5,909 matches
-
iar noi ne-am văzut de treburi. Se făcuse liniște în Capitală, numai megafoanele pe străzi urlau discursul prefabricat... toți îl urmăreau pasionați pe președintele peltic care de obicei ținea ore întregi capul de afiș la TV. Tramvaiele și troleele golite de călători se fâțâiau disperate în căutarea blatiștilor și numai câte un provincial se mai urca în ele. Noi repetenții eram oameni cumpătați, nici nu aveam de ce să ne amestecăm cu ceilalți, așa că o parte din gașcă s-a refugiat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Slavă Domnului că s-a dovedit a fi o furtună într-un pahar cu apă. Mai întâi Cortina se ridică, iar acum rusnacii încep să arunce din nou cu artificii. Se pare că afacerile noastre vor prospera din nou. Își golește paharul și-l bate pe spate pe vărul lui cu afecțiune. Desigur, pot vorbi cu tine despre lucrurile astea, pentru că faci parte din familie. Mark Winshaw digeră în tăcere informațiile. Poate pentru că nu și-a cunoscut tatăl, pe Godfrey, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
reviste și casete video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți, pe care le aranjasem personal, cu mulți ani în urmă, fuseseră în mare parte golite de cărți (înghesuite acum într-un turn de cutii de carton, în dormitorul de rezervă) și pe ele erau în schimb împrăștiate alte casete video, așezate atât orizontal, cât și vertical, unele cumpărate gate înregistrate, altele umplute cu fragmente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se debaraseze de sifiliticul ăla ramolit și stângist, Beamish. — Deci au nevoie de un nou șef la știri. — Categoric. Hilary răsucea în minte propunerea. — El mi-a oferit prima șansă, știi asta. Pe la mijlocul anilor ’70. — Așa este. Henry își goli paharul și întinse mâna spre carafă. Dar pe atunci nici cei mai mari dușmani ai tăi, spuse el sec, nu te-ar fi putut acuza că ești o sentimentală. Când Hilary a venit la întâlnirea cu Alan Beamish, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
A spus că avionul lor fusese interceptat cu mult înainte de a ajunge la destinație și cu mult înainte de a putea fi detectat de radar, în condiții normale. Inamicul fusese prevenit, într-un fel sau altul, de misiunea lor. Findlay își golise ceașca de ceai și privea gânditor frunzele, ca și cum ar fi putut citi în ele trecutul. Mi-am dat seama pe loc că nu existase nici o zi în ultimii optzprezece ani din viața acestui om în care să nu se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în detaliu și articole sportive s-a prăbușit în jurul lui ca un castel din cărți de joc peste mai puțin de un an, auditorii independenți aduși să adune mizeria au fost uluiți de viteza și eficiența cu care a fost golit fondul de pensii - nu doar consumat, ci pur și simplu golit -, iar banii au fost supți pentru a fi cheltuiți în încercări inutile de a amâna prăbușirea diverselor tipărituri eșuate, rețele de magazine eșuate, echipe de fotbal eșuate și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trezește țintuit între ceilalți, paralizat între pofte și spaime, neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu căuta și scotocea în fiecare dulap și debara din casă, convinsă că va găsi intrarea secretă către celălalt tărâm! Brusc avu aceeași senzație de zid și țevi de apă caldă din fundul cămării de pe hol, după ce în sfârșit o golise de tot. Adio, trecut blând al omenirii. Rochia are un fermoar lung la spate și ea se chinuie să-l închidă. Acum că s-a hotărât să plece, se grăbește: pe cât de nerăbdătoare aștepta întoarcerea iubitului, pe atât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un contract pe termen nedeterminat cu pictorul. Îl doare drept în cot de rotația pământului, ba chiar și de ecliptică, e un tip tare de tot, îl bârfesc cunoscuții. Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul, având grijă să golească numeroase sticle. Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora Martinescu. ─ Salutare, spune volubilă Martineasca. Pascal murmură și el ceva potrivit cu ocazia. Pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost într-adevăr o idee bună. Cum va coborî? Soarele a răsărit, lumea răsuflă ușurată, bună, rea cum o fi, e totuși o nouă zi. Până pe la zece, zece jumătate, o promisiune chiar. Și-apoi autobuzul s-a mai și golit după ce a trecut de centru, nu mai sunt acum decât puțini călători. Unul sau doi au rămas în picioare, ca doi marinari lângă catargul ce înfruntă marea agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
durată a pus bazele armatei lui, care i-a făcut cinste de aici înainte. În plus, pentru a putea săvîrși fapte mari, servindu-se tot de religie, a început să manifeste o cruzime plină de cucernicie, alungîndu-i pe marani și golindu-și astfel regatul, fiind sigur că nu poate să existe o faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sări pe o parte și el pe cealaltă, poticnindu-se când atinse pământul care-i fugea Încă de sub picioare, și apoi se trezi că trăgea-n bivolul care se Îndepărta și auzi cum gloanțele i se-nfigeau În carne, Își goli Încărcătorul În bivolul ăsta care continua să fugă și Își aminti că trebuie să tragă mai În față, În omoplați și, În timp ce se precipita să-și reîncarce carabina, văzu că bivolul se prăbușise. Era În genunchi, smucindu-și capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
griji, spuse Paco cu un glas care părea că se aude de departe. Dar du-te odată după doctor. Dacă ți se-ntâmpla asta În arenă, te ridicau și te cărau alergând până-n sala de operații. Și dacă ți se golea artera femorală până să ajungeți acolo, chemau preotul. — Spune-i și unuia dintre preoți, Îi mai spuse Paco, ținându-și șervetul strâns peste abdomen. Nu-i venea să creadă ce pățise. Dar Enrique alerga deja pe Calle San Jerónimo către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pescuit, spuse Bill. De peste tot! — Pescuit. Pentru asta bem noi. — E mai tare ca baseballu’. Nu există comparație, spuse Nick. Când om fi-nceput noi să vorbim despre baseball? Din greșeală, fără să ne dăm seama. Baseballu’-i pentru ratați. Goliră paharele. — Acu’ să bem pentru Chesterton. — Și pentru Walpole, interveni Nick. Nick turnă băutura. Bill turnă apa. Se priviră. Se simțeau foarte bine. — Domnilor, spuse Bill, pentru Chesterton și Walpole. — Exact, domnilor, spuse și Nick. Le dădură peste cap. Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
problemă judiciară. — Habar n-am. E o diferență. — Eu nu-mi dau seama. — Bine, lasă. Hai să ne-mbătăm. — Bine, zise și Bill. Hai să ne-mbătăm ca lumea. Să ne-mbătăm și după aia să mergem să Înotăm. Își goli paharul. Îmi pare tare rău de ea, da’ ce să fac? Știi doar cum era maică-sa! — Era Îngrozitoare, zise și Bill. Dintr-odată, gata, se terminase. N-ar trebui să vorbesc despre asta. — Da’ nici nu vorbești. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la fundul sacului. Bătu cuiul Într-un copac cu latul toporului. Își agăță sacul În el. Înăuntru erau toate proviziile lui. Acum erau la adăpost, deasupra pământului. Îi era foame. Nu credea să-i fi fost așa de foame vreodată. Goli Într-o tigaie o conservă de carne de porc cu fasole și una de spaghete. — Am dreptul să mănânc chestii de astea, dacă sunt dispus să le car, spuse Nick. Vocea Îi suna ciudat În pădurea Întunecată. Nu mai scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o limbă foarte sensibilă. Îi era foarte foame. Peste râu, deasupra mlaștinii, aproape În Întuneric, văzu cum se lasă o ceață ușoară. Mai privi cortul o dată. Gata. Luă o lingură plină din farfurie: — Doamne, spuse Nick. Doamne, Dumnezeule! spuse bucuros. Golise deja toată farfuria până să-și aducă aminte de pâine. A doua porție o mâncă cu pâine și apoi șterse farfuria până străluci. Ultima oară când mâncase fusese În restaurantul gării St. Ignace, de unde Își luase un sandviș cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se hotărî să lase apa să fiarbă. Își aduse aminte că așa o făcea Hopkins. Odată, se certa cu Hopkins pe orice. Deschise o conservă de caise cât aștepta să dea cafeaua-n foc. Îi plăcea să deschidă conserve. O goli Într-o cană de tinichea. Cât vedea de cafea, bău siropul din cană, cu grijă la Început, să nu-l verse, și apoi, meditativ, Începu să sugă caisele. Erau mai bune decât cele proaspete. Cafeaua dădu-n foc. Capacul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văzuse nici un cunoscut pe stradă. Chiar Înainte să dea-n Puerta del Sol intră Într-o cafenea. Înăuntru era liniște. Câțiva bărbați stăteau la mesele de lângă perete. La o altă masă patru bărbați jucau cărți. Cei mai mulți fumau sprijiniți de perete, golindu-și ceștile de cafea și paharele de lichior așezate În fața lor pe masă. Manuel traversă camera mare până ajunse În cea mică din spate. Un bărbat adormise la una din mesele din colț. Manuel se așeză la o masă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se aprindeau luminile prin case și era plăcut să privești ferestrele când te plimbai pe stradă. În fața magazinelor atârna o grămadă de vânat și zăpada pudra blana vulpilor cu cozile bătute de vânt. Căprioarele atârnau și ele Înghețate, grele și golite de măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul venea din munți. În fiecare după-amiază ne duceam la spital și erau mai multe variante de a ajunge acolo, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până să ne-ntoarcem la pachebot grecii Îl deschiseseră deja și nu mai lăsaseră nimic În urma lor. Au dinamitat și seiful. Nu știe nimeni ce-au scos de-acolo. Vasul transporta aur și l-au luat pe tot. L-au golit. Eu am fost ăla care l-a găsit și nu m-am ales cu nici un bănuț. Da’ a fost o Întreagă poveste. Cică era chiar lângă portul din Havana când a Început uraganul și n-au putut acosta sau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au pierdut cârma totuși. Oricum, dacă ajungeau În golf nu mai aveau de ce să se lovească până-n Mexic. Da’ tre’ să se fi Întâmplat ceva când s-au Împotmolit pe vântu’ și ploaia aia și căpitanul le-a ordonat să golească rezervoarele. Nimeni n-ar fi putut să stea pe punte pe furtuna aia. Probabil că erau toți dedesubt, Înăuntru. N-ar fi putut supraviețui pe punte. Și tre’ să fi fost ceva scene acolo, Înăuntru, pentru că, știi, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tranșee, rezerve de muniție, pistoale de semnalizare, căști Împrăștiate, truse medicale, măști de gaze, bidoane goale, ceva strivit, cutii goale, o mitralieră pe trei picioare având În jurul ei un cuib de cartușe goale, cartușiere Întregi ieșind din cutii, cutia frigorifică, golită Într-o parte pentru că-i zburase capacul, echipajul zăcând În poziții ciudate și, În jurul lor, și mai multe hârtii. Mai erau cărți de rugăciune, fotografii de grup În care echipajul de mitraliori era așezat după ordinea ierarhică și poza o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că În pădure era zi, și acele de cucută care ți se-nfigeau În burtă. Așa că, de câte ori ajungi În vreun loc pe unde-au stat indieni Înainte, le simți Încă mirosul, deși ei nu mai sunt acolo, și toate sticlele golite de calmante și toate muștele care zboară pe acolo nu pot ucide mirosul de iarbă grasă, pe cel de fum și pe celălalt, de piele de jder abia jupuită. Și nici glumele despre ei și despre țigăncile lor bătrâne. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]