7,948 matches
-
salt adaptativ în virtutea celei noetice, confirmând adagiul idealului clasic după care eficiența este întemeiată reciproc în virtute, iar îndemânările curente sunt semne ale unei înzestrări individuale generaliste dobândite pe linie spirituală în tensiunea permanent reîncărcată a țintirii unei nobile finalități. Grația practicantului de elită în etică este convertibilă în rezultat valid ori de câte ori conștiința de sine reușește întinderea punții celor două teritorii existențiale, adică ori de câte ori dexteritatea nu devine oarbă, iar mănunchiul de date obiective nu rămâne un agregat artificial încremenit în neutralitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o criză acceptabilă, normală, produsă de debusolarea tranziției, la toate nivelurile. Totuși, nu neapărat ingurgitabilă. Anul 1990 a fost emblematic în acest sens, plin de tensiuni, discordii, ranchiune, frustrări, fratricide etc., dar și de ironie jucăușă, fantezie, solidaritate, stări de grație - un an foarte interesat de studiat, cred, de istorici, politologi, psihologi, psihanaliști, jurnaliști (spun aceasta fiindcă eu însămi l-am cercetat cu asupra de măsură, considerându-l definitoriu pentru mentalitatea românească). Sindromul crizismului a apărut odată cu prestația lamentabilă a proaspătului
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
acești ani: 1. ieșirea în stradă mai ales a tinerilor, în decembrie 1989, pentru a înfrunta regimul Ceaușescu, prin asumare sacrificială; 2. fenomenul Piața Universității, mai cu seamă în perioada aprilie-mai 1990, care a concretizat un fel de stare de grație și o revoluție spirituală, dar a unei minorități blamate de restul poporului, care nu a înțeles ce se întâmplă; 3. ceremonia funerară a lui Corneliu Coposu, omagiat simbolic de către aproape toți românii, inclusiv de către foștii săi inamici politici; 4. vizita
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
măsură să o și concretizeze. Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare în mod public de la toți necreștinii pentru acțiunile reprobabile comise de creștini de-a lungul secolelor. Ioan Paul al II-lea a fost însă pontiful de grație (aproape providențial) al secolului XX. Traian Băsescu este doar președintele României: nimeni nu are dreptul să-i pretindă să-și ceară scuze de la poporul român pentru ororile înfăptuite în perioada comunistă. Dar actualul președinte al țării ar putea înființa o
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
anului 1990 am devenit intrigată în fața viesparului politic, a disensiunilor, ranchiunelor, frustrărilor, violențelor tutelate de regimul Ion Iliescu. Am avut parte de un al doilea catharsis în perioada 22 aprilie - 13 iunie 1990, când a avut loc acel ritual de grație numit fenomenul „Piața Universității”. Cred și știu că atunci mi-am dobândit conștiința morală; sau, dacă am avut-o înainte măcar puțin, atunci mi-am consolidat-o, atunci ea a devenit consistentă și limpede. Datorez, prin urmare, enorm, fenomenului „Piața
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
relativ. Mi se pare jenant să spun, să recunosc că îmi iubesc țara. Discursul patriotic este astăzi o crustă sonoră, o piele zornăitoare. Iar România nu are încă un conținut limpezit. Ea este încă cețoasă, brumată, aluvionară și nu are grație. România nu are grație și nici tărie. Dar nădejdea în țara mea poate fi un simțământ constructiv: fără rugăciuni vizibile ori invizibile, fără cuvinte mari, fără inflamări, fără accente sangvine, fără exces. Nădejdea e un simțământ firesc și omenesc. De
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
jenant să spun, să recunosc că îmi iubesc țara. Discursul patriotic este astăzi o crustă sonoră, o piele zornăitoare. Iar România nu are încă un conținut limpezit. Ea este încă cețoasă, brumată, aluvionară și nu are grație. România nu are grație și nici tărie. Dar nădejdea în țara mea poate fi un simțământ constructiv: fără rugăciuni vizibile ori invizibile, fără cuvinte mari, fără inflamări, fără accente sangvine, fără exces. Nădejdea e un simțământ firesc și omenesc. De aceea și nădejdea mea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pe care l-a simțit alături. PREȘEDINTELE ȚĂRII, Ion Iliescu, Oaspetele meu ! Televiziunea Vaslui a apărut ca urmare a unui act de mare curaj. De fapt eu întotdeauna am fost un ,,batailleur” și din cauza asta n-am fost nicicând în grațiile mai marilor timpului. Zic eu, în pofida schimbărilor, mi-am păstrat personalitatea. Președinții de țară care mi au fost oaspeți, în sens că i-am avut în bătaia camerei de luat vederi și le-am difuzat imaginea au fost: Francois Mitterand
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
atenția. Partea I-a. După o introducere lentă, urmează o mișcare vioaie, allegro con brio, scrisă în formă de sonată. Viorile prime expun în piano tema I. Ea e zburdalnică, dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente ce alternează între suflători și coarde, urmează un moment culminant, în care orchestra își concentrează întreaga capacitate sonoră. Contrabașii, împreună cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se deschide cu o temă ce amintește menuetele viguroase ale lui Haydn. În schimb, a doua secțiune melodică vădește o fină rezonanță mozartiană. Este parcă o evocare a ,,frumoaselor vremuri de odinioară” o parodiere a stilului pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea. Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între cei doi corni și clarinet, în timp ce violoncelele și bașii acompaniază: După o scurtă dezvoltare a acestui minunat trio, menuetul se reia de la capăt
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Radio România Cultural, ediția cu numărul 8. La Odeon. O gală pașnică pentru cultura română Adriana Gheorghe Nu știu despre ceilalți ani și celelalte ediții (au fost, tot ce se poate, identice), dar Gala de luni, 24 martie, anul de grație 2008, a oferit o fascinantă călătorie în timp (undeva pe la începutul anilor ’90). Scenografia generoasă a ezitat „modern“ între indiciile „culturii“ ori „spectacolului“ (jilțuri, lumânări aprinse, ghivece cu flori) și „îndrăzneala“ de inspirație disco-orientală (fum pompat semnificativ pe scenă, cortină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
arăta fata și nici măcar cum o chema. Mi-a plăcut pentru că nu era de pe la noi. Venise cu părinții, de la oraș. Vorbea altfel decât prin părțile noastre și asta îi dădea o aură aparte. M-am chinuit să-i intru în grații, dar nimic. Parcă nici nu existam pentru ea. Aruncam cu mingea prin preajma ei. Dimineața veneam primul și-i opream cele mai apreciate jucării. Le lua fără să se uite la mine, fără să-mi mulțumească măcar. Și cu ce credeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
interzis intonarea oricărui imn, înțeles de propaganda de la București ca o „manifestare artistică românească“. În paranteză fie spus, același martor prețios pentru aspecte mai puțin cercetate din istoria epocii și a muzicii contemporane ei, amintește că în același an de grație 1941, în Boemia sub ocupație, George Georgescu, în același turneu de propagandă, a primit o scrisoare din partea unui localnic, „în care i se spunea că e o rușine că el, ca român, a acceptat să dea în Praga concertul într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
10. Care e impactul crizei economice globale asupra României și a Europei de Est? Modelul de dezvoltare de tip "tigru" urmat de Irlanda s-a dovedit neviabil. Într-adevăr, recenta criză mondială n-a făcut decât să dea lovitura de grație unei economii care începuse deja de câtva timp să scârțâie. Modelul irlandez combină dumpingul de taxe pe profit necesar pentru a atrage companii multinaționale, cu o creștere a cererii interne de construcții și servicii aferente bazat pe speculație imobiliară. Și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
că nu aș fi putut spera la ghizi mai competenți (da, acest lucru a inclus înțelegerea faptului că o limbă și o țară, ultima foarte mult criticată și ridiculizată în străinătate, puteau oferi o înțelegere atât de bogată, puteau poseda grație și demnitate și puteau avea proprii lor gânditori, poeți și povești de spus). Prin urmare, în acei trei ani m-am transformat sau, mai precis, am fost transformat nu doar într-un cercetător diferit, ci și într-un observator al
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a semănat cu „momentul Sevilla“, cum ar spune vechii cronicari de la „Sportul“: „quatre moins... “, atât a apucat să zică cel în cauză, iar din sală au răzbătut urale, „apără Duckadam!... “, a apucat Emanuel Valeriu să îngaime în 1986. Momentele de grație maximă se măsoară în sutimi de secunde, acelea care nu vin după consumarea întregii scene, e vorba de acele mici momente, insesizabile, care dau certitudinea deznodământului. Din punctul ăsta de vedere, fotbalul și arta seamănă întru totul. Seamănă în momentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ideologice, dincolo pe criterii rasiale. Aici intrau la pușcărie oameni fiindcă citeau cărți; dincolo erau împușcați fiindcă aveau pielea neagră. Culoarea epidermei și favoarea de-a fi unici aleși ai Divinității sunt invocate și azi de fanatici care proclamă judecata & grația unui Dumnezeu falsificat, în numele căruia comit crime inimaginabile. Atunci s-a născut rock-and-roll-ul. Privit cu suspiciune, ostracizat în biserici, blamat în congrese de partid, izgonit din showbiz & din programele educaționale, metis, senzual & bolovănos, bastardul blues-ului și-al folclorului săracilor avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Așa de exemplu, în lumea leilor, unde 10-12 lei urmăresc aceeași femelă, dintre aceștia ea va alege doar unul cu care va rămâne, ceilalți se vor îndepărta pașnic, familia astfel constituită va rămâne unită pentru toată viața. În lumea bizonilor grațiile femelelor se câștigă prin luptă, fără ca beligeranții să se sacrifice. Și instinctele sociale pot genera conflicte naturale ca și instinctele individuale. Astfel instinctul de proprietate, corolar al instinctului de nutriție, nu duce la conflicte atâta timp cât proprietatea este respectată, pentru că proprietatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
patriarhii Antiohiei, Alexandriei și Ierusalimului s-au unit cu patriarhul Marcu din Efes și l-au depus pe Mitrofan al Il-lea (patriarhul Constantinopolului) anulând în același timp unirea cu Roma. Invazia musulmană de la 1452 avea să dea lovitura de grație bisericii răsăritene prin ocuparea Constantinopolului. Urmarea a fost că biserica Sfânta Sofia (sediul patriarhiei ecumenice) este transformată în moschee, împăratul Constantin al Bizanțului moare pe câmpul de bătălie, iar nenorocirile care au urmat au fost percepute de contemporani ca o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
frunte urmașii vicarului lui Hristos, ea intră în regres datorită patimilor care aveau să-i năpădească clerul. Din analiza izvoarelor istorice și a stării actuale a Bisericii catolice (căci despre ea este vorba) Paulescu ajunge la concluzia că lovitura de grație avea să o dea patima de proprietate și patima de dominație, cu alte cuvinte bogățiile pe care Biserica le acumulează prin danii de la împărații timpului. Se adaugă acestora regalitatea feudală cu care șefii ei, îndeosebi papii, au fost învestiți. Necazurile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
plin capitalism postrevoluționar!... Parcă se eschiva programatic de la armonizarea profitabilă cu mediul și cu epoca. Singularitatea și, finalmente, singurătatea lui s-au datorat și acestei repulsii aproape organice față de semenii descurcăreți, adaptabili, maleabili, conformiști cu mai multă sau mai puțină grație, oportuniști groși și sofiști subțiri. „Trecem unul pe lângă altul, evitându-ne, eu și un fost coleg de facultate, de asemenea scriitor: este atât de evident că nu vrea să mă vadă încât îi îndeplinesc dorința, făcându-mă, la rându-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și anonimat, prin ipocrizie și banalitate asumate. Între o polemică cu Andrei Pleșu din Minima moralia și o scurtă amendare a lui Al. Piru, eseistul nostru are timp să precizeze tipul de morală profesat în sentențiile ibrăileniene: o morală „a grației, a firescului, din care lipsește orice urmă de scrâșnet“. Fapt de o importanță capitală, adesea neglijat datorită obliterării operei aforistice a autorului prin „secundaritatea“ genului sapiențial: „Morala grației nu e, în fond, decât o formulă menită să ilustreze ideea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să precizeze tipul de morală profesat în sentențiile ibrăileniene: o morală „a grației, a firescului, din care lipsește orice urmă de scrâșnet“. Fapt de o importanță capitală, adesea neglijat datorită obliterării operei aforistice a autorului prin „secundaritatea“ genului sapiențial: „Morala grației nu e, în fond, decât o formulă menită să ilustreze ideea mai veche a lui Ibrăileanu potrivit căreia arta, în ciuda înfățișărilor ei înșelătoare și enigmatice, își găsește mereu un viguros temei etic, așa cum și eticul, la anumită altitudine, devine operă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ale fumatului. Poate că intimitatea cu opera lui Ibrăileanu contaminează, deoarece Patraș se manifestă, pe porțiuni, el însuși ca moralist cu expresie lapidară și, la rândul ei, memorabilă: „Ambiția de a străluci e îngerul oamenilor mici“; „Eticul e starea de grație a inteligenței“; „Spiritul critic e în esența sa feminin, în vreme ce vocația lecturii nu se potrivește decât bărbatului“; „Scriitorul se cuvine să fie mai selectiv atunci când pleacă pe insula sa pustie. Câteodată, parcă nu-i așa o rușine să fii homo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
banii într-o chestie care să-i aducă celebritate? N-ar risca unul bătrân și precaut. Vreunul tânăr și inconștient poate c-ar intra în combinație, însă după acel august 1969 cam greu să se mai nimerească asemenea moment de grație. Dar ploaia a salvat un concert care risca să eșueze în banal și business. Confruntați cu vitregia naturii, oamenii totdeauna au dat măsura posibilităților - mai ales a celor distructive. La Woodstock n-a fost cazul. Operatorii au prins imagini de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]