5,875 matches
-
specifică firii și capacităților sale reale. Μ Cât respect de sine, atâta moralitate. Μ Adevăratul omagiu pe care un discipol Îl poate aduce maestrului său este de a nu-și exprima respectul față de acesta doar prin dorința de a-l imita, ci și prin Îndrăzneala de a-l provoca. Μ Omul modern este tot mai mult atras de lumea simbolurilor din mituri, legende, basme sau povestiri. Aceasta, probabil, pentru că vede În lumea simbolurilor un mijloc excelent de a-și cultiva capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Într-o minimă vitalitate a gândului și a voinței noastre, ne vom Înjosi Întreaga existență. Μ Singurul lucru pe care nu-l putem reproduce de la alții este suferința. Dar cei care cred că pot Înșela autenticitatea vieții, Încercând doar să imite suferințele altora, Își „taie craca” de sub picioare, deoarece adevăratul factor psihologic din care se plămădesc convingerile și atitudinile noastre sunt suferințele pe care le lăsăm să intre din când În când În casa sufletului nostru. Cei care le-au oprit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lui Nathan care nu este decât un imitator și care nu are talent decât În aparență. Dacă opera lui este merituoasă, ea este totodată și periculoasă, căci ea dă acces mulțimilor la literatură, incitând o grămadă de autori neînsemnați să imite o formă atât de facilă. Plasându-se Împotriva acestei decadențe a gustului, Lousteau Îi sugerează lui Lucien să pună În lumină lupta pe care o duc scriitorii care Înfruntă invazia romantică și continuă școala lui Valéry, susținând ideea, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este, în sine, o formă indirectă de critică a tradiției. Din perspectiva modernității, artistul este cu sau fără voia sa rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiția nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcții de urmat. Îi rămîne artistului posibilitatea de a-și inventa un trecut personal și esențialmente modificabil. Principala lui sursă de inspirație și creativitate este conștiința prezentului asumat în nemijlocirea și în irezistibila sa efemeritate..."80. Legătura cu tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rând generează, pentru scriitori și critici, laolaltă, în general, un interes extraordinar pentru ceea ce s-a numit poezie conceptuală. Și, astfel, s-a încetățenit o formulă, care a devenit, în curând, prolifică, poate tocmai din cauza prezenței vizibile, clare, ușor de imitat, a mecanismului de proiectare speculativ metafizică și mitic simbolică"38. Pendulând, între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă39, poezia Anei Blandiana constituie un amestec, între un neomodernism autentic, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-te, ce naiba, spuneai că vrei să te recreezi! Ilie: Tocmai de aia sînt în pădure și vreau să mă simt liber. Să fug, să cînt, să vorbesc tare, să urlu, să urlu ca leul, ca tigrul, să ciripesc dacă vreau. (imită cîteva animale) Mina: (intervine dar fără convingere) Ilie, iar începi? Ilie: (mai imită cîteva păsări) Știi bancul cu huhurezul? Mina: (se înscrie) Nu-l știu. Ilie: Cînd îl întreabă pe unu': "Mă, frate, de cînd nu te-ai culcat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în pădure și vreau să mă simt liber. Să fug, să cînt, să vorbesc tare, să urlu, să urlu ca leul, ca tigrul, să ciripesc dacă vreau. (imită cîteva animale) Mina: (intervine dar fără convingere) Ilie, iar începi? Ilie: (mai imită cîteva păsări) Știi bancul cu huhurezul? Mina: (se înscrie) Nu-l știu. Ilie: Cînd îl întreabă pe unu': "Mă, frate, de cînd nu te-ai culcat cu nevastă-ta?" Iar ăla face: "Huhuhu!" (rîd amândoi, iar Ilie își pune capul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fi și cel al personajului. La Camus există un antierou, la Redonnet personajele seamănă și se individualizează cu greu unele de celelalte. Categoria personajului merită discuția cea mai amplă. Traseul lor biografic este, programatic, o realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care producțiile artistice premiate le satisfac. Acești oameni știu, pe de altă parte, că o literatură se ofilește rapid În lipsa traducerilor iată de ce, deși americanii de nord sau sud, sau englezii, sînt cunoscuți peste tot, francezii nu vor să-i imite. Pentru a Încrca să existe, ei trebuie să scrie altfel. Ce au romancierii francezi de spus lumii literare, ce au ei de propus publicului amator de literatură? O parte a răspunsului se regăsește În exigențele cărora trebuie să se conformeze
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
28 Laurent Flieder, Le Roman franșais contemporain, Seuil, 1999. Numărul citat Numărul citat Michel Houellebecq, interviu luat de Catherine Argand În revista Lire, p. 30. Aceasta este dimensiunea “literatură a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o Încăpățînare caricaturală de Frédéric Beigbeder, anagajat chiar al unei societăți publicitare care l-a concediat imediat ce romanul său 99F (199.000 lei, În traducere românească)- titlul reia prețul de vînzare al cărții - apare În anul 2001. “Omul este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să răvășească pistele, răspunzînd, de exemplu, așa cum crede el că ar răspunde o femeie. Acest joc de presupuneri arată că bărbatul poate înșela observatorul dîndu-se drept femeie, cu condiția ca el să știe destul despre ea, pentru a o putea imita. Femeia, ea, nu trișează. Ea face totul, dimpotrivă, pentru ca observatorul să o recunoască ca femeie, dar nu este sigur că ea cîștigă. În orice caz, observatorul ezită. Aceasta este construcția jocului care poate trece drept un test de inteligență pentru
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dimpotrivă, pentru ca observatorul să o recunoască ca femeie, dar nu este sigur că ea cîștigă. În orice caz, observatorul ezită. Aceasta este construcția jocului care poate trece drept un test de inteligență pentru calculator. Dacă mașina reușește destul de bine să imite gîndirea umană, în așa fel încît să tulbure jocul și îl face pe observator să ezite, atunci ea și-a demonstrat valoarea. Jocul imitației (imitation game) pune accentul pe această dificultate în care ne aflăm, de a indica realitatea spiritului
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aceasta, merită calificativul de tautologice 115. Știință cognitivă sau știință tautologică. Știință tautistă a tautismului. Fanaticii calculatorului, hackers și copiii, în practica curentă și în imaginarul care pune stăpînire pe ea. Nu am putea vorbi de cură ordinatică, care să imite cura analitică? Al "doilea sine" pe care îl descrie S. Turckle cu ironie și precizie, pare să se instaleze în intimitatea noastră. Această cură, pe care o urmează mii de oameni foarte obișnuiți, își găsește apogeul și consacrarea la nivel
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
între partea superioară și cea inferioară ale compoziției. PERSPECTIVĂ - Modalitatea de a reprezenta în proiecție obiecte tridimensionale pe o suprafață plană. Perspectiva creează adâncime vizuală, modificând forma și interacțiunea spațială a obiectelor prin suprapunere, deformare, modificarea dimensiunilor etc. Perspectiva centrală imită unele atribute ale proiecției optice printr-o construcție geometrică, așa încât sistemele de muchii sau linii obiectiv paralele să se întâlnească în punctele de fugă. Un singur punct de fugă se folosește în perspectiva cu un singur punct, în timp ce în perspectiva
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
triste și prea urâte fapte.". În etapa actuală, poezia patriotică cunoaște o largă dezvoltare, ea stă parcă sub semnul poeziei deschise de Adrian Păunescu. Formula sa poetică mai ales s-a impus, poeții foarte tineri se întrec în a-l imita pe cel care a reintrodus suflul romantic, discursiv, al poeziei civice, patriotice cu un larg mesaj social. Poetul se face mesagerul unui timp viitor, versul lui răzbate din prezent spre viitor, sau invocă un trecut glorios de fapte ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
d-ta prefectul. (Se aude din depărtare entrata unui marș.) Trahanache: Or să-l învrăjbească cu mine și cu familia mea... s-apucă și face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul... cătră Zoițica, nevastă-mea, și-i imitează slova băiatului,... știi, să juri, nu altceva... Închipuiește-ți plastografie! Dandanache: Nu mă nebuni, neicusorule! La mine a fost cazul adevărat!... (Marșul se apropie, se aud și urale.) Trahanache: Cum, cazul adevărat? Dandanache: Scrisoarea era a persoanei... da... becher. Trahanache: Cum
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre ș.a. Bucuria și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îmi corespunde, că satisface nevoile și aspirațiile mele. În procesul de imitație sau de interiorizare a unui model valoric, majoritatea specialiștilor sunt de acord În a recunoaște existența unei conștiințe de imitație care se raportează la „conștiința valorii modelului de imitat” (E. Dupréel, P. Guillaume, I. Gobryă. Este absolut clar faptul că, pentru a ajunge la tipurile morale, este necesar să analizăm mai Întâi tipurile de modele imitate de persoană. M. Pradines semnalează existența a trei tipuri principale de modele: aă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
existența unei conștiințe de imitație care se raportează la „conștiința valorii modelului de imitat” (E. Dupréel, P. Guillaume, I. Gobryă. Este absolut clar faptul că, pentru a ajunge la tipurile morale, este necesar să analizăm mai Întâi tipurile de modele imitate de persoană. M. Pradines semnalează existența a trei tipuri principale de modele: aă modele simple, imitate prin Încercări și erori; bă modele științifice, pe care Încercăm să le reproducem prin asimilarea principiilor de acțiune și a normelor de comportament; că
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
P. Guillaume, I. Gobryă. Este absolut clar faptul că, pentru a ajunge la tipurile morale, este necesar să analizăm mai Întâi tipurile de modele imitate de persoană. M. Pradines semnalează existența a trei tipuri principale de modele: aă modele simple, imitate prin Încercări și erori; bă modele științifice, pe care Încercăm să le reproducem prin asimilarea principiilor de acțiune și a normelor de comportament; că modelele etice, care sunt imitate după criterii valorice și care trezesc În individ entuziasmul, pasiunea, aspirațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
semnalează existența a trei tipuri principale de modele: aă modele simple, imitate prin Încercări și erori; bă modele științifice, pe care Încercăm să le reproducem prin asimilarea principiilor de acțiune și a normelor de comportament; că modelele etice, care sunt imitate după criterii valorice și care trezesc În individ entuziasmul, pasiunea, aspirațiile, o orientare spirituală Înaltă. M. Scheler merge mai departe cu această analiză, stabilind o corelație Între valorile reprezentate de model și tipurile psihomorale de personalitate care Îi corespund. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
model ales de către individ, În mod liber, corespunzător cu tendințele, aspirațiile sau nevoile sale, fie că Îi este impus acestuia, forțat, ca o obligativitate, căreia nu i se poate sustrage și pe care trebuie, chiar Împotriva voinței sale, să-l imite și În final să-l adopte. Să insistăm asupra acestor aspecte. Alegerea liberă a modelului cu care doresc să mă identific este opțiunea mea. Aceasta reprezintă forma sau calea firească prin care eu mă formez ca persoană sufletească și morală
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
categorii: pozitivi, cu caracter stimulativ, sau negativi, cu caracter represiv. Prima categorie oferă perspectiva unei deschideri, pe când a doua pe Închideria orizontului vieții. Factorii pozitivi sunt reprezentați de nivelul de educație și de instrucție a individului, existența unor modele pozitive imitate de persoană, afirmarea liberă și dezvoltarea echilibrată a individului, Încrederea În sine, sentimentul securității și curajul de a acționa, autostimularea prin succesele obținute În viață, existența unui suport moral-religios. Factorii negativi sunt reprezentați de absența unei educații și instrucții corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane” ale cetății. Din acest moment, pe toată durata existenței sale istorice, mediul uman va fi reprezentat prin cetate, prin polis. Cetatea este spațiul și universul pe care omul l-a construit În conformitate cu nevoile și aspirațiile sale. Un spațiu care imită și prelungește propria sa persoană. Un spațiu În care ordinea umană va Înlocui ordinea cosmică. Intrarea În cetate va marca nu numai o altă direcție de evoluție a omului, ci și Începutul unui lung șir de transformări și perfecționări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
superioritate-inferioritate. Aceasta nu înseamnă însă că în educația tradițională nu se folosesc și elemente ale modelului echivalențelor, dar, de departe, modelul superioritate-inferioritate este mult mai des folosit, din mai multe motive: Părinții, profesorii sau educatorii se gândesc rareori la el. Imită modul în care s-au comportat părinții cu ei, pur și simplu nu-și imaginează alt mod de intervenție. Adulții nu sunt conștienți de consecințele pe termen lung pe care le poate avea acest model (escaladarea violenței, lanțuri ale violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]