6,132 matches
-
adevărate.” Alexandru Odobescu 300. „Destinul multor oameni a depins de faptul că a fost ori nu a fost o bibliotecă în casa lor paternă.” Edmondo de Amicis 301. „O casă fără bibliotecă e o casă fără demnitate: are ceva de han.” Edmondo de Amicis 302. „Citește încet! Precipitarea în lectură e o forma a lenii, nu a hărniciei.” Emile Faguet 303. „Arta care trebuia să scape literele și pe literați de nesuferitul patronaj al mecenaților... a fost tiparul. Tiparul schimbă înțelesul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a Înfipt Înaintea lor cu statueta lui SÎnpătruc În brațe și s-a pornit să le turuie englezește. S-a lăsat o tăcere pătrunsă de respect. Bărbatul ei Însă Înțelegea că-i blastămă și-i suduie În felul negreselor de la hanul „Ceapa roșie“ din Hegewisch. S-au judecat, au cîștigat, dar au și pierdut. Nu datorau atîta cît pretinseseră portăreii, dar nici cu gospodăria În treagă nu puteau rămîne. Au vîndut caii, vitele și au cerut din nou pașaport. — La ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
părinți. Într-o dimineață, și-a făcut baga jele și s-a Îmbarcat pe un vas de pe marele lac din nordul ora șului Chicago. A schimbat de mai multe ori vaporul spre Europa și s-a regăsit la Fiume. Pe la hanurile cunoscute a aflat de destrămarea Împărățiilor și de noile stăpîniri. Au sfătuit-o să ia peste munte drumul Zagrebului, iar de acolo, prin Novi Sad și Kikinda, să intre În Banatul românesc pe la noua graniță. CÎnd a ajuns acasă, pe la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu mine tocmai ne Întorseserăm de la mare la București. Și tata, și eu Înaintam dinspre sud Înspre nord, parcă dorind să păstrăm Între noi aceeași distanță. Fusese o vacanță fără griji, cu adevărat confortabilă, cu plajă la Popasul Mamaia, dincolo de Hanul Piraților, loc aflat pe atunci În deplină libertate, puteai să intri cu mașina pe nisip. Trecuserăm Într-o zi pe la vestigiile antice din Con stan ța și parcă la Mozaic, Nicole a zărit o piatră tombală cu un epitaf curios
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
puțin grav“, așa cum spunea Raymond Poincare. Ioan Groșan, în O sută de ani de zile la Porțile Orientului, integrează, am putea spune, procedeele narative ale optzeciștilor într-o proză cu o structură clasică. Groșan reface, sub forma unei parodii, istoria Hanului Ancuței. Întâmplările din roman sunt proiectate în secolul al XVII-lea, în Moldova: „Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări de la o aruncătură de ochi două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O satiră dură la adresa dictaturii „Preacuviosul“ călugăr Metodiu, însoțit de tânărul Iovănuț, își începe aventura în Moldova, în secolul al XVII-lea, trecând peste Ozana cea frumos curgătoare, poposind pe la hanul Stăniloaiei sau prin haremul „model“ al tătarilor, călătorind pe drumuri sud-est-europene, până la Stambul și Veneția. Huruzuma tătăroaica, Barzovie-Vodă, Parnasie, Cancioc, Ruxăndrița, Despina, Cosette sunt doar câteva dintre personajele pitorești care traversează romanul lui Groșan, de la Hârlău la Stambul, într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
nu poate fi tradus așa cum ar merita, decât cu mari pierderi. În O sută de ani... am preluat - evident, cu o tentă omagial-parodică la adresa lui - o serie de topos-uri, de „construcții“ sadoveniene, inclusiv la nivelul stilisticii și personajelor specifice autorului Hanului Ancuței, pe care le-am grefat, aluziv, pe o serie de realități din vremea dictaturii, așa cum, de altfel, ați remarcat și dvs. Căci ce-a fost, în fond, Evul Mediu românesc decât un șir aproape neîntrerupt de dictaturi mai mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
bărbatul, de această dată În mongolă. Prefer să folosesc mongola, chiar dacă Împotriva mongolilor a trebuit să ridicăm Marele Zid. Japoneza este limba unor dușmani mult mai sălbatici decât vechile armate ale dinastiei Yuan, fondată la noi de nepotul lui Gingis han. Casa noastră este casa ta. - Mulțumesc, răspunse Oan-san, fără a mai adăuga nimic. Maestrul Îl privi cu curiozitate. Orice călător ajuns la Shaolin ar fi avut mii de Întrebări. Cu atât mai mult cu cât era un călător din ținuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tulbură pădurea. Poate că Yamabushi avusese dreptate și iarna lui 1475 avea să fie grea. Dar primăvara avea să vină, iar atunci Oan-san avea să-și continue lunga călătorie, trecând munții Chinei și intrând În fostul imperiu al lui Gingis han, străbătut de triburile mongole și de negustorii de blănuri. Până atunci, se afla din nou sub ocrotirea unui zid. Energia magică a templului Shaolin Îi ștergea urmele. Pentru toți clarvăzătorii care aflaseră, poate, că trecuse dincoace de Zid, Oan-san dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e o expediție de răzbunare, după Vaslui. - E scurt timpul, spuse voievodul. Două luni. La Răsărit de otomani sunt mișcări? - Nu, măria ta. În ținuturile Persiei, Uzun Hassan nu mai are forță să atace imperiul, mai ales după alianța cu Hanul Crimeii. - Hoarda de Aur? - Hoarda de Aur așteaptă. Nu are nici un tratat cu Înalta Poartă. - Bine, vitejilor. Mi-ați adus vești pe care le vom analiza cât mai repede. - Ar mai fi ceva, măria ta... spuse Neculai. - Ascult. - Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese trimis În valea râului Kerulen. Amir Baian și oamenii săi, care duseseră ani de bătălii sub semnul șarpelui și săgeții, se bucuraseră de revenirea printre ai lor și Își reluaseră existența de secole, În respectul Yassei, legea lui Gingis han. Erau venerați, cu toții, pentru faptele lor de vitejie. Trecuse iarna și apoi trecuse primăvara, iar zările stepei rămâneau pustii. Amir Începea să Înțeleagă că departe, În palatele capitalei turcești, cineva Încercase și reușise Îndepărtarea lui. Putea fi o măsură definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi nevoiți, deci, să rămâneți acolo până la reluarea traficului maritim. În felul acesta, șederea voastră va fi perfect justificată. Corabia va ancora cât mai aproape de catedrala Sfânta Sofia. Dar nu veți rămâne la bord, ci veți Închiria camere la cinci hanuri diferite. Veți pierde legătura Între voi, dar fiecare va avea misiunea lui și omul lui de legătură. Chiar dacă ați fi prinși de serviciile turcești de informații, n-ați putea spune nimic despre ceilalți. Toate detaliile misiunii vă vor fi explicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care deveni subit pictor genovez. Înaintea intrării În portul Istanbul, Gabriel chemă Apărătorii pe punte. Era ultima Întâlnire În acea formulă. - Imediat după acostare, spuse Gabriel, veți pleca spre locurile indicate. Aveți bani suficienți ca să plătiți câte o cameră la han pentru o lună. Fiecăruia vă e clară misiunea. Unii dintre voi vor supraveghea Cuceritorii, alții vor afla date despre pregătirile de război. Toate informațiile sunt vitale pentru organizarea apărării Moldovei. Alexandru Înțelese acum că nu doar buna administrare și vitejia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care lucrase șase luni la prinderea lui Oană, cu rețeaua lui de tătari care știau ce se Întâmplă În Moldova și la malurile Dunării. Sultanul poruncise colaborarea cu reprezentantul Hanului Crimeii, iar Ali se supusese. Dar era conștient că Ogodai nu aștepta decât primul prilej să ucidă prizonierul. Ceea ce ar fi anulat Întreaga operațiune, care urmărea obținerea tuturor informațiilor necesare pentru anihilarea rețelei Apărătorilor și, În cele din urmă, uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Aproape de Alexandru, unul din Cuceritorii abia sosiți Întrebă pe cineva din linia de mongoli care apărau palatul: -Cine e Înăuntru? -Amir Baian! răspunse unul din războinicii Bordjighin. Răspunsul păru să-i mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același om, toate misiunile sale fuseseră Încununate de succes. „Amir Baian, repetă În gând Alexandru. De ținut minte acest nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fie oprit prin autoritatea Celor Patru și prin pornirea unei așa-zise cruciade musulmane. Numai că nu era vorba de o luptă pentru Coran, ci de o invazie a Europei menită să reducă Întreaga civilizație la praful de dinainte de Gingis han. Era, În aceeași măsură, o năruire a civilizației islamice. Moscheile și palatele construite de tine și de strămoșii tăi aveau să fie demolate În cursul primăverii. Turcii trebuiau să redevină ceea ce fuseseră cu secole În urmă, anume un popor nomad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordin. Cuceritorii nu vor participa și nu se vor opune. Dar ei nu reprezintă imperiul, ci o parte a Asiei. O parte a Asiei care a rămas un vis. O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ogodai, intrând În sală, iată-ne În sfârșit față În față. Aștept de șaptesprezece ani momentul acesta. Și, cu voia lui Alah, el a venit. Știm multe lucruri despre tine și despre apărarea lui Ștefan Mușatin. Dar nu știm totul. Hanul Crimeii, aliat al Semilunii, are nevoie să știe totul. Și repede. Știi la fel de bine ca și mine la ce mă refer. Aproape că ai putea pune singur Întrebările. Forța armatei Moldovei. Organizarea. Modul de acțiune și lanțul de comandă. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că fiecare luptător ținea mâna, Întâmplător, pe mânerul spadei. - Sunt trimisul Înălțimii sale Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, urmașul stăpânului Asiei, Gingis han. Misiunea mea e scurtă, fiindcă Împrejurările sunt speciale. Sunteți atacați de o forță superioară numeric care, În acest moment, execută o mișcare de Învăluire pe flancuri, pentru a vă elimina artileria. Angelo nu răspunse. Știa că așa stau lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la mai puțin de douăzeci de pași, Alexandru Își dădu seama că era marea căpetenie mongolă Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, strănepotul lui Gingis Han. Amir se apropie de Alexandru, dar păru că nu-l vede. Se opri În fața lui Angelo, care descălecă și el, pentru a fi egalul celui care comandase Cuceritorii. Cei doi erau diferiți, dar totuși asemănători. Amir avea aproape Înălțimea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făclii ale Cuceritorilor fu Înconjurat de alte trei cercuri de făclii ale Apărătorilor. Noaptea se transforma În zi. - Nu!!! se auzi strigătul disperat al lui Ogodai. Nu e adevărat! Doar un nebun ar Încălca legea sfântă a străbunicului tău, Gingis han! Dar, dacă ai nevoie de dovezi, atunci Eternul Cer Albastru Îți va da dovezi! Yassa spune că un rănit poate fi reprezentat În luptă de cineva de același sânge! Lasă-mă să lupt, iar Tengri va arăta adevărul! Amir păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îți va da dovezi! Yassa spune că un rănit poate fi reprezentat În luptă de cineva de același sânge! Lasă-mă să lupt, iar Tengri va arăta adevărul! Amir păru a nu fi auzit cuvintele comandantului de tumen al marelui han al Crimeii. Rămase nemișcat, cu mâna dreaptă pe umărul Însângerat al căpitanului Oană. La mijlocul distanței dintre el și Ogodai, Yves se ridică și Îl ajută pe Alexandru să se ridice și el. - Iartă-mă, spuse francezul. N-avea rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu Înțelegi limba mongolă, de aceea te iert. Omul acela legat de șa este cel care l-a torturat pe tatăl meu. Și doar cineva de același sânge Îl poate răzbuna. E Yassa, legea sfântă a mongolilor, lăsată de Gingis han! - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care alergase spre el. Ce se Întâmplă?! Nu Înțeleg nimic! Cine e omul acela, legat? De ce e Înconjurat de făclii? - Erina... spuse Alexandru, privind țintă spre Ogodai, acela e omul care a poruncit ca tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar Amir una. - E nebun... șopti, fascinat, Alexandru. De pe ce lume vine omul ăsta? Va muri inutil... e nebun... dar ce nebunie frumoasă! Ce provocare! Parcă toate astea se petrec Într-un vis... O singură săgeată! Cea pe care Gingis han o numea, În legile lui, „Săgeata Destinului”! Războinicii Bordjighin lărgiră cercul, de la douăzeci la cincizeci de pași. Apărătorii se apropiară, fără un murmur, deși nu Înțelegeau sfidarea ultimă pe care Amir i-o aruncase dușmanului său. Cei doi adversari erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Sucevei Primirea solilor Începu aparent În nota obișnuită. Doar opt soli primiseră Încuviințarea de a intra În Sala tronului, ceilalți doisprezece rămânând pe culoar, sub supravegherea străjerilor. Obiceiul de a trimite solii numeroase era al sultanilor și al marilor hani tătari. Solia sosită la Suceava În 12 mai și primită abia trei zile mai târziu era a sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul. Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]