greenblatt
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
Claudiei, supa de alge, moartea) care nu creează totuși tensiuni, pentru că se lovesc într-o inerție leneșa de tonalitatea uscată a versului. Al doilea ciclu, Aproape haiku-uri se înscrie pe linia pendularii între încercarea înregistrării faptului cotidian și reflecția filozofica. (Își face loc aici umorul involuntar: "Asemeni trestiei,/ celularul sună în vînt,/ singuratic".) În Veneam din Tibet, al treilea ciclu al volumului, poezia lui Ion Drăgănoiu se transformă aproape în întregime în proza. Din nou reflecții: "Ce multă nevoie avem
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
și despre evenimente consumate și clasate. Dar totul este reclădit, reactivat, reproiectat din perspectiva unei insolite perceperi multiforme. Romancierul procedează prin aglutinare de particule epice, adăugând parcă la nesfârșit expunerii sale scene, secvențe, tranșe de dialog, dar și considerații istorice, filozofice, economice, militare, fără vreo intenție de organizare vizibilă, deși în tot ce ni se înfățișează deslușim sensul unei lente înaintări graduale. Nu doar Revoluția ne este adusă sub priviri, dar întreg veacul al cărui sfârșit l-a înecat în sânge
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
ulterior de tristă faimă (în ce mă privește) Guillotin se plînge că mașinăria-i de ucidere în masă - încă aflată în proiect - are o hibă, regele intervine și o remediază cu mîna lui. Și astfel, în acel salon, frivol și filozofic (cum credem toți, și nu cred că greșim, că a fost veacul al XVIII-lea), ghilotina se clintește din proiect. Nu știu dacă devine însă, prin aceasta, și inteligentă. Probabil, episodul e invenția lui Dumas. Ce altceva e ficțiunea decît
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
ai gândirii politice universale începând cu Antichitatea. Atunci, cum se explică incultura care mă caracterizează? Recunosc, n-am prea studiat în timpul facultății și nici după aceea bibliografia obligatorie pentru cursurile de socialism științific: când am luat în mână faimoasele Caiete Filozofice ale lui Lenin, n-am puut face altceva decât să zâmbesc indulgent: prea erau stupide; în ceea ce privește Materialism și empiriocriticism mi s-a părut a fi un amalgam indigest și confuz, bun să-i impresioneze pe semidocții convinși că-i “scris
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
mai ales pentru teatralitate, rolurile suculente, problematica complexă neobișnuită în melodrama lirică italiană a timpului. Spre deosebire de Faust de Gounod care a redus poemul goethean la o simplă poveste de dragoste, Boito a rămas mai aproape de sursă, încercând să păstreze dimensiunea filozofică a personajelor și adaptând întregul traseu inițiatic al eroului în căutare de absolut (nu de tinerețe și iubire ca în versiunea franceză). Lucrarea lungă, stufoasă pune probleme dificile de montare; regizoarea Anda Tăbăcaru-Hogea a încercat să le rezolve prin acumulări
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
ceva de muls, totul decurge normal. Când a secat ugerul, ne vedem de treburile noastre, punem coada pe spinare și tuleo! spre țările calde. După ce și-au plasat fiii prin universități occidentale, patrioții „săraci” de la conducerea țării contemplă tot mai filozofic rolul și rostul lor în această lume dizgrațioasă. N-au apucat, încă, s-o șteargă prea mulți, dar când robinetele bacșișurilor, ale procentelor la privatizări frauduloase și-ale „taxelor” pe servicii vor seca, o vor face fără nici un regret. Banii
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
Paul Alexandru Georgescu (v. Adevărul Literar și Artistic din 18. VII. 1999) și de comunicarea despre Palimpsestul quijotesc, susținută de Victor Ivanovici la recenta sesiune științifică organizată de Facultatea de Limbi străine și Institutul Cervantes din București. Diferite că atitudine filozofica, metoda critică și stil, aceste trei contribuții românești la exegeza cervantină au o dublă și importanța legătură comună și anume, pe de o parte, situarea în raport cu tipurile de bază, tradiționale de hermeneutica a tipul baroc parodic, tipul romantic eroic și
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
hispanoamericana. Una introducción (Quito, 1997). Alchimia se aplică acum la Borges, Cortázar, García Márquez și își dezvăluie documentarea amplă, serioasă cu preferințe pentru anii ^70-^80 (Darrida, Todorov, Northrop Frye). Nu uită tezele estetice ale lui Tudor Vianu și ideile filozofice ale lui C. Noica, dar nu folosește rezultatele recente, omologate intern și internațional, ale hispanicilor români. Indic numai tezele de doctorat ale Ileanei Scipione (Livrescul La Borges și Mircea Eliade) și Victoriei Baraga (Fenomenul apocalipsei în "Cien años de soledad
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
e cu adevarat Bernard, ori ce se întîmplă în mintea lui Jean. Scriind un roman clasic, urmînd conștiincios toate preceptele genului, purtîndu-se deci precum un scriitor omniscient cum se cade, Troyat reflectă, oarecum trist, în orice caz resemnat, la imposibilitatea filozofica a omniscientei: ăDacă un ochi străin ar pătrunde în adîncurile noastre nebănuite, dacă n-ar mai rămîne nici un singur val de umbra în sufletul nostru, întregul univers intim ar dispărea în acea lumină brutală, noi am înceta să mai fim
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]