5,715 matches
-
premii internaționale și 32 de medalii, între care 15 de aur și 2 de argint. A fost răsplatit cu numeroase medalii dintre care: Medalia de Aur Nikola Tesla, Medalia de Aur New Time, Medalia de Aur Archimedes, Medalia de Aur Henri Coandă, Medalia Traian Vuia, Medalia de Aur a Asociației Inventatorilor din Asia, Medalia de Aur International World Invention Show 2014, Ordinul Nikita Mihalkov, Medalia de Aur a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci al Republicii Moldova, Marele Premiu al Salonului
Emil Străinu () [Corola-website/Science/319183_a_320512]
-
mijloace de expresie. În tehnică să introduce elemente că hârtia de ziar, tapete și cioburi, realizează așa zisele ""Papiers collés"", din care vor rezulta mai tarziu colajele ("collages"). În anul 1914, în timpul unei călătorii în sudul Franței, se întâlnește cu Henri Matisse, a cărui tehnică picturala îi va influența în mod decisiv propria să creație. Începând cu anul 1916, în opera lui Juan Gris predomina viziunea arhitecturală, în tablourile sale pune acum mai mult accent pe forme decât pe culoare. În
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
12-a. Au urmat "Pirineii", unde s-au celebrat anul acesta 100 de ani de la prima trecere prin acest masiv și unde s-au atribuit două premii speciale cu ocazia trecerilor pe "Col du Tourmalet": premiul Jacques Goddet și premiul Henri Desgrange. În "Pirinei" au fost programate 4 etape: Turul s-a încheiat cu o etapă de plat, o etapă contra-cronometru individual de 51 km, și ultima etapă (de plat) cu obișnuitul circuit parizian și sprinturi pe Champs-Élysées. Turul a fost
Turul Franței 2010 () [Corola-website/Science/319323_a_320652]
-
2001; Simona-Grația Dima, "Universul cărții", nr.5, 2002, Gheorghe Grigurcu, "România literară", nr. 18, 2006; Florentin Popescu, "Sud", nr. 4 (81), aprilie 2006; Gheorghe Grigurcu, "România literară", nr. 49, 12 decembrie 2008; Șerban Tomșa, "Climate literare", nr. 16, ianuarie-februarie 2009; Henri Zalis, "Litere", nr.10 (103), oct., nr. 11-12 (104-105), nov.-dec. 2009; Dorina Grăsoiu, "Porto Franco", nr. 155, ian.-febr.-martie 2009, p. 31-32 ș. a.
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
a oferit 85 de autoturisme pentru a fi folosite, fiind recrutați 77 de șoferi. De asemenea, au fost recrutați 112 voluntari pentru organizare. Majoritatea celor aproximativ 30.000 de suporteri spanioli au sosit în România cu avionul, aterizând pe Aeroportul Henri Coandă. Aceștia au debarcat la terminale separate și au fost conduși în oraș pe trasee diferite pentru a nu exista incidente. Au fost organizate două "fan zone"-uri pentru fani, astfel că suporterii celor de la Atlético au fost direcționați spre
Finala UEFA Europa League 2012 () [Corola-website/Science/319372_a_320701]
-
creeze o serie de portrete, nuduri și naturi moarte e mici dimensiuni care i-au adus notorietatea pe plan internațional. Între personalitățile pictate au figurat regina mamă Elisabeth a Angliei, actrița franceză Catherine Deneuve, prietenul său scriitorul Samuel Beckett, fotograful Henri Cartier-Bresson, primii miniștri Alec Douglas Hume și Pierre Maurois și alții. Însă o mare parte din tablouri o surprind pe soția sa Anne in cele mai felurite situații. Pictorul are două fete din căsătoria în 1961 cu poeta și scriitoarea
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
Richard Dale a regizat, având o distribuție care include Genevieve O'Reilly ca Diana, Patrick Baladi ca Dodi Al-Fayed și Shaun Dooley ca gardă de corp a familiei Al-Fayed Trevor Rees-Jones, Nadim Sawalha ca Mohamed Al-Fayed și Carlo Ferrante ca Henri Paul, șoferul mașinii în care el, Diana și Dodi au fost uciși în timpul unei încercări de a scăpa, conducând cu viteză mare, de paparazzi pe străzile din Paris. Casa Halton din Wendover, Buckinghamshire a servit ca decor pentru scenele care
Diana: Conspirația Trandafirului () [Corola-website/Science/315856_a_317185]
-
Timp de 10 zile (23 ianuarie - 1 februarie 1919) s-au dat lupte între răsculați și trupele regale (române), trupele române reocupând Hotinul la 1 februarie 1919, iar bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez Henri Barbusse, care a dus o campanie publică pentru eliberarea lor). În prezent, ucrainenii susțin că s-au efectuat represalii contra localnicilor ucraineni care sprijiniseră revolta, iar după ce Răscoala de la Hotin a fost înăbușită de Armata Română, România a implementat politici
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
-lea, Caterina de' Medici îi cere lui Nostradamus să-i prezică viitorul fiilor rămași. Printre altele, astrologul ar fi prezis că Francisc nu va deveni niciodată rege. În copilărie suferise de variolă, iar fața i-a fost distrusă și după Henri de la Tour "era unul din cei mai urâți bărbați ce s-au văzut". Este total opus lui Henric ca aspect și caracter. Francisc știe că ori din cauza aspectului, ori pentru puțina inteligență, ori pentru vârsta fragedă, nu prea este luat
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
care a dobândit interesul pentru religiile omului preistoric și pentru etnografia comparată. Având și diploma de antropolog de la Oxford, Dorothy Garrod a vizitat în cursul unei călătorii de studiu în sudul Franței peșterile pictate din Munții Pirinei, în compania contelui Henri de Bégouën (1863-1956), la Niaux vizitându-l pe abatele Henri Edouard Breuil (1877-1961), și el, ca și Begouen, istoric al epocii preistorice. Începând din 1922 Dorothy Garrod s-a perfecționat la Institutul de Paleontologie Umană din Paris, sub îndrumarea exigentă
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
etnografia comparată. Având și diploma de antropolog de la Oxford, Dorothy Garrod a vizitat în cursul unei călătorii de studiu în sudul Franței peșterile pictate din Munții Pirinei, în compania contelui Henri de Bégouën (1863-1956), la Niaux vizitându-l pe abatele Henri Edouard Breuil (1877-1961), și el, ca și Begouen, istoric al epocii preistorice. Începând din 1922 Dorothy Garrod s-a perfecționat la Institutul de Paleontologie Umană din Paris, sub îndrumarea exigentă a lui Henri Breuil. Aici ea a legat relații trainice
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
1863-1956), la Niaux vizitându-l pe abatele Henri Edouard Breuil (1877-1961), și el, ca și Begouen, istoric al epocii preistorice. Începând din 1922 Dorothy Garrod s-a perfecționat la Institutul de Paleontologie Umană din Paris, sub îndrumarea exigentă a lui Henri Breuil. Aici ea a legat relații trainice de prietenie cu Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) care cerceta în acea perioadă schelete de pe continentul asiatic. Perfecționându-se în studiul preistoriei, a participat prima dată activ la niște săpături, la La Quina
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
descoperirile arheologice legate de paleoliticul superior din Marea Britanie. Între altele, în această lucrare ea a descris cea ce ea a numit industria paleolitică Cresweliană. Cu această carte ea a obținut la Oxford titlul de bacalaureat în științe. La îndemnul lui Henri Breuil, între anii 1925-1927 ea a întreprins o expediție de cercetări într-o fisură din stânca numită Turnul diavolului din Gibraltar, descoperind la 11 iunie 1926 cinci fragmente din craniul unui copil de om de Neanderthal și unelte de cremene
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
date utile. Parcul Expoziției a fost inaugurat la 27 septembrie 1923 de primarul Constantin Toma, în prezența ministrului agriculturii și domeniilor, Alecu Constantinescu, a ministrului muncii și ocrotirilor sociale, George Mârzescu, a ministrului pentru Basarabia, Ion Inculeț, a generalului francez Henri Mathias Berthelot și a numeroși invitați. S-a oficiat un serviciu religios de către mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei. Expoziția a fost vizitată la 5 octombrie 1923 de regele Ferdinand I al României. În vara anului 1935, după trecerea crizei economice
Parcul Expoziției din Iași () [Corola-website/Science/316684_a_318013]
-
Beaupréau apoi la Noirmoutier. Făcut prizonier, a fost condamnat la moarte și executat la 6 ianuarie 1794 în piața publică din localitate, unde fusese dus pe scaun, deoarece cele 14 răni ale sale nu-i permiteau să stea în picioare. : Henri du Vergier, conte de La Rochejaquelein (1772 - 1794) a fost unul din cei mai activi generali ai armatei catolice și regale din Vendée. A luat parte la bătăliile de la Thouars, Fontenay-le-Comte, Saumur, Luçon, Cholet, Entrammes, Fougères, Granville, Angers și Le Mans
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
mobilizând soldații-țărani la luptă împotriva republicanilor. Jean-Nicolas Stofflet (1753-1796) a fost un conducător militar de primă importanță în timpul războiului din Vendee. A luat parte la bătăliile de la Fontenay, Cholet, Saumur, Beaupréau, Laval, Entrammes și Granville. În 1794, îi succede lui Henri de La Rochejaquelein în calitate de general șef al Armatei Catolice și Regale. Este prins de republicane, condamnat la moarte de o comisie militară și împușcat la Angers, în 25 février 1796. Generalul Stofflet este prezentat în câteva vitralii importante : Jean Perdriau (1746-1793
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
în momentul execuției regelui Ludovic al XVI-lea. Insurgenții juraseră că îl vor prinde pentru a-l închide într-o cușcă de fier. În ziua de 18 iulie 1793, trupele armatei catolice și regale concentrate la Coron, comandate de generalii Henri Forestier și Piron de La Varenne, au atacat trupele republicane staționate la Vihiers, comandate de generalul Santerre. Fiindu-i treamă ca insurgenții din Vendée să nu-și îndeplinească amenințarea, generalul Santerre a luat-o la fugă, sărind cu calul peste un
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
cel care a citit discursul la înmormântarea lui Cathelineau în august 1793 Un vitraliu al bisericii Saint-Pavin din Le Pin-en-Mauges este dedicat abatelui Cantiteau, prezentându-l oficiind o slujbă ilegală. Vitraliul, realizat de Jean Clamens, este o donație a lui Henri Gabory și al Louisei Gabory. Unul dintre vitraliile dedicate conducătorilor religioși din Vendée este cel al preotului Raison din Montilliers care în 1790 a refuzat să presteze jurământul și care a fost silit să trăiască în exil în Spania din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de 17 ani s-a măritat cu marchizul de Louis de Salgues de Lescure, pe care l-a însoțit în Vendée în timpul războiului civil. După moartea lui Lescure, în 1801, s-a măritat cu marchizul Louis de La Rochejacquelein, fratele generalului Henri de La Rochejaquelein și a trăit pe proprietatea lor, refuzând ofertelor făcute de Napoleon de fi angrenați în diferite funcții publice. În 1814 au luat amândoi parte la mișcările regaliste de la Bordeaux. În 1815, Louis de La Rochejaquelein a încercat să organizeze
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
otomani. Thedor Lascaris, care dispunea deja după mai mulți ani de o flotă, se gândea la un atac contra Constantinopolului. Dar nu vor avea loc decât lupte neînsemnate în partea occidentală a Asiei Mici și soarta înclina spre împăratul latin. Henri câștiga bătălia de la Rhyndacos (15 octombrie 1211) și ataca Pergamul și Nymphaion (decembrie 1214). Cele două părți erau epuizate și, la sfârșitul anului 1214, un tratat de pace era semnat la Nymphaion , care fixa frontierele celor două imperii: latinii păstrau
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
distruge pe celălalt. Se stabilea o stare de echilibru și o oarecare stabilizare a pozițiilor lor. Dar dacă pentru imperiul de Niceea stabilizarea era urmată de un nou avânt, imperiul latin de Constantinopol începea să decadă puțin după moartea lui Henri (1216). La început, atenția nu era îndreptată către pacea greco latină. Theodor Laskaris se însura a treia oară cu Maria, fata din Yutlanda, o nepoată a primilor doi împărați latini. În august 1219, Theodor I a încheiat un acord cu
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
în setea de acțiune. Imperiul grecesc din Occident cunoștea în timpul lui o expansiune fulgerătoare.) Prima faptă ce purta renumele lui în afara frontierelor despotatului de Epir era lovitura contra împăratului latin încoronat; Pierre de Courtnaz, soțul Yolandei, sora lui Balduin și Henri. Chemat pe tronul Constantinopolului la moartea lui Henri, Pierre, care era atunci în Franța, pleca la Roma, unde papa îi acorda coroana imperială-nu în bazilica Sfântul Petru (San Pietro), unde erau încoronați împărații romani, ci în modesta biserică Sfântul Laurențiu
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
cunoștea în timpul lui o expansiune fulgerătoare.) Prima faptă ce purta renumele lui în afara frontierelor despotatului de Epir era lovitura contra împăratului latin încoronat; Pierre de Courtnaz, soțul Yolandei, sora lui Balduin și Henri. Chemat pe tronul Constantinopolului la moartea lui Henri, Pierre, care era atunci în Franța, pleca la Roma, unde papa îi acorda coroana imperială-nu în bazilica Sfântul Petru (San Pietro), unde erau încoronați împărații romani, ci în modesta biserică Sfântul Laurențiu (San Lorenzo)-după care el ajungea cu suita
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
din Thessalonic. (Conjunctura îi era foarte favorabilă, pentru că regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai avea ajutorul pe care îl constituia sub Henri imperiul latin din Constantinopol.) Era victima îndrăznețului despot al Epirului care intra în orașul Thessalonic la sfârșitul anului 1224 în urma unui lung asediu. Regatul latin al Macedoniei și Thesaliei încetase să mai existe. Puterea lui Theodor se întindea de la Adriatica
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
de Vitoria René Descartes, Baruch Spinoza, Gottfried Wilhelm Leibniz, Immanuel Kant John Locke, David Hume, George Berkeley, Francis Bacon, Thomas Hobbes Jean le Rond d'Alembert, George Berkeley, Georges-Louis Leclerc de Buffon, Denis Diderot, Benjamin Franklin, Claude Adrien Helvétius, Paul Henri Thiry d'Holbach, Johann Gottfried von Herder, Thomas Hobbes, David Hume, John Locke, Immanuel Kant, Gottfried Wilhelm Leibniz, Carl Linné, Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith, Voltaire. Johann Gottlieb Fichte, Friedrich Wilhelm Schelling. Immanuel Kant, Johann Gottlieb Fichte, Georg Wilhelm Friedrich
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]