5,312 matches
-
guvernului francez până în 1875. În limbile în care se face distincția, numele de unități de măsură sunt substantive comune (adică nu substantive proprii), indiferent dacă derivă sau nu dintr-un nume propriu. Ei folosesc setul de caractere și urmează regulile gramaticale ale limbii în cauză, de exemplu „"”", „"”", dar fiecare unitate are un simbol standard, independent de limbă, de exemplu „km” pentru kilometru, „V” pentru volt etc. În sistemul metric, multiplii și submultiplii de unități urmează un model zecimal, concept identificat ca
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
în paralel cu sistemul metric în unele sau în toate contextele. Simbolurile SI pentru unități metrice sunt destinate a fi identice, indiferent de limba utilizată dar numele de unități sunt substantive comune și folosesc setul de caractere și respectă regulile gramaticale ale limbii în cauză. De exemplu, simbolul unității SI kilometru este "km" peste tot în lume, chiar dacă în limba locală cuvântul pentru numele unității poate varia. Printre variantele în limbi diferite ale numelui acestei unități se numără: "chilometro" (italiană), "Kilometer
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional, iar în secolul al XVIII-lea și lexicul ajunge să țină pasul cu necesitățile limbajelor de specialitate. Este perioada în care, datorită prestigiului culturii pe care o poartă, franceza este limba de comunicare internațională a elitelor
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
latinei clasice și celei populare, dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza a moștenit și trăsături gramaticale apărute deja în latina populară. În aceasta apar, de exemplu, formele verbale analitice precum viitorul de tipul > * > fr. mod. "chanterai" „voi cânta” și trecutul de tipul > literal „am pâine mâncată”, de unde forma de perfect compus fr. mod. "j’ai mangé
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mod. "trois" „trei”) și [o] ( > fr. "fleur"), accentul germanic fiind mai puternic decât cel latin și provocând lungirea considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu scurtarea celorlalte. Ca urmare, [a] final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
se reduc la [k], respectiv [g]: [kʷarre] > [karre] > fr. mod. "carré" [kare] „pătrat”, [gɛrə] > [gɛrə] > fr. mod. "guerre" [gɛːr] „război”. De asemenea, [t͡s] > [s], [d͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
VIII-lea al Angliei și prințesei Maria, fiica acestuia (1530); tratatul de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei medii față de cel al francezei vechi este reducerea diftongilor și a triftongilor la câte o vocală. Structura gramaticală se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea topicii propoziției în structura subiect + predicat + complement, și relativa regularizare a conjugării. Dispariția din pronunțare a mai multor desinențe personale duce la generalizarea subiectului exprimat printr-un cuvânt aparte. Totuși
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
publică nu le mai consideră inferioare limbii franceze. De exemplu, idiomurile altele decât franceza vorbite tradițional pe teritoriul Franței pot fi predate în învățământul de stat. Revoluționarii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea fiind burghezi instruiți în franceza clasicismului, normele gramaticale și ortografia rămân cele fixate în secolele XVII-XVIII. Doar lexicul suferă schimbări. Dintre multele cuvinte și sensuri noi, unele sunt actuale și în prezent în domeniul politicii: "Assemblée nationale" „Adunare națională”, "antipopulaire" „antipopular”, "pacte républicain" „pact republican”, „tricolore” „(drapel) tricolor
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
se află în prezent în Biblioteca de la Vatican. "Meshari" este scrisă în dialectul albanez gheg cu alfabet latin, cu o literă (ћ) din alfabetul chirilic și cu unele litere modificate. Cartea are un vocabular bogat, iar ortografia sa și formele gramaticale par să fie sigure, ceea ce indică o tradiție mai veche a scrierii în limba albaneză. Dialectul folosit în "Meshari" a fost unul dintre subiectele principale ale lucrărilor științifice publicate de . "Meshari" a fost descoperită în 1740 de Gjon Nikollë Kazazi
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
partitiv, numeralul că determinant și adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât). Că în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste categorii gramaticale se caracterizează prin gen gramatical (masculin și feminin), precum și prin număr (singular și plural), deși aceste trăsături nu sunt totdeauna reprezentate de forma sonoră a cuvintelor. Pluralul este auzibil numai în mod excepțional, dar este totdeauna marcat în scris. Genul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât). Că în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste categorii gramaticale se caracterizează prin gen gramatical (masculin și feminin), precum și prin număr (singular și plural), deși aceste trăsături nu sunt totdeauna reprezentate de forma sonoră a cuvintelor. Pluralul este auzibil numai în mod excepțional, dar este totdeauna marcat în scris. Genul majorității substantivelor și al unor
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
determinant nu se poate folosi în franceză împreună cu articolul hotărât. Substantivul francez prezintă dificultăți pentru un nenativ mai ales în ceea privește genul sau, formarea femininului celor animate și a pluralului: Substantivul se caracterizează și în franceză prin categoria genului gramatical, dar acesta poate fi numai masculin sau feminin. Genul substantivului se distinge mai rar că în română numai din formă substantivului, dar se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone à să mère" „Pierre îi dă telefon mamei sale”. Într-o asemenea propoziție, din punct de vedere logic, tema (partea din enunț deja cunoscută de destinatarul acestuia) este subiectul gramatical ("Pierre") și stă pe locul întâi, iar rema (partea de enunț care constituie o informație nouă pentru destinatar) ("mange une pomme") este pe locul al doilea, iar vorbitorul nu face niciun efort pentru că acesta să fie rolul părților logice ale
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
întâlnit acolo”, "Tu ț’es levé tard ce matin" „Te-ai sculat târziu azi dimineață”. Numai prin topica și prozodie În comunicarea prin limba, rolul de tema și cel de remă al părților de propoziție privite din punct de vedere gramatical depinde de situație și de intențiile vorbitorului sau ale scriitorului. De aceea tema nu este totdeauna subiectul. O intrebare precum "Quand vas-tu à la poste ?" „Când mergi la poștă?” se referă la complementul circumstanțial de timp. Răspunsul poate fi
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
tema este "Je vais à la poste", iar rema - "demain", accentuat mai puternic decât cuvintele "vais" și "poste". Dacă însă întrebarea este "Que fais-tu demain ?" „Ce faci mâine?”, adică se referă la predicat, răspunsul este același din punct de vedere gramatical și al conținutului că cel precedent, "Demain, je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”, dar aici "Demain" a devenit tema prin plasarea la începutul propoziției și cu pronunțarea pe un ton mai înalt a ultimei silabe, cea accentuată
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
lui pardonnera" „Dat fiind că îl iubește, îl va ierta”. În cazul mai multor tipuri de circumstanțiale și conjuncții, locul propozițiilor este interschimbabil, iar aceasta marchează schimbarea rolurilor de temă-remă. De multe ori, schimbarea ordinii este posibilă fără alte schimbări gramaticale. Exemple cu diverse fraze cu circumstanțiala: În unele cazuri, schimbarea ordinii propozițiilor are loc împreună cu alte schimbări gramaticale. De exemplu, în frază cu circumstanțiala consecutivă în care principala conține adverbele "tânt" „atât” sau "tellement" „atât de” corelate cu subordonată, dacă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
conjuncții, locul propozițiilor este interschimbabil, iar aceasta marchează schimbarea rolurilor de temă-remă. De multe ori, schimbarea ordinii este posibilă fără alte schimbări gramaticale. Exemple cu diverse fraze cu circumstanțiala: În unele cazuri, schimbarea ordinii propozițiilor are loc împreună cu alte schimbări gramaticale. De exemplu, în frază cu circumstanțiala consecutivă în care principala conține adverbele "tânt" „atât” sau "tellement" „atât de” corelate cu subordonată, dacă aceasta se plasează înaintea principalei, de regulă se omite conjuncția "que": "Îl parle tellement vite, qu’on ne
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
care au loc la fonologia morfemelor sau la cuvintele limitate (aparținând, astfel, la ceea ce se numește morfofonologie). Exemplele includ fuziunea sunetului dincolo de de cuvinte, așa cum sugerează și numele, și modificarea sunetelor cauzate de sunetele vecine sau ca urmare a funcției gramaticale de cuvinte adiacente. apare în special vizibil în fonologia limbilor indiene (în special Tamil, Telugu, Kannada, Malayalam, Marathi, Bengali și cel mai important, Sanscrita, care are reguli complexe legate de sandhi). În timp ce acesta poate fi extrem de frecventat în vorbire, sandhi
Sandhi () [Corola-website/Science/332725_a_334054]
-
în turcă precum "Criș" din română devine "Körös" în maghiară iar "kralj" din slavă dă "király" în maghiară. Astfel "Krajina" e schimbat prin metateză în "Karina", și "Krajinovo Polje" (adică „câmpia de la Krajina”) a devenit „Karînovasî” (-sî fiind un sufix gramatical turc). Tot din această câmpie a plecat, în 1391, invazia achingiilor lui Firuz bei către Țara Românească, și deci este tot aici că Mircea putea ataca fără a se indepărta imprudent de bazele sale pentru a-și apăra granițele și
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. "Suda" este în același timp un dicționar care explică formele gramaticale complexe și dă definițiile unor cuvinte rare în greaca veche. Este și o enciclopedie care comentează persoane, locuri sau instituții. Sursele pe care le utilizează sunt deseori biblice sau antice și nu furnizează decât puține informații despre epoca bizantină. Ingnorată
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
care se impune cu aceeași putere, făcând concurență naturii și istoriei ca orice operă de geniu”. În ceea ce privește stilul lingvistic, același critic constată că în timp ce cronicarul se exprimă în graiul popular moldovenesc al epocii sale, Sadoveanu folosește „o limbă supusă canoanelor gramaticale și estetice de un caracter fictiv, dar într-atât de verosimil, încât chiar omul de știință cunoscător al limbii secolului respectiv rămâne copleșit de impresia de autenticitate”. "" a fost primit cu elogii de critica literară a vremii, fiindu-i lăudat
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
de sex. În alte limbi majore cuvântul echivalent pentru gen/sex este: în engleză "gender", în franceză "genre", în italiană "genere", în spaniolă și portugheză "género". Genul, în accepțiunea Dicționarului explicativ al limbii române, are, printre altele, sensul de „categorie gramaticală bazată pe distincția dintre obiecte și ființe, precum și dintre ființele de sex masculin și sex feminin”. Distincția funadamentală cu care oprează această definiție este, deci, de natură biologică: sex masculin - sex feminin. Diferența sex-gen a fost teoretizată de feminismul valului
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
gintă![)], face parte din spița acelor care în vremuri legendare ce băteau cu taurii șu cu leții”". În limba româna grupul de cuvinte sau propozițiile închise între paranteze constituie o propoziție (respectiv frază) de sine stătătoare din punct de vedere gramatical sau fac parte din aceeași propoziție sau frază ca și grupul sintactical cărui înțeles îl explică. Cuprinsul parantezei e despărțit prin punct (semnul întrebării, semnul exclamării) atât de grupul sintactic anterior, cât și de cel care urmează. Punctul (semnul întrebării
Paranteză () [Corola-website/Science/333288_a_334617]
-
oficială, de-a lungul a peste 300 ani (anii 1660 - 1991) în Ucraina. Surjik în diferite regiuni și mass-media individuale are diferențe semnificative. De regulă, gramatica și pronunția (articulația, intonația) sunt ucrainene, iar în cazul în care fenomenele fonetice și gramaticale rusești pătrund, rămân lexicalizate, afectând derivarea. În același timp, o parte mai mult sau mai puțin semnificativă a vocabularului în ceea ce privește lexicul, după experiența vorbitor de limbă, precum și intenția sa de exprimare este împrumutată din limba rusă.
Surjik () [Corola-website/Science/332404_a_333733]
-
folosit în aceste graiuri este de exemplu „a custa” pentru „a trăi”. În afara României, graiurile băieșilor sunt influențate de limbile populației majoritare, în principal în domeniul lexicului. Importanța împrumuturilor se vede și în faptul că printre acestea sunt și cuvinte gramaticale. Exemplu înregistrat în Croația: Constatându-se tendința de a se pierde limba băieșilor, a apărut ideea de a se împiedica aceasta prin dotarea ei cu un aspect scris, ca să poată fi cultivată, prezentă în media și predată tinerilor într-un
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]