6,831 matches
-
ce desparte realul de viața ascunsă a subconștientului tresare și vibrează la fiecare semn: în Eine Kleine Nachtmusik (1943), o floare a soarelui gigantică zace, învinsă, la podea. În coridorul unui hotel/ cămin de fete, colapsând în neumărate uși și infinite încăperi, floarea sălbatică pare a fi pierdut lupta cu două fetițe. În timp ce una de odihnește lângă ușa închisă a camerei 207, cu hainele în dezordine și pumnul strâns în jurul unei petale galbene, cealaltă pare gata de atac, cu părul lung
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o persoană împotriva căruia... (OTV, 24.X.2007) principiu pe baza căreia... (Pro TV, 23.X.2007) primarul orașului [...] în subordinea căreia se află Poliția comunitară... (Info Pro, 6.XI.2007) mama Adelei Popescu, omul căreia îi dăruiește iubirea ei infinită (Acasă TV, 30.XI.2007) o catastrofă căruia nimeni nu poate să-i evalueze efectele (Radio România Actualități, 16.IX.2008) Ne puteți spune după publicitate legendele potrivit căreia o mamă nu are lapte suficient... (B1, 8.IX.2008) după
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
noastră la Dumnezeu.Fii scăparea noastră, Preabinecuvântată Maică lui Hristos Dumnezeu, că Tu ești minunată întărire pentru credincioși. Slavă Ție, a tuturor credincioșilor Grabnică Ajutătoare. Sfintei Fecioarei Maria, Maica noastră bună și dragă, de ziua Ei, cu mulțumiri și iubire infinită, pentru tot ceea ce a făcut și face pentru noi oamenii, acest jurnal de reporter ce a contabilizat câteva din clipele de fericire imensă pe care ni le-a dăruit la Giurgeni, loc ales să coboare printre noi pentru a ne
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
dăruit la Giurgeni, loc ales să coboare printre noi pentru a ne alina durerile și a ne încuraja pe drumul spre mântuire. 8 septembrie 2010 Sfintei Fecioarei Maria, Maica noastră bună și dragă, de ziua Ei, cu mulțumiri și iubire infinită, pentru tot ceea ce a făcut și face pentru noi oamenii, acest jurnal de reporter ce a contabilizat câteva din clipele de fericire imensă pe care ni le-a dăruit la Giurgeni, loc ales să coboare printre noi pentru a ne
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
mai pot oamenii cu vieți normale și responsabilități de părinți, soți sau soții, să se dedice celorlalți. Despre asta este vorba în povestea de astăzi. Sfinții au făcut-o. Au lăsat totul pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu înseamnă pacea și speranța infinită. Un cerșetor cu credință poate ajunge în locul celui mai bogat în scurt timp, pentru că la Dumnezeu totul este posibil. Știu că este greu să înțelegi cum se poate, privind în ochii Maicii Domnului din icoană, evident, să vorbești cu Ea
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
artei mari, confundată mai totdeauna cu țipătul de revoltă?! Și... acum, la peste cincisprezece ani de la surparea comunismului și a dictaturii, ne vom „lichida”, aidoma eficientului, bogatului, „arogantului” Occident, vom renunța la „cârjele de aur” care ne-au susținut În infinita, „absurda” noastră „traversare a deșertului”, cultul artelor frumoase, al cercetării științifice - care, În spiritul ei, e mai aproape de Artă decât de atotdominatoarea Tehnică! - de literatura de vârf, de poezie?! România de azi, liberă, a reintrat În și sub domnia Banului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alte Reprezentări, și această necesitate a Abstractului absolut ca „Înlocuitor” al tuturor zeităților istoriei nu e cumva primul Semn al Omului, specie ciudată rătăcită de alte specii, chiar și „Învecinate, familiale”, pornit pe o cărare „sinucigașă”, presărată Însă de surprize infinite?! Această „decadență a lor”, dar și a celor care, cu o anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare, nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ajunge la acea sau acel Spirit Absolut (Das Absolute Wesen a lui Fichteă; sau „calea dialectică” a lui Hegel, un mare emul al lui Heraclit, care face din „Eu”, din „subiect”, teatrul extrem dramatic al unei lupte de-un dinamism infinit, În care „negația”, principiul, ei, este motorul Viului, al „Înaintării”. Dar care a avut, mai ales, dincolo de „doctrina” sa asupra istoriei, esteticii sau folozofiei, logicii și eticului, În plină polemică cu Kant, maestrul său, „ideea” Înțelegerii Spiritului Absolut - a „găsirii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
confruntare, Într-o luptă ne-antagonică, creînd pur și simplu - și explicând, În cheie hegeliană mai ales - viul! Ceea ce se naște și poate dura doar din această confruntare, luptă eternă, care Înseamnă naștere și ucidere aproape În același timp, capacitate infinită de regenerare, de creație. Și, „mai presus de toate acestea”: Dansul, grația, jocul, ce nasc - Încă o dată, În optica nietzscheniană - doar În clipa când este Învinsă acea „inerție”, calm și armonie statică apolinică, când omul Își regăsește În stârșit „relieful
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
perfect statică și satisfăcută cu sine, găsindu-și echilibrul perfect În acea poză, În acea mască a „celui neînțeles”, născut sau prea devreme sau prea târziu, Într-o lume care „nu i se potrivește”, printre contemporani bolnavi de-o mediocritate infinită. C A P I T O L U L I I (Libertateaă Divagațiile noastre de mai sus În jurul „pozei”, a ratării (a „pozei ratării”!Ă, a sinuciderii ne duc, oarecum logic, la ubicua idee de libertate. Toate acestea „trei” - ca
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care, ea Însăși, În primii timpi, nu avea În nici un caz profilul și „ambiția” unui alt destin decât cel al grupului, al comunității românești postbelice. Acest Început de „revoltă” (care a durat mai mult de un deceniu, În acele decenii infinite și „disperate”, cum e psihologia cuiva care se află pe o banchiză În derivă, vânturile și curenții o duc spre necunoscut, În timp ce propria ei substanță se topește văzând cu ochiiă semăna mai degrabă cu o „bâlbâială” a firii, semne „indubitabile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când putea să fie nimic?”. „Nimicul” pentru mine și azi e un concept pentru care trebuie să fac un efort de abstractizare, așa cum trebuie să o facă un sălbatic căruia i se inculcă, În aritmetica elementară, cifra 0. Sau categoria „infinitului”, evident, un concept strict speculativ, care Își păstrează pentru mine „aerul ușor exotic”, deoarece la matematici am fost mereu mediocru. (Sau am avut profesori mediocri; cu o singură excepție, În ’53-’54, la Filozofie, un semestru, Mihai Neculce, care ne-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pur și simplu sensul”, ca și marsupialele puiul pe care-l poartă În punga cu care, prevăzătoare, mama natură le-a Înzestrat. E adevărat, iar Întrebarea este enormă! Milioane de specii de animale și de insecte, ca și lumea variată, infinită, a plantelor ascultă orbește de această lege tiranică a reproducerii, găsindu-și rostul elementar și finalitatea În ea. Omul, „mamifer denaturat”, face din aceasta o problemă insolubilă. Ca și problema morții. Marin Preda, În ultima sa carte, mi se pare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de vise care ne copleșesc aproape În fiecare dimineață - eu am deprins obiceiul, aproape ritualul, de a le rememora și de a Încerca să le pun cât de cât În ordine În primele minute ale trezirii, cu acea prudență și infinită delicatețe pe care „corpul lor Înșelător de meduză” o reclamă. Și, deși nu mă consider un prea iscusit „decriptor” de vise, am reușit, de-a lungul anilor și al sutelor de astfel de „Împachetări diafane”, să extrag unele avize absolut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
extincții colective! (Sub cea de-a doua dictatură comunistă, cea a lui Ceaușescu, a fost Caragiale și mai ales proza sa scurtă, schițele sale, cele care au fost urcate pe un altar indiscutabil al apologiei, al adorației și al unor infinite citări și comentarii non-critice, devenind parcă o mică Biblie, un fel de carte a lui Mao pe dos, cu care, În absența unei lupte sau organizări efective contra tiraniei, „se lupta” cu sabia de hârtie carageliană, de parcă, scufundându-ne, am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Întorc la acel exod al tinerilor care se plâng de adulții țării și de formidabilul ei „ghinion”, ca și de scepticismul dezabuzat al multor Români din afara granițelor sau de dinăuntru, care, după o jumătate de secol de supunere și de infinită, umilitoare „răbdare”, deodată, nu mai au rezerve și calm psihic pentru a Încerca să pună pe picioare, Încă o dată, vatra românească!... Am spus ”Încă o dată”?!... Nu, greșeală: vatra acestei țări este, Întreagă; uităm mereu că din cele trei țări „fabricate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-a creat și organizat suflul și conștiința națională, cele În jurul cărora s-a dus lupta, atât cât s-a dus, pentru salvgardarea valorii și a demnității creatorului sub comunism - sunt lăsate să lupte cu false obstacole financiare și umilințe infinite, de ce mulți scriitori trăiesc În sărăcie și vocea lor este Înăbușită de vacarmul unor ziare de bulevard, ce se doresc „a patra putere” sau de televiziunea națională, unde ei nu sunt chemați, o televiziune care În loc să informeze și să formeze
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Astupă-mi inima și creierul meu Îți va lovi numele/ Ca și o inimă!/ Și dac-ai să arunci foc În creier,/ Am să te port pe sânge!”Ă spune Rilke Într-unul dintre psalmii săi, adresându-se acelei Autorități infinite de care are o acută nevoie, dar pe care o și sprijină, de care nu se poate desprinde, temându-se că s-ar pierde pe sine, acel sine În care se Închide, ca un ultim refugiu, tandrețea și nesfârșita imaginare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Calea Lactee, pierdută și ea În alte mii de galaxii și lumi În perpetuă mișcare, creație și distrugere - și toate acestea, brusc, cu o surpare iute și nedureroasă, ciudată, ni se interiorizează! „Ele” sau „ei”, cosmosul și universurile glaciale și aproape infinite ne devin viscere, iar Misterul, din depărtat, din neînțeles și inexistent, ne devine intim, ca o pulsiune gravă, aproape de neîndurat și din ființele cele mai umile și umilite ale cerurilor boltite deasupra conștiinței noastre devenim regi, zei, având obscura, persuasiva
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de o nouă viziune critică, de o nouă interpretare, de o abordare proaspătă, menită să pună în lumină tot alte fațete ale unei gândiri și ale unei opere de o calitate vizionară greu de decelat și tocmai de aceea necesitând infinite explicații întru articularea coerentă, globală a unui univers profund original. Sigur că nivelurile receptării oricărui artist sunt multiple, în funcție de cantitatea informației culturale a publicului, de puterile intelectului atât de diverse, ca și de un anume gust al epocii, al fiecărei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Valéry, este așezat de Th. Codreanu acolo unde știința modernă a ajuns la relativitatea și percepția universului în simultaneitate spațio-temporală. De la Kant la Einstein, căruia i-a premers, Eminescu a desfășurat enorma sa sete de cunoaștere tot în dorința-i infinită de descoperire a adevărului. Dar cum vocația sa era aceea a poeziei, datele științific-filosofice au fost încorporate în operă. Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis au dublat, cu o viziune cosmologică, viziunea sa ontologică, creând o artă poetică uimitoare, dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu mâinile goale, adică proprietari numai pe semnele de punctuație". Nimic nu s-ar întrevedea mai departe, poezia deja a murit fără tragicul și grotescul "trăiască poezia!". În pesimismul său absolut, Bacovia nu intuiește nici un alt început, decât, probabil, hoardele infinite de vorbe "goale, goale, goale". Or, ceea ce se întâmplă, criza contemporană vulgară, a invaziei visceralității, a pornografiei, demonstrând "moartea cea mai puțin demnă a poeziei". Este un scenariu bacovian, și atrag atenția că o fi valabil în numele sau în limitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
enormă. În orice caz, una ce ar subsuma și diferența dintre autorul Fragmentelor... și un E. Simion, de exemplu. Pe calea unui răspuns, ar fi interesant de cercetat de cine s-a despărțit deja Lamparia, dacă a murit. O sete infinită de cuprindere intelectuală a culturii universale, ca la înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cunoaștere narcisică. Un astfel de Narcis este la Sadoveanu pescarul. Farmecul pescuitului este "în despărțirea desăvârșită de lume și în repaosul complet în care intri. Grijile, preocupările, supărările și durerile adorm". Astfel începe căutarea timpului pierdut sadovenian, care constituie izvorul infinit al operei". Obsesie a dublului, a alterității, oglinda se întoarce în postmodernism cu mai multă ferocitate decât în Antichitatea lui Platon. Theodor Codreanu își încheagă aforismele în plasa dublului. Și cum fiecare autor se dedublează mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și în acțiunile publice care îl definesc. Tocmai prin raportare la personalitatea științifică și morală a domnului Theodor Codreanu, Basarabia sau drama sfâșierii, ultima sa carte, ne apare ca o mărturie cutremurătoare, dar necesară, despre anotimpurile, tensiunile și tragediile de infinite proporții ale epocii pe care o străbatem. Este o carte de sociologie politică, sociologia națiunii și sociologia culturii care constată și acuză, care uimește și îndeamnă la reflecție lucidă, care explică și propune soluții, care devine un îndreptar de acțiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]