5,821 matches
-
1437: Ilie Voievod, domnul Moldovei, a stabilit hotarul moșiei “Munții”, arătând că : “[...] hotarul am început a alege din gura pârâului Mustei , în sus de Cetatea Neamțului, până la drumul Neamțului [...], până la gura Peperigului, apoi drept în Slatina, apoi obcina către obârșia Largului și a Farcașei [...] până la muntele de sub Hălăuca și gura Hălăucăi, apoi până la vârful Pâțigaiei și până la vârful Sihlei, la dealul Rusului și peste obârșia Nemțișorului drept la capul Pleșului și izvorul Mustei”. 27 iulie 1501: Ștefan cel Mare semnează un
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
vârful Sihlei, la dealul Rusului și peste obârșia Nemțișorului drept la capul Pleșului și izvorul Mustei”. 27 iulie 1501: Ștefan cel Mare semnează un documentul prin care se împuternicesc călugării de la Mănăstirea Neamț să-și apere Muntele Farcașa până la Gura Largului, precum și ceilalți munți ai lor și să-și ia venitul cuvenit de la cei ce vor să pască oile sau să vâneze în traistele lor. 12 ianuarie 1634: Moise Movilă face referire la ținutul Pipirigului întărind împrejurimile Mănăstirii Neamț: “Suret de
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
Poiana Teiului (în trecut, Călugăreni) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Călugăreni, Dreptu, Galu, Pârâul Fagului, Petru Vodă, Poiana Largului, Poiana Teiului (reședința), Roșeni, Ruseni, Săvinești și Topoliceni. Comuna se află în nord-vestul județului, la poalele munților Stânișoarei, pe malurile râului Bistrița, imediat în aval de lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul comunei, mai există încă o mică centrală hidroelectrică pe
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
în aval de lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul comunei, mai există încă o mică centrală hidroelectrică pe Bistrița, barajul ei formând micul lac de acumulare Poiana Teiului. Este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Poiana Largului, acest drum trece pe un viaduct coada lacului Izvorul Muntelui și la cele două capete ale viaductului, se ramifică din el alte două șosele naționale: DN17B, care duce spre Vatra Dornei; și DN15B care duce spre Târgu Neamț. Pe teritoriul
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
un viaduct coada lacului Izvorul Muntelui și la cele două capete ale viaductului, se ramifică din el alte două șosele naționale: DN17B, care duce spre Vatra Dornei; și DN15B care duce spre Târgu Neamț. Pe teritoriul comunei, lângă viaductul Poiana Largului, se află în lacul Izvorul Muntelui stânca solitară denumită Piatra Teiului, un martor de eroziune al unui recif cretacic de corali. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Poiana Teiului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
sunt ortodocși (95,69%). Pentru 2,94% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Călugăreni", făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, și era formată din satele Călugăreni, Gura Largului, Poiana Largului, Poiana Teiului, Roșeni, Dreptu, Frumosu, Bușumeni, Stejaru, Gălbăzeni, Brânzeni, Coroiu și Reșcani, având în total 2242 de locuitori. În comună existau 9 mori de apă, cinci biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
95,69%). Pentru 2,94% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Călugăreni", făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, și era formată din satele Călugăreni, Gura Largului, Poiana Largului, Poiana Teiului, Roșeni, Dreptu, Frumosu, Bușumeni, Stejaru, Gălbăzeni, Brânzeni, Coroiu și Reșcani, având în total 2242 de locuitori. În comună existau 9 mori de apă, cinci biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
Urși, cu 1701 locuitori. Existau și aici două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Muntele a aceluiași județ. Comuna Călugăreni avea 2340 de locuitori în satele Brânzeni, Călugăreni, Coroiu, Gălbezeni, Largu, Poiana Largului, Poiana Teiului și Roșeni; iar comuna Galu avea o populație de 1944 de locuitori și alcătuirea: Dreptu, Frumosu, Galu, Pârâul Fagului, Poiana Răchiței, Săvinești, Stejaru, Topoliceni, Bușmeni și Ruseni. În 1931, reședința comunei Călugăreni s-a mutat la "Poiana Teiului
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
Văleni". În 1968, ele au revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, comuna Galu a fost desființată, satele ei trecând la comuna Poiana Teiului. Au fost desființate atunci și satele Brânzeni, Coroiu (comasate cu Văleni) și Largu (comasat cu Poiana Largului), iar satul Văleni a fost din nou rebotezat în "Petru Vodă", iar satul Poiana Teiului a fost strămutat (din cauza realizării lacului de acumulare Izvorul Muntelui) în vatra satului Poiana Răchitei, satul rezultat din comasarea lor luând denumirea de "Poiana Teiului
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
ca monumente de arhitectură: (1818) din satul Galu; (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea) din satul Petru Vodă, ansamblu constând din biserica propriu-zisă (1762-1783) și turnul-clopotniță de lemn (1832); (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea) din satul Poiana Largului, ansamblu cuprinzând biserica propriu-zisă (1741) și turnul-clopotniță (secolul al XIX-lea); și (secolul al XIX-lea) din satul Poiana Largului, cu turnul-clopotniță datând din aceeași perioadă.
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
constând din biserica propriu-zisă (1762-1783) și turnul-clopotniță de lemn (1832); (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea) din satul Poiana Largului, ansamblu cuprinzând biserica propriu-zisă (1741) și turnul-clopotniță (secolul al XIX-lea); și (secolul al XIX-lea) din satul Poiana Largului, cu turnul-clopotniță datând din aceeași perioadă.
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
Dacă în 1960 acest indice era de 0,99%, zece ani mai tîrziu era deja de 1,12%, în 1975 era de 1,34%, iar în 1983 de 2,03%. În vara anului 1983, pentru ultima dată, au ieșit în largul Aralului navele flotei piscicole sovietice, și tot atunci a fost ultimul sezon turistic în stațiunile de pe coasta de sud. În 1987 Aralul s-a separat în două bazine independente - Aralul Mare și Aralul Mic (ultimul având în 2006 suprafața de
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
După efectul și forma lor, aceștia sunt de mai multe feluri, dar toți sunt provocați de valuri și de maree. Curenții de valuri pot fi: Primii deplasează nisipul și chiar materialele grosiere în lungul litoralului, în timp ce ultimii le împing către largul mării. Curenții de descărcare sunt activi în unele strâmtori, fiind determinați de diferența de nivel dintre două bazine. Ex. între Marea Baltică și Marea Nordului, între Marea Neagră și Marea Egee. Curenții de turbiditate sunt specifici părții inferioare domeniului litoral și mai ales domeniului
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
mult mai mari (în Golful Fundy - Canada 19,6 m; în Golful Arabiei 13 m; în golful Mezen 12 m) La flux se produc acumulări sub formă de bancuri submerse. La reflux nivelul apei coboară, eroziunea devine predominantă, antrenând spre larg aluviunile aduse de râuri, dar și pe cele aflate pe platforma litorală. La țărmurile unde mareele sunt foarte puternice, gurile de vărsare ale fluviilor sunt mult lărgite prin eroziune. Aceasta se realizează atât la flux cât și la reflux. Forma
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
barcane (în regiunile litorale aride). Estuarele și deltele reprezintă forme de vărsare ale fluviilor în mare. Estuarele reprezintă guri de vărsare sub formă de pâlnie, ale fluviilor ce debușează în mări cu flux și reflux puternic, capabile să transporte în larg aluviunile cărate de fluviu. Fluxul înaintează uneori adânc în interiorul continentelor (1700 km la Amazon, 500 km la Sf. Laurențiu, 200 km la Rio de la Plata, 144 km la Sena). Pătrunderea apelor sărate marine determină ridicarea nivelului apelor fluviului, curentul fluviatil
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
vitezei apei la gura de vărsare determină acumularea de materiale, în urma căreia se realizează o micșorare a pantei, împărțirea ulterioară în brațe, apoi micșorarea ritmului înaintării frontale, paralel cu creșterea în înălțime. O parte din materialele ce ulterior ajungeau în largul mării, sunt depuse în bancuri în imediata apropiere a gurilor și în lungul brațelor, formând grinduri longitudinale. Deltele se dezvoltă rapid când cantitatea de materiale aduse de fluviu este foarte mare, depășind cu mult puterea de împrăștiere și eroziune a
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
când, în 1884, a citit teoriile lui , distinsul meteorolog norvegian. Artifacte găsite pe coasta Groenlandei fuseseră identificate ca provenind de la vasul american de explorare arctică , care fusese zdrobit și scufundat în iunie 1881 în partea cealaltă a Oceanului Arctic, în largul coastelor Siberiei. Mohn bănuia că locul artifactelor indică existența unui curent oceanic, care curge de la est la vest de-a lungul mări polare, posibil chiar peste pol. Un vas suficient de puternic ar putea astfel să pătrundă în marea siberiană
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Niculițel este o comună în județul Tulcea, Dobrogea, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comună Niculitel este situată în nordul Dobrogei mai exact în partea de nord-vest a județului Tulcea, este așezată într-o zonă depresionara larg deschisă spre nord la poalele dealurilor Niculitelului și este delimitata de următoarele teritorii comunale: -la Nord - teritoriul administrativ al orașului ISACCEA -la Vest - teritoriul administrativ al comunei HAMCEARCA -la Sud - teritoriul administrativ al comunei IZVOARELE -la Est - teritoriul administrativ comunei
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
grupuri numeroase de oameni (până la 4.000 de persoane), iar drepturile lor sunt recunoscute de constituția comunei. [modificare] Geografie Tupilați.PNG Regiunea de deal a Tupilați este alcătuită din terenuri edenice acoperite de mangrove. Numeroase pârâuri se varsă aici.În largul pârâului se află numeroase insule, dintre care cea mai mare este Zauadunga. Zona lagunelor de pe țărm are o lățime de aproximativ 40 de kilometri după care urmează o regiune de câmpie, în timp ce partea estică a comunei este ocupată de podișuri
Tupilați, Vaslui () [Corola-website/Science/301918_a_303247]
-
care acesta se pretinde a fi trăit. Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. În 2004, în "Symboles de l'Égypte" (éd. Desclée de Brouwer), Christiane Desroches Noblecourt scrie la p. 125: Ea adaugă la p.
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
vast teritoriu între Oceanul Pacific la vest, Oceanul Atlantic la est, Oceanul Arctic la nord (de aici vine și motto-ul țării: "„De la mare la mare”") și Statele Unite ale Americii (Statele Unite Contigue) la sud și nord-vest (Alaska); Groenlanda se află la nord-est. În largul coastei de sud a Terranova se află Saint Pierre și Miquelon, o colectivitate de peste mări franceză. În 1925 Canada a revendicat o parte a Arcticii situată între 60° vest și 141° vest longitudine la Polul Nord; această pretenție este contestată. Acoperind 9.984.670
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
cu omul. Dacă trebuie să-și apere puii, hrana ori teritoriul, ei devin adversari extraordinar de periculoși. Pe om, ursul nu-l atacă decât dacă-l întărâtă sau îl rănește, adică dacă-l provoacă, dar în general, se simt în largul lor departe de așezările omenești. În apropierea așezărilor omenești se transformă în fiare de temut, atacând atunci când sunt înfometați și mamifere mari. Urșii sunt animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
în Indonezia, prea multe pentru a putea fi menționate. Dragonul Komodo ("Varanus komodoensis"), cea mai mare șopârla din lume, poate atinge 3 metri lungime. Habitatul lui este în grupul de rezervații Komodo, care include insulele Komodo, Padar și Rinca, în largul coastelor insulei Flores în estul țării. Dragonul de Komodo secretă în salivă o toxina care împiedică coagularea sângelui și care provoacă hipotensiune arterială, printre alte simptome. Pacientul trebuie tratat în 30-45 minute cu medicina modernă sau cu un leac tradițional
Fauna din Indonezia () [Corola-website/Science/299238_a_300567]
-
considerați ființe inferioare, fără drepturi, din punct de vedere juridic, simple obiecte și erau comparați adeseori cu animalele; devenise un obicei să fie exploatați la maxim în condiții severe până la moarte. Sursa de sclavi era Africa, iar Insula Gorée, din largul coastei actualulei capitale senegaleze Dakar, (colonie franceză) era locul unde se realiza efectiv comerțul cu sclavi. Analog, arabii continuau să exercite un trafic intens de sclavi africani, pe rute prin Sahara sau pe coasta orientală a Africii, în special prin
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul social. Alți critici, care au învățat din tradiția psihoanalitică definită pe larg, critică modelul "Homo oeconomicus" pentru că ignoră conflictele interioare pe care indivizii le suportă în viața reală, cum ar fi scopurile pe termen scurt și cele pe termen lung (de ex., consumul de ciocolată și pierderea greutății) sau scopurile individuale și
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]