5,696 matches
-
bine de șapte decenii. Dacă nu, chiar, aproape opt. Fostul monarh, înalt, slab de-l bate vântul, îl recunoaște, la rândul său, pe bunic. Se desprinde de grup și, cu mâna întinsă a salut, se apropie de fostul prieten de joacă, în secolul trecut. Își dau mâna. Se privesc. Nu știu care să înceapă dialogul ce, firesc, va urma. Poate, de aceea, încep amândoi deodată. Bine te văd sănătos. Bine... Nu tocmai sănătos, dar, la etatea noastră, să avem curaj, pentru pe mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici macar RoonuíRoonuí și cu iscoadele lui nu puteau conta pe o experiență reală când ar fi fost vorba să ia viața unui om. Doar în tragică noapte a asaltului se văzuseră nevoiți să pună mâna pe arme altfel decât în joacă, și erau conștienți cu toții că experiența nu s-ar fi putut dovedi mai nefericită. În afară de bestia pe care o rânise Tapú Tetuanúi, aproape dintr-un accident, toți ceilalți agresori reușiseră să se întoarcă la navele lor, fără să fi suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care se tem să simtă și să înțeleagă, să fie și să aleagă... De ce ar părea copiii și adolescenții atît de fericiți, prin lucruri atît de mărunte și simple cum ar fi o alergare prin nămeți sau o oră de joacă în apropierea primăverii? De ce? Pentru că ei sînt aproape de miracolul energiei de a fi, ei sînt cel mai aproape de soarele însuflețit al zorilor... ce frumos ar fi să ne aflăm și noi așa în această lume... nu s-ar mai ivi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu el? Cu ce ți-am greșit, bre? Ham, ham. N-avem nimic de împărțit. Sincer, îmi ești simpatic rău. Auzind cuvîntul simpatic, cîinele nu mai latră. Dă bucuros din coadă și mă face să înțeleg că are chef de joacă. Te plictisești, da? Dacă ai ști ce mi-a făcut o babă, mă rog, o doamnă! Cîinele mă face să înțeleg că este interesat de subiect. N-am riscat "zăngănitul de cătușe" ca să-i bag în buzunar 800 $. Ham, ham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scurt: Vino pînă la mine. Donose, deja chel bine, intră cu chelia înainte și, cînd îl zărește pe Corneanu, este dominat de panică. Și ia spune-mi, Donose, ești mare crai, da? Stă cu capul aplecat și tace. Continui: Din joaca și din plăcerea ta se naște un copil. Un copil are nevoie de tată și mamă. Te bucuri de plăcere, dar trebuie, la o adică, să-ți asumi și responsabilitățile ce decurg de aici. Știu, mormăie Donose. Și? Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
teribilă lupta aceasta cu obiectele. Totdeauna am crezut că cel mai greu este să reziști inconfortului, acum m-am convins că și mai greu e să faci față confortului. Copiii s-au acomodat imediat. Și-au și găsit prieteni de joacă. Chiar și eu mă descurc mai bine - probabil că femeile sînt totuși mai practice. Numai Rudolf nu-și găsește locul. N-are Sitzfleisch. Parcă s-ar afla permanent Înaintea unui examen și se teme că nu-i va face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un buldog și femeia În picioare cu șoldul strivit de umărul lui e ca o pisică Înfoiată gata să-l sfîșie amîndoi Într-un pat mîini moi respirații transpirații cățelușul meu pisicuța mea cărnuri albe grase alunecoase pe terenul de joacă din colț la Chiristigii era o casă cu un etaj la parter ședea un plăpumar sus locuia mama Jana capul ei alb și rotund ca un bulgăre de zăpadă topindu-se Încet În fereastră Îl duceam pe Tiberiu la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ultimul Eric. Și mai e ceva: am vise cu Clio Aames. Am vise în care o văd, o recunosc și-o țin în brațe. Dar dimineața acestea se risipesc, se ridică din mintea mea precum cețurile joase de pe terenurile de joacă și nu-mi rămâne nimic. Doar emoția și senzația copleșitoare a pierderii unui lucru. Adevărul e că nu mai pot fi doar atât. În grădina de peste drum, umbra stâlpului de telegraf își croiește încet drum în jurul lumii. În vârful ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al biroului unde-o zărise prima oară, nu mai avea acel aer competent pe care i-l dădeau rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei existențe de om adult, pe care se străduia s-o imite, ca Într-o joacă. Fără ele, arăta decorativă și fragilă, deși Rowe știa că viața nu putuse s-o Înfrîngă; doar cearcănele ușoare din jurul ochilor, plini de candoare ca a unui copil, Îi trădau trecutul. — Îți place și dumitale partea mecanică a grădinăritului? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone În cămașă de forță; nu făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nevoie și nu în ultimul rând, inteligent. Acord o atenție deosebită vestimentației mele, chiar dacă sunt băiat. Mie îmi place să mă joc afară cu copiii și să fac mișcare în timpul liber. Sporturile mele preferate sunt baschetul, tenisul, alergatul. Chiar dacă iubesc joaca, că orice copil de vârsta mea, nu neglijez învățatul, în mod special matematica ceea ce mă face să mă gândesc să merg la un liceu cu profil real. Am participat la câteva concursuri de matematică și am obținut rezultate bune, dar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mă îndrumă în viață. Sunt mândră să fiu eleva acestui bătrân și renumit colegiu ieșean. În casă e liniște. Sunt singur. E început de vară și... mă gândesc la vacanță! Doar gândul că voi petrece mai mult timp afară, la joacă, cu prietenii mei, îmi inundă sufletul și mă face să țopăi de ici - colo, să nu-mi găsesc locul. Pe holul spațios de la intrare, unde îmi permit deseori să mă joc cu mingea cea mică, de burete, oglinda de pe perete
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pe care ne grăbeam în vara trecută să le părăsim. Gata, începe școala. Primim cărți, lista cu rechizite, sfaturi. Ni se pun întrebări prietenoase și suntem încurajați. În clasă este curat, cald și, dincolo de jaluzelele care flutură ușor, a rămas joaca de-a vacanța. Pe tablă scrie: „Bun venit! Mult noroc în noul an”. Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu cu părinții în vacanță la mare
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
multe denumiri, una dintre ele fiind „Oltea Doamna”. Aici a învățat și Otilia Cazimir, cea care a scris poezii minunate pentru copii. Este o școală mare, care se întinde pe o suprafață generoasă, cu multe corpuri de clădiri, terenuri de joaca și de sport și spații verzi. Sălile de clasa sunt luminoase și spațioase. La început, când am pășit pentru prima dată în această școală, mi s-a părut imensă și am crezut că o să mă rătăcesc prin holurile întortochiate.Sunt
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de primavară, am ieșit afară că să mă joc cu Toto, animăluțul meu preferat. Ne jucam cu mingea cea roșie pe care el o adoră. Eu o aruncam departe și Toto fugea după ea ca fulgerul. După ce am terminat cu joaca, m-am așezat pe iarba de un verde-crud și mă gândeam cum ar fi să merg cu Toto într-o plimbare prin pădurea alăturată. Să adun niște floricele, să ascult trilurile păsărelelor, să mă bucur de natura renăscută. Ar fi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
geografia pe teren, în excursii cât mai multe. Din când în când, am putea citi sau am putea scrie compuneri în mijlocul naturii, acolo unde gândurile noastre ar zbura libere. Iar dacă am obosi, școala ne-ar putea oferi locuri de joacă și relaxare în care ne-am petrece timpul până spre seară. Se înțelege că la școala visurilor mele nu trebuie să se dea elevilor teme. Mi-aș dori să fie cu adevarat o școală de vis în care să facem
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Iar te-ai jucat cu fotonii“, Îmi șoptea, clătinând mustrător din cap când mă vedea intrând În casă, scăldat Într-o lumină difuză pe care numai el o putea zări, „treci repede și te spală!“ Într-adevăr, aruncarea fotonilor era joaca noastră favorită, În primul rând pentru că străluceau ca licuricii și, neavând masă, Îi puteam azvârli cât de departe voiam, iar În al doilea rând pentru că, dacă nimeream vreun geam sau vreo oglindă, acestea nu se spărgeau: fotonul trecea mai departe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe care-l ținea În mână. — Sprijiniți tavanul, puicușorilor, a spus Stepa, scuipând ca o stropitoare. Am ridicat brațele și m-am retras ușor cu spatele spre masa de biliard, Îndepărtându-mă Încet de Vera. — Stepa, n-avem timp de joacă. Cândva, poate c-o să se găsească o familie de babuini care să te-adopte, Însă acum... Îți arde de glume, ha? Să vedem ce-o să mai spui când o să fii la doi metri sub pământ, iar eu o să mă joc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
imperiul sunetelor, ceea ce se și întâmplă, pentru că trebuie să se concentreze asupra muzicii. Tata spune că sunt niște sunete oribile. Dar Anna este preferata mamei, care are aceeași senisbilitate feminină, iar când Anna trece prin fața ei, mama îi dă, în joacă, o palmă peste fund, ceea ce o face pe Anna să clocotească de furie. Așa că tatăl și fiul se urcă - unul aici, celălalt dincolo, unul plictisit, celălalt anevoie și preocupat - în autoturismul în care pot să călătorească patru persoane (astăzi însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează cât ai clipi, dar nu nimerește decât peretele, unde mai produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Își vădeau lipsa de imaginație și prin stăruința cu care găteau, duminică de duminică, aceleași șnițele cu cartofi piure, alături de, cel mai probabil, o supă de găină și un cremeș. Am oprit o vreme În Piața Mică, un loc de joacă ruinat de lângă un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție, nici nu mai știu din ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la final coming soon: JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard Cohen. Fiindcă tot am adus vorba: Îl vedeam din ce În ce mai des pe Cătă certându-se cu Cristina. Asta fiindcă și pe ea o vedeam mai des. Venea și ea la Întâlniri, Cătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]