56,083 matches
-
Critica va echivala atunci, în mod logic, cu reparcurgerea și reproiectarea unor mari opere diaristice; mai exact, a operelor la persoana întâi scrise de câțiva scriitori de calibru. Pe Mircea Mihăieș nu-l interesează aici jurnalul în sine, jurnalul ca gen, cu caracteristicile și tipologia lui, cu compartimentările presupuse de o anumită poetică și cu subdiviziunile impuse de finalitatea fiecărui diarist. Criticul urmărește de fapt modul în care jurnalul îl construiește, la propriu și la figurat, pe cel care îl ține
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
aceea de meloman. Inițiat în urmă cu un deceniu și jumătate, Festivalul Pădurilor, de la Compiegnie, spre exemplu, este unul dintre cele peste o mie - da, peste 1000 - de festivaluri ale sezonului estival francez. în afara celor două mari manifestări de acest gen, cea de la Avignon, cea de la Aix, cele regionale supraviețuiesc greu prin efortul colectivităților locale, în baza donațiilor, a mecenatului mai mult sau mai puțin generos, în baza spiritului de inițiativă a organizatorilor. Există în plus un firesc patriotism local ce
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul uman, portretul, garanție clasico-renascentistă a unității și a desăvîrșirii. Elementele sunt sugerate prin însumarea unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și le exprimă atributele. Apa aglutinează formele de viață specifice - pești
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Virgil Mihaiu Chapitô este un fel de "școală superioară de circ", condusă de doamna Teresa Ricou. Instituția situată lângă citadela Sao Jorge din Lisabona promovează interculturalitatea, reconceptualizarea genurilor (teatru, circ, dans), "polenizarea încrucișată" a esteticilor diferențiate etc. Ca bulgakofil înveterat ce sunt, nu puteam rata recentul spectacol-exercițiu propus de studenții de la secția numită Curso de Artes e Animaçao Circense: o originală versiune a romanului Maestrul și Margareta, realizată
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
-i scrie câteva cuvinte în franceză unei tinere care îi furase inima și-i ocupa toate gândurile. Răspunsul, plin de grație, de altfel, al preafrumoasei i s-a împlântat în creier ca un pumnal: " Deși poate par, nu sunt deloc genul francofil!" Așa că, ăștia puțini care mai suntem "francofili", ar fi cazul, în chip de eternă consolare și din spirit de echipă, să punem mâna pe cât mai multe cărți scrise în limba lui Pascal și Dumas (apropierea mi se pare perfect
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
nici o valoare literară, dar și romanele unor mari scriitori ce înglobează erotismul temelor complexe și îl deschid spre înțelesuri vaste și poezie. Are dreptate Marius Chivu, citat alături de Ion Bogdan Lefter, în calitate de specialist, cînd afirmă că "există puține capodopere de gen și piața e plină de cărți erotice foarte proaste". în schimb nu putem fi de acord cu el cînd recomandă, din prima categorie, povestirile erotice ale lui Anais Nin din volumul Delta lui Venus, apărut de curînd la Humanitas. Editura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
Constantin Țoiu Cuvinte descoperite într-un carnețel din anul 1977 plin de note spaniole practice nefolosite, indicații, ca hotele, pensiuni, care aici uneori se numesc hostales, gen: Hostal Regional, Calle del Principe, sau altul Benaventi, Calle Careteas unde e și o cafenea. Caretaș sau Sân Jaime, Calle Honoreta, Pension Lepanto, Hostal Residencia și multe altele. Nu mai țin minte unde am stat, era curat, într-o familie
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
marile itinerarii de la neant la creație, de la dezordine la rigoare și de la întuneric la lumină. Indiferent care ar fi pretextele imaginii și în ce regim ar putea fi ele înscrise, obsesia pictorului rămîne invariabil legată de mirajul nașterii din haos. Genurile își pierd, astfel, relevanța și modelele exterioare se topesc în devoțiunea interogației. Peisajul și natura statică, portretul și compozițiile cu personaje trăiesc, și se devoalează încetul cu încetul, în aceeași magmă cromatică și în aceeași aspirație către autoexprimare. Privită în
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
Mincă), textul scris de Heidegger ca explicație pentru refuzul de a părăsi Freiburgul în favoarea catedrei de la Berlin, nu este atît o bucată literară, pe cît de reușită pe atît de gratuită în substanța ei, cît o profesiune de credință. E genul de mărturisire care, pentru a fi rostită, nu are nevoie de o motivație venită din afară. Chiar dacă lui Heidegger nu i s-ar fi oferit posibilitatea plecării și, astfel, prilejul scrierii textului în litera pe care o știm, spiritul din
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
unor formulări neutre. Blochmann, la rîndul ei, scrie cu o afecțiune a cărei tonalitate e una precumpănitor amicală, nimic din timbrul vorbelor sale nedepășind pragul afectiv al unei camaraderii bazate pe afinități intelectuale. Una peste alta, o mostră din acel gen de corespondență pe care oamenii, scriind-o odată, au încetat s-o mai scrie astăzi, semn al unei schimbări mentale pe care, indiferent dacă o conștientizează sau nu, scrisul lor o ilustrează din plin.
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
probabil ca artă legată de un anume cult religios, ca și de o trimitere intenționată la tradiții extrem-orientale de meditație. - Am audiat recent al 10-lea D-voastră Cvartet de coarde. Astăzi compozitorii sunt, în general, mefienți vizavi de acest gen instrumental. Ce v-a determinat să-i fiți în continuare fidel? - Acest "Cvartet nr. 10" - care poartă subtitlul "In Perpetuum" - este un bun exemplu de muzică atemporală. Nu văd motive obiective care ar explica un declin al interesului pentru cvartet
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
replică: "Nietzsche a trăit cu obsesia a trei-patru idei pe care le-a repetat, demonstrat, amplificat, ilustrat și imprimat, fără a reuși vreodată să le schimbe sau să le îmbogățească". Ce filosof, se întreabă dl. Braga, n-a cunoscut acest gen de obsesie, cîteodată chiar pe mai puține idei? Ce filosof n-a dorit a-și demonstra cît mai apăsat registrul ideatic și n-a căutat a și-l îmbogăți prin reluare? Concluzia ni se pare verosimilă: "Rămînem, totuși, cu un
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
Yeats, D.H. Lawrence. Și totuși, aceste asumate și curajoase marginalizări nu fac din eseul lui Bloom o carte mai puțin demnă de admirație. Și mai puțin deplină intelectual, exact așa cum se prezintă, cu toate limitările ei autoimpuse. Nu subscriu, așadar, genului acestuia de lectură răuvoitor didactică. Nu cred că un critic literar are nevoie de periodice inspecții metrologice care să-i testeze precizia verdictului, afinitățile elective ori viciile de constanță. Mai ales că alcătuirea unui canon nu e în nici un caz
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
cele mai râvnite în toate teatrele lumii: de cinci ani director muzical la Teatrul de la Monnaie din Bruxelles (unde a luat concursul dirijând Elektra de Strauss), a devenit deja celebru pentru includerea în repertoriu a celor mai "grele" capodopere ale genului, precum Tristan și Isolda, Tannhäuser și Olandezul Zburător de Wagner (de altfel, Kazushi Ono a dirijat toate operele de Wagner, inclusiv ciclul integral al Inelului Nibelungilor - la Stadtstheater din Karlstuhe, unde a fost dirijor în perioada 1996-2002), Îngerul de foc
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
pentru pian de Prokofiev. Cât despre colaborarea lui Kazushi Ono cu regizorul Richard Jones, al cărui ambitus operal include Îngerul de foc și Inelul Nibelungilor, aceasta nu e nouă. Londonezul Richard Jones are aceeași propensiune către pietrele de încercare ale genului, îndeosebi către acelea care dau greutate efervescenței moderniste: a pus în scenă spectacole extrem de dificile, precum Wozzeck (la Komische Oper din Berlin și Welsh National Opera - cu care, de altfel, a obținut în 2006 Premiul Braclays/TMA), sau, în teatru
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
Angelo Mitchievici Joel Schumacher este mai cunoscut pentru reușitele sale genul thriller, cît și pentru cele două numere 3 și 4 - dacă ar fi fost 2 și 3? - din seria Batman, Batman Forever (1995) și Batman și Robin (1997), sau mai vechiul și excelentul Falling Down (Cădere liberă, 1993) cu Michael
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
de măsură, subminant, prefața excelentă și empatică a lui Mircea Cărtărescu. Volumul acesta e, fără nici o retorică gratuită, singular în spațiul poeziei românești. Și prin felul de a pune pe pagină textul, și prin tematizarea mirajului, și printr-un anumit gen de persiflare cu dus și cu întors a imposibilităților de a duce viziunea până la capăt. Un autor masiv și proteic cum e Andrei Codrescu și o tânără scriitoare trăind într-o neîntreruptă fascinație a barocului arborescent ca Ruxandra Cesereanu evită
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
a imposibilităților de a duce viziunea până la capăt. Un autor masiv și proteic cum e Andrei Codrescu și o tânără scriitoare trăind într-o neîntreruptă fascinație a barocului arborescent ca Ruxandra Cesereanu evită toate clișeele - scuzabile, e adevărat - inerente mecanicii genurilor și speciilor, toate formulele tipice și necesare unei cărți de poezie. 7 Dacă nu ar fi vorba despre un enorm poem scris la două mâini, am avea destulă îndreptățire să descifrăm aici un fantasy contemporan, să trasăm liniile unei povești
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
de imaginație poate fi compensată de apăsarea demențială pe acceleratorul vulgarității și iraționalului. O țară nu poate fi condusă doar prin invective, denunțuri și amenințări cu moartea. Nici măcar România. Mesajul PRM-ului n-a depășit niciodată pragul teoriilor conspiraționiste de genul "țara în pericol", avându-i în distribuție în roluri importante pe unguri, evrei și țigani. Iată că țara e la locul ei, iar în loc să fie ocupată e mai degrabă abandonată: milioanele de "căpșunari", zidari și constructori părăsesc în ritm alert
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
povești?/ Atunci râzi, bă, și nu citi-nainte..." Umorul negru, teme precum crima, boala și moartea sunt tratate în mod satiric, cu bună știință diminuate pentru a preveni, ca în homeopatie, ceea ce nu mai poate fi tratat. O capodoperă a genului e Balada rabiatei Arabella: "Arabella lui Glucoză/ și-a făcut rost de-un buldozer/ și-a luat-o cu el prin sat/ chitită pe demolat"... ceea ce, evident, a stârnit populația din Scăieți la înjurături "de parastas, de patrafir și de
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
de maghiar,/ costițe de preșcolar...") și nici poeme ca Veta cu racheta sau mult prea lunga Baladă a Caporalului M. Ilie. în schimb, câteva "rime duioase", precum Pisicuța, Haiku felin, Cu satârul ridicat, pot fi citate ca adevărate capodopere ale genului: "Cu satârul ridicat/ mama m-a întâmpinat/ și duios m-a întrebat/ că de ce-am întârziat./ Eu i-am spus adevărat,/ însă dânsa m-a tranșat./ Acu-s tare supărat -/ stau la colțuri separat./ Mama m-a avertizat/ că
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
aceleași versuri pentru a obține de la Butterfly bonusul unui lap dance (dansul în poală), pe care, filmul nu ni-l dezvăluie. Regizorul ne face cu ochiul, proiectînd în stilul peliculelor vechi anunțul lacunei - Reel Missing. Cheia personajului se află în genul acesta de filme, Vanishing Point, Dirty Marry, Crazy Larry, Big Wendsday, etc., locul de unde el își face apariția. Și fetele se proiectează magnetic în lumea afișului, a filmului, în lumea regizorilor acolo unde se fabrică iluziile și decepțiile. Mike nu
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
un artefact, ci este o anumită senzație, un sentiment, un gust, ce mai încoace și încolo, o epocă înviată printr-o abilă mișcare de baghetă a magicianului. În plus, fetele sunt la curent cu întreg repertoriul de filme de acțiune gen Vanishing Point (1971), pomenit a doua oară. Film de cult al anilor '70, în regia lui Richard C. Sarafian, acesta aduce în scenă un supererou al volanului, Kowalski, care conduce tot un Dodge Challenger și cu care se identifică, probabil
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
-și ia revanșa, și din vînat devin vînători într-o cursă senzațională care se termină cu eliminarea lui Mike, transformat la sfîrșit într-un sac de box, iar filmul se termină brusc, fără concluzie. Filmul nu se îndepărtează de la convențiile genului, dar să derulăm puțin înapoi. Prezența lui Robert Frost într-o intrigă de film horror este asumat șocantă și amuzantă în același timp, relevînd una din strategiile pop art-ului, de a transforma profunzimea în superficialitate și invers, transgresînd frontiera unor
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
se spun, întotdeauna, întru însuflețirea locurilor izolate. S-au spus la Canterbury, s-au spus și la Florența. Doar că în peștera-vizuină pătrunde numai umbra lor, o formă goală umplută cu te miri ce, cu demonstrații de virtuozitate în toate genurile, de la melodramă la flecăreală de salon. Motto-uri serioase (trucate în spirit postmodern) și desene... ezoterice îți zăpăcesc definitiv sistemul de repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]