6,099 matches
-
într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
împliniri. Cântecul legionar izvorât din tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri mocnesc. Noi chinuri ne pândesc. Deșteaptă-te române! Vrem alte dimineți. „Cel ce intră în această luptă trebuie să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
spunea legionarilor cu care a venit acolo în contact: noi vom ieși de aici, dar voi aici veți rămâne în continuare, însă vă vom acorda un regim mai uman: pachete, corespondență, vorbitor. Același lucru, cu aceleași cuvinte, îl perora în iadul de la canalul morții, cu destul talent în oratorie, un liberal ajuns președinte al partidului liberal, pe care, de altfel, l-a și scos din parlament, domnul Radu Câmpeanu. Domnul Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc, Creștin Democrat, face într-un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noastră s-a stins! Tăcerea și ascunzișul au prioritate și greu putem pătrunde afundurile lor. Valorile democrației sunt departe, oricât democrații zilelor noastre le vor împodobi în zdrențe lăcuite. Simbriașii de ieri și de azi stau ascunși după paravanul porților iadului. Adevărul este ascuns și osândit să tacă, dar din adâncul pământului el strigă precum sângele lui Abel, la fel și sângele morților noștri răpuși în grele chinuri așteaptă și strigă. În anul 2000, legionarii au întocmit un dosar de 412
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a fost spadă și scut. Să te arunci în flăcări și să nu fii mistuit. E ocrotirea Cerului, sabia Arhanghelului Mihail, protectorul spiritual al Mișcării Legionare și puterea Crucii lui Hristos, cea cu care prin patimile Sale a sfărâmat porțile iadului.
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Noesis”, „Cetatea culturală” ș.a. A obținut Premiul revistei „Steaua” la Festivalul Național „Lucian Blaga” (1993). Evoluția poetică a lui Ț. înregistreză două etape: una rebelă, suprarealistă, nonconformistă, avându-l ca model pe François Villon, ilustrată de plachetele Bal ca-n iad (1993) și Roși de lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
de articole și cronici pe teme istorice, unde Ț. își propune „o radiografie personală asupra fenomenului istoriografic românesc”, cu preocupări accentuate pentru Transilvania și personalitățile ei culturale și politice (Simion Bărnuțiu, Onisifor Ghibu, Ștefan Micle ș.a.) SCRIERI: Bal ca-n iad, Cluj-Napoca, 1993; Roși de lună, Cluj-Napoca, 1997; De izvoare, Cluj-Napoca, 1999; Manifestații studențești anticomuniste la Cluj în 1946, Cluj-Napoca, 1999; Suflet dac, Cluj-Napoca, 2000; Reflecții critice despre o teologie a istoriei, Cluj-Napoca, 2001; Capitala în Ardeal, Cluj-Napoca, 2002; Elegie omului
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
2000; Reflecții critice despre o teologie a istoriei, Cluj-Napoca, 2001; Capitala în Ardeal, Cluj-Napoca, 2002; Elegie omului simplu, Cluj-Napoca, 2002; Cronici de istorie românească, Cluj-Napoca, 2003; Transilvania, model României, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: I. M. [Ioan Moldovan], „Bal ca-n iad”, F, 1994, 1; Ion Roșioru, Teribilism, revoltă, dor, TMS, 1994, 8; Ion Cristofor, Ionuț Țene, TR, 1996, 5-6; Mircea Popa, „Roși de lună”, „Adevărul de Cluj “, 1997, 1 975; Alexandru Sfârlea, „Roși de lună”, „Al cincilea anotimp”, 1997, 2; Petria
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
ajunge la disperare, la beție, apoi, în iureșul răzvrătirii, se află în fruntea răsculaților. Cumințit definitiv de gloanțele stăpânirii, își ia zborul spre cer, fiind imaginat într-un periplu prin vămile văzduhului, până la scaunul judecății supreme. Sentința de condamnare la iad este contestată de țăran într-o pledoarie unde își relatează patetic viața plină de suferințe și nedreptăți, prin care își ispășise toate păcatele. Victor Anestin sublinia prezentarea plină de înțelegere a vieții de la sate și evidenția noutatea secvenței călătoriei spre
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
istorie, părți minuscule ale unei istorii naționale abrutizate. În ultimă instanță, este și o datorie morală a celor care au supraviețuit de a povesti ce s-a Întâmplat, o datorie față de aceia dintre ei care nu au mai scăpat din iadul Închisorilor comuniste sau care nu mai sunt În viață astăzi. Cosmin Budeancă Aradtc "Arad" Vasile Ciobancantc "Vasile Ciobancan" S-a născut la 3 septembrie 1929, În satul Blaja, comuna Tășnad, județul Satu Mare. Naționalitatea: română. Religia: greco-catolică. Studii: Facultatea de Drept
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost educați din punct de vedere religios foarte bine, pentru că noi la școală am făcut religie În clasele primare... Și cunoșteam toată problematica religioasă: că dac-ai păcătuit Dumnezeu te pedepsește, nu te duci În Rai, te duci În Iad și-așa mai departe... Eram foarte bine informați despre treburile astea, și-atuncea căutam să ne purificăm sufletește. Și să vă spun ceva: Într-o situație din aceasta grea, când toată lumea din jurul tău Îi dușman și vrea să te omoare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zis: „Ce te uiți așa urât la mine?”. Și mi-o tras un pumn. Pur și simplu m-o zburat trei-patru metri, eram atunci numai umbră și vis... Prin ce Închisori ați trecut a doua oară? Pușcăria a fost un iad. Ne-o mutat de la o colonie la alta În Deltă, unde o fost nevoie. Acolo am muncit din greu... Când a fost al doilea proces, pe mine m-au trecut ca legionar, dar pe urmă, când o venit odată În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aici. Am condamnare de 25 de ani.” Oprișan era student și a avut 20 de ani de condamnare. Tare am regretat pe Oprișan... Se vedea pe fața lui că acest om se chinuie foarte tare și degeaba a trecut prin iad, că el tot a rămas cum era Înainte... Nu știu precis, dar am regretat tare pe el... No, pe urmă ei au ținut discursuri, ne-au povestit viața lor... Și asta-i cel mai important. Ziceau că ce putredă a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Noaptea ne scula din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am ajuns la Închisoare, parcă am ajuns din rai În iad, așa mare mizerie era În Închisorile comuniste. Da’ măcar n-am avut anchetele, că astea a fost groaznice... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? A, nu, nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te Întreba așa: „Ai ceva nou de adăugat?”. Sau te lua la bătaie sau te băga Într-un cerc de indivizi de ăștia care-ți spuneau: „Bă, noi Îți vrem binele, bă. Recunoaște, bă, ce-ai făcut și scapi de iadul ăsta”... „Păi da, domnule, dar n-am făcut nimic”... „N-ai făcut nimic? Futu-ți Dumnezeu’ mă-tii!” Și te luau ăștia la bătaie. La Uranus am făcut și eu, cum se zice, greva foamei. Am zis: „Domne, cu mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el a crezut În gogorița asta și s-a dus la ambasada din Paris și-a depus acolo toată averea, ca să vină În țară. Și ăia i-au păpat toată averea! Și-a venit golan aicea. Când a văzut ce iad comunist e aicea, s-a revoltat și a plecat de nebun, ca frontierist. Mai avea și niște valută și-a fost condamnat și pentru tentativă de trecere de frontieră, și pentru deținere de valută, și a primit patru ani. Eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aci, pentru a marca și mai net diferența − a fost un copil și un adolescent liniștit, retras, pasionat de lectură, săritor, caritabil, apoi s-a transformat într-un tînăr orgolios, bețiv, zănatic, care a coborît pe panta viciului pînă la „iad”.) Era într-una din acele „pase proaste”, morbide, chinuitoare, care-i vin tot mai des, cînd mă provoacă să-i spun „ce-a greșit” de a ajuns în situația critică de azi. Vrea să fiu dur, aspru, necruțător. Cum nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
actor de teatru și film: Peste treizeci de roluri principale În film: „Vacanță tragică” regizor C. Vaeni; „Imposibila iubire”, regizor C. Vaeni; „Țapinarii”, regizor Ion Cărmăzan; „Flăcări pe comori” după „Arhanghelii” lui I. Agârbiceanu, 683 regizor N. Mărgineanu; „Întoarcerea din iad”, regizor N. Mărgineanu; „Întunecare” (după romanul lui Cezar Petrescu), reg. Alexandru Tatos; „Moara lui Călifar” (după cartea lui Gala Galaction); „Privește Înapoi cu mânie”, reg. N. Mărgineanu, etc. Caracteristica personalității mele, după cronici, spune actorul, este: inteligența și trăirea intensă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Notariatul Raionului „1 Mai”. Era cam pe lângă Sf. Vineri. Notarul principal (secretar al lui Gh. Gheorghiu-Dej) avea telefonul la secret. M-a Întrebat Într-una din zile: „Cum ți se pare aici?”, la care i-am răspuns: „Parcă-i iadul pe pământ!”. La ora 12, când oamenii trebuiau să ridice actele, era o hărmălaie de nedescris! Aveam salar de 500 de lei. În jumătate de lună cât am stat acolo, am făcut venit (la mașina de scris) de 7.000
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o intersecție calează motorul, rămân mască cu mașina nou nouță în plină intersecție. Împinge la ea, trage pe dreapta, dă telefon la CYCLOP pentru depanare. Sosește atelierul-remorcă, alți 300 de lei ca să mă ducă până la DACIA-Service. Acolo a fost un iad de-a dreptul, cu toată garanția în care se afla mașina. Mi s-a spus simplu s-o las acolo, fiindcă sunt foarte aglomerați, să le dau cheile și să vin peste două zile. întâmplător, mă recunoaște un fost pacient
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fiindcă așa sunt ei obișnuiți, să jongleze cu viețile oamenilor. Atunci am văzut cu ochii mei cum se poartă organele de anchetă cu oamenii în România. Mergând abătut spre casă, îngrozit de ceea ce văzusem, ideea de a fugi din acel iad a încolțit în mintea mea, ceea ce am și făcut șapte luni mai târziu. După plecarea mea de acolo, soția a fost chemată la miliție și i s-a cerut să dea note despre frații mei și cumnați, fiecare unde lucrează
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
patrioți, ci fugari care, apoi, în străinătate, uită de țară, ba își schimbă și numele, fac tot ce e posibil pentru a uita de țară. Pe aceștia îi sprijiniți dvs.? De ce? Aveți dvs., din acești fericiți care au scăpat de iadul comunist, o emigrație unită, un punct de sprijin al țării din exterior? Dvs. Înșivă și colaboratorii dvs. au spus-o în repetate rânduri că nu, și așa este. Nu pot să vă oblig, dar emisiunea dvs. România și drepturile omului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și În excelente portrete, mai ales de scriitori și activiști sau ale psihozei colective (moartea lui Preda etc.). Sunt cu totul de acord cu autorul (timpul a și probat-o, de altfel) că problemele acelei epoci bolnave, cu Întruchipările de iad glumeț și jegos, nu pot cristaliza epic, În proza de ficțiune. Am și scris, cândva, Într-o anchetă asupra romanului românesc, În același sens. Nu Îndrăzneam a spera, atunci, În prea multe jurnale și memorii autentice, cuprinzătoare, poate pentru că nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Octombrie, ora opt, În plin scandal de presă, când devenisem obiectul atacurilor repetate dinspre Săptămâna, Luceafărul, Flacăra. Intitulată „Imperativul intensității”, focalizând la Început pe universul concentraționar (Transnistria, adică) „la nord-est” de Edenul copilăriei („un loc ce semăna leit poleit cu iadul”) și afirmând, În final, „răspicat” valoarea autorului comentat, recenzia și-a sporit, cumva, importanța prin faptul că apăruse În România liberă, act atent calculat al recenzentului și unul de curaj din partea directorului Octavian Paler. Textul ar fi putut apărea, fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]