5,954 matches
-
caz a fost dintotdeauna artificială. Aveam nevoie de toate abilitățile pe care le puteam mobiliza în perioada aceea ireală pentru a mă abține să nu urlu tare - mai mult de bucurie, în momentele acelea de început, dar uneori chiar de groază. Dar știam că nu peste mult timp va trebui să dau ochi cu casa și cu Judy. Deși eram surprins să descopăr cât de lesne supraviețuiam cu strictul necesar de efecte personale (ce ironie că majoritatea timpului meu dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi ceva destul de grav. Ba chiar m-am întrebat o fracțiune de secundă dacă nu cumva era însărcinată, dar m-am gândit că până și nebunul de Ben are destulă minte cât să fie atent, mai ales după prelegerile-șoc de groază, sumbre și întunecate, pe care ni le ținuseră mama și tata despre SIDA cu vreo doi ani în urmă. Cu asta, centurile de siguranță, țigări și droguri, mă mir că mai dorm noaptea de grija noastră: urăsc să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ținea un cuțitaș cu o mână, iar cealaltă se odihnea pe masa de toaletă. Deasupra unui cartonaș. Dar nu era singurul. Erau cu duzinile - ba nu, cu sutele. Într-o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o groază de nume: pe unul scria Peștera Comorii, Vrăjitorii Șanselor pe alta. Norocosul; De Trei Ori Norocos; Plouă cu Găleata de Bani. Apoi am văzut că mai era un morman pe partea cealaltă, dar aranjat atent, așa că o puteam vedea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de când a-nceput legătura ei curioasă cu domnul cum-îl-cheamă. — Și chiar are efect, Stacey? Adică, sigur nu vrei să-nduri toate astea decât dacă are efect, nu? Și poate că e periculos - în general, există tot felul de povești de groază în spatele acestor leacuri-minune. — Chiar funcționează. Serios - și nu mai e nici pe jumate atât de riscantă cât era. E cu trei efecte. Așa ne-a zis chirurgul. — Cum adică? — Îți capsează stomacul, ca să fie foarte mic. Cam cât - îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se în casa bântuită sau la etaj, spre criminal, sau încuind ușa din spate, când e destul de clar că nebunul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aveam să mă descurc, dar știu c-am să mă descurc), dar ea spune că vrea să muncească și că trebuie să-ncetez să mă mai amestec. Mă simt - cum să spun? Foarte nesigur în privința lucrurilor. Am un sentiment de groază. Chipstead A trebuit să mă prefac că sunt bucuros când a revenit Stacey, pentru că sunt convins că este necesar să sprijin politica pe care o are compania privind moralul personalului. Am devenit conștient de importanța pe care o are motivarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scroafă, pur și simplu nu-mi venea să cred. Acum șase săptămâni, când mai eram încă pe partea greșită, aș fi luat vreo două sau trei Cola, un aperitiv sau ceva gen inele de ceapă sau pate de pui, o groază de pâine cu unt pe tot timpu’ mesei și o friptură uriașă cu cartofi copți (și mai mult unt drag!) sau cu cartofi prăjiți (sau câteodată scăpam la amândouă, punând-o pe Denisha să comande). Și la sfârșit desert, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iar eu n-am mai suportat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de sus pentru a-mi acorda câteva minute să mă reculeg. Spre groaza mea, când am revenit jos, ei dispăruseră. Un bilețel de pe masă mă informa că ieșiseră să bea ceva și c-aveau să se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și de ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
calmă de parcă aș fi discutat despre o întâlnire de afaceri sau despre o vizită la dentist, nu ca și cum l-aș fi întrebat pe soțul meu despre relația cu iubita lui. Dar efectul întrebării a fost departe de unul liniștitor. Spre groaza mea, am văzut cum fața i se strânge și îi apar lacrimi în ochii încă fixați în ai mei. Nu, nu! a zis el tare, mișcându-și mâna în sus pe brațul meu ca să mă apuce de cot. Doamne Sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mulți. Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea. Când ne-am întors acasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă nu-mi pasă de mine, măcar de copil să-mi pese, că el se va chinui și va avea de suferit toată viața. Mă lua groaza când mă gândeam că mi-aș putea ucide copilul, dar și gândul că se va naște bolnav mă făcea mult să sufăr. Treceau zilele și eu nu mă puteam hotărî ce să fac. Într-o duminică, îmi veni un gând
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor oameni. Mi-a spus cui și ce rău a făcut și mă trimite la acele persoane ca să le spun să vină la ea, să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nou printre flăcări. Așa i-a păzit Dumnezeu pe toți, până au scos din gura balaurului obiectele din biserică. Nu știu cât a durat această scenă, însă în tot acel răstimp, noi am fost ca niște telespectatori care privesc un film de groază, care trăiesc și simt tot ce trăiesc și simt eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și-ar bate capul să provoace un individ a cărui unică perspectivă este ștreangul? ― Presupun că aveți dreptate. Unde pot să vă întîlnesc? ― Mâine la biserica catolică. Mă vei aștepta la primul confesional de la intrare. ― Hm, seamănă a film de groază. Cred că e un bluff... ― Nu mă interesează ce crezi! Îți atrag atenția că, dacă încerci să mă vezi, propunerea mea cade. ― Am să reflectez. ― Mă îndoiesc! Femeia râse disprețuitor: N-o să închizi bine telefonul și ai să te repezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în dormitor. Dascălu se așeză alături și-i luă țigara din mînă: Astea nu-s chestii să le termini în cinci minute. ― Ce cadavru?! ― L-a împușcat pe șofer. Voia s-o întindă. Să vezi cum arată căruntu', te apucă groaza! Ars tot, abia ține pistolul. ― Cum l-a ars? ― Am uitat să întreb. Oricum, l-a prăjit. Inginerul începu să râdă. Un râs amar, venit din pântece cu fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu'?! comentă stupefiat locotenentul. ― E diabolică! Diabolică!! ― Ce facem? ― Ia legătura cu Ciobanu. Simți căutătura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mulți. Grigore Popa privea peste capul tânărului cu o ură densă: Vreo șase. Ceilalți au crăpat... Da, au crăpat. Panaitescu se uita la el cu gura căscată. Dintr-o dată, chipul i se schimonosi oribil devenind vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape nu îndrăzneau să se miște. ― A murit? întrebă înspăimîntată Melania Lupu. Valericăi Scurtu îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl ține minte pe unul care i-a umflat biberonul în leagăn, sau pe altul care i-a băgat praf de scărpinat pe ceafă în liceu. Nu glumesc! Îi trece în catastif și consultă zilnic decesele din România liberă. De groază! Rugați-l din curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă! ― Îl vedeți capabil de crimă? Doru Matei se crispă. Îl privi în ochi. " Cine dracu' m-a pus să-l spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu, și-l înfășurase de câteva ori în jurul gâtului. ― E un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
volatilizat! Unde putea să se ascundă? Și de ce? ― Nu ea s-a ascuns, domnule Matei. ― Chestiile astea sânt prea complicate pentru mine... N-a plecat și totuși a dispărut, a murit, dar unde e cadavrul... Ca într-un film de groază! Nu sânt isteț din cale afară, dar am așa o impresie, în organism, că răsuciți între degete o monedă calpă. Începu să râdă. Îl aud pe subordonatul dumneavoastră cum ciocănește pereții. Pur și simplu te apucă mila. L-o fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
făcut complici pe cei patru împotriva lui Panaitescu, apoi pe ceilalți trei împotriva Valericăi Scurtu? ― Ce? ― Asta aș vrea și eu să știu. ― Ciudată poveste. Șantaj? ― Adică? ― Panaitescu ducea o viață lejeră. Desigur, nu făcea achiziții, în schimb risipea o groază de bani prin restaurante. ― Vă întrebați cum îi procura? ― Caut o soluție. ― Cu alte cuvinte, Panaitescu descoperă fapte reprobabile în viața celor trei... ― Sau a unuia singur. ― Și-i stoarce adică banii... ― Vi se pare imposibil? ― Cum rămâne atunci cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta? Până acum n-am auzit decât supoziții. Cristescu zîmbi: ― În stomacul victimelor nu s-au găsit alimente. Accentuă: Nici urmă. Concluzia se impunea. După primul asasinat, ceilalți, alarmați, au început să ia măsuri. Încerc să-mi imaginez cu ce groază au asistat la moartea lui Panaitescu Valerica Scurtu sau Grigore Popa. Oameni trăsniți din senin, otrăviți cu cianură ― și un sugaci ar recunoaște-o după miros - fără să se fi atins de-o singură firimitură de pâine. Îmi închipui cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăți pe cer - luna roșie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite; - iar pe sânul lui, Făt-Frumos vedea cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia, în aventura lui „cosmică“, de două morți: prima este trupească și include
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]