6,058 matches
-
cu manuscrisul intitulat Colivia, care anunță „ivirea unui scriitor de cursă lungă, intrarea în marea călătorie a literaturii” (Mircea Iorgulescu). Are o activitate publicistică fecundă, colaborând mai ales cu proză scurtă, articole, note la „România literară”, „Vatra”, „Tribuna”, „Urzica”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Astra”, „Transilvania”, „Euphorion”, „Opinii culturale” (Deva), „Tribuna Sibiului”. Prima lui carte este culegerea de nuvele Gări cardinale, apărută în 1974 și elogiată unanim de critica literară. Au urmat volumul întâi al romanului Om în mers (1979) (celelalte două volume
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
După ce urmează școala primară în comuna natală, face liceul la Roșiori de Vede. Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1959), lucrând apoi ca profesor la Săceni (1959-1964) și la Roșiori de Vede (din 1964). Debutează în revista „Luceafărul” încă din timpul studenției (1958), bucurându-se de aprecierea poetului Miron Radu Paraschivescu. Cea dintâi carte, Mai jos cu o noapte, care include versuri, îi apare în 1993. Colaborează cu versuri, proză și articole de critică la revistele „Tânărul scriitor
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
încă din timpul studenției (1958), bucurându-se de aprecierea poetului Miron Radu Paraschivescu. Cea dintâi carte, Mai jos cu o noapte, care include versuri, îi apare în 1993. Colaborează cu versuri, proză și articole de critică la revistele „Tânărul scriitor”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Argeș”, „Calende” ș.a. În 1982 este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor în cadrul primei ediții a Concursului de proză scurtă „Marin Preda”. Ca prozator, G. a publicat inițial în volume colective: Reliefuri - Debut ’88 (1989) și
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
când redacția se contopește cu a revistei „Amfiteatru”, F. conducând apoi ambele publicații. În perioada 1976-1980 îndeplinește și funcția de redactor-șef la „Scânteia tineretului”. Debutează editorial în 1977, cu volumul de versuri Puterea sunetului. Numirea lui în conducerea revistei „Luceafărul”, în 1980, declanșează un scandal în lumea literară, motivul fiind acela că F. nu era membru al Uniunii Scriitorilor. După 1989 este redactor-șef al săptămânalului „Românul” (1990-1994), secretar de stat (1994-1996) și conduce revista „Examene”. Poezia lui F. e
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Face parte (1955-1957) din comitetul de redacție al revistei „Tânărul scriitor”. A fost, de asemenea, secretar al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Tineretului. A colaborat la multe dintre revistele și ziarele din primele decenii postbelice: „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, ‚Munca”, „Orizont”, „Presa noastră”, „Scânteia tineretului”, „Urzica”, „Viața militară”, „Viața românească” ș.a. Debutează în 1940 la „Convorbiri literare”, cu tălmăciri din poezia germană, în același an apărându-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Londra (1991-1995), secretar de stat (din 1995), ambasador al României în Canada, apoi în Malaysia. Debutează cu proză în revista „Amfiteatru” în 1968, iar editorial în 1971, cu volumul de nuvele Moartea măștilor. Colaborează la „Secolul 20”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. De asemenea, traduce numeroase volume de versuri, proză, teatru și istoria artei din limbile engleză, franceză, germană și rusă. A publicat prefețe și postfețe și a îngrijit ediții din scrierile lui Mihai Gafița și Sergiu Dan. Nuvelele fantastice
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
și reviste bucureștene: „Flacăra”, „Expres”, „Flagrant”, „Capital”, „Playboy”. A frecventat în orașul natal cenaclul „Noduri și semne”, iar în București, cenaclul Universitas, Clubul de lectură al Muzeului Literaturii Române și cenaclul „Litere” al Facultății de Litere. Debutează în 1980 la „Luceafărul” și editorial, în 1987, cu volumul Știri despre mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
Noduri și semne”, iar în București, cenaclul Universitas, Clubul de lectură al Muzeului Literaturii Române și cenaclul „Litere” al Facultății de Litere. Debutează în 1980 la „Luceafărul” și editorial, în 1987, cu volumul Știri despre mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
al Bibliotecii Raionale din Urziceni și ca activist cultural la Bacău, unde este și corector la revista „Ateneu”. În 1976 se mută la București, unde e funcționar al Federației Comunităților Evreiești, ieșind la pensie de boală în 1981. Colaborează la „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a. Debutează în 1956 cu o poezie în „Scrisul bănățean”, apoi în volum, cu Lumină întârziată (1967). Cartea stă sub semnul amintirilor tulburătoare ale vieții de lagăr, etapă care i-a marcat copilăria, acest
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
Brăila (1945), după care a făcut studii de drept, nefinalizate însă, la Universitatea din București (1946-1949). A debutat cu versuri în „Revista Fundațiilor Regale” (1945) și a colaborat la „Viața românească”, „Dunărea” (Brăila), „Fapta”, „Națiunea”, „Popas literar” (Craiova), „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Traduce mult, mai ales din literaturile franceză și rusă, uneori în colaborare. Volumul de debut, Non possumus, apărut în 1972, în condiții grafice de excepție, vădește un poet cu o sensibilitate delicată, având pasiunea metaforei șlefuite, îndelung căutate, și
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
capacitate, este numit profesor în învățământul secundar la Brăila (unde va funcționa până la pensionare, în 1963). Continuă să publice, preocupat mai ales de traduceri și de istoria literară, în „Milcovia”, „Foaia învățătorului”, „Tribuna”, „Gazeta cărților”, „Extemporal”, „Universul”, „Orizonturi”, „Încercări literare”, „Luceafărul literar”, „Unirea”. Unele contribuții, Romanul popular „Filerot și Antusa” în redacțiunea lui Radu S. Câmpiniu, cu date nouă biografice despre Câmpiniu, C. Sandu-Aldea. Viața și opera lui, sunt trase în broșuri (1936 și 1941), la fel o conferință din 1925
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
experiență de editor particular, cu o editură cu profil enciclopedic. Debutează în revista „Viața studențească” (1968) cu publicistică pe subiecte culturale, din 1969 colaborând cu cronici și articole literare la „Viața românească”, „Universitas”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Dreptatea”, „România liberă”, „22”, „Cotidianul”, „Zum” (New York). A fost distins cu Premiul pentru critică și eseistică în cadrul Colocviului Național Studențesc de Literatură (1970). Debutează editorial cu volumul de eseuri și studii Fascinația exegezei
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
Tudor Vianu, critic al actualității literare, „Străinul” din noi sau Cezar Petrescu și mutațiile prozei românești interbelice. D. e cunoscut mai ales ca îngrijitor al volumului I dintr-o proiectată ediție critică a operei lui Cezar Petrescu (1985; Premiul revistei „Luceafărul”), și împreună cu Mircea Handoca al primelor două volume din seria Opere a lui Mircea Eliade (1994-1997). D. a alcătuit „repere istorico-literare” la volume apărute în seria „Patrimoniu” a Editurii Minerva, aparținând lui Titu Maiorescu, B. Delavrancea, E. Lovinescu, Liviu Rebreanu
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
Filarmonica „Banatul”, și al lui Alexandru Hegheș, profesor universitar. A urmat, în Timișoara, școala profesională (1960-1964) și liceul la fără frecvență (1972-1974). A practicat diverse meserii: frezor, strungar, corector la Întreprinderea Poligrafică „Banatul” etc. A colaborat la „România literară”, „Orizont”, „Luceafărul” ș.a. A debutat cu un roman, Nisip, apărut în 1968, bine primit de critică, mai ales pentru distanțarea față de atitudinea și structura prozei oficiale a acelor ani. Personajul principal, Luca, este un tânăr în formare, care, spre deosebire de fratele său, nu
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
În continuare, până la primul război mondial, colaborează cu poezii, proză, lucrări dramatice și traduceri la „Curierul român”, „Revista nouă”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Țara”, „Universul ilustrat”, „Revista literară”, „Familia”, „Liga literară”, „Literatorul”, „Literatura și arta română”, „Epoca”, „Cronica”, „Sămănătorul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Seara”, „Flacăra”, „Capitala” ș.a. În același interval, în afara unor broșuri iscălite Adina G., tipărește volumele de nuvele Spre moarte (1897) și Satana (1912), romanele Străbunii (1900), Dușmani ai neamului (1904) și Iluzii (1908), poemele dramatice Eglè (1901) și Doamna
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Bibliotecii orășenești din Slănic. Ca elev, a frecventat cenaclul literar „Dimitrie Stelaru” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești și a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei” (1972). Ulterior, a citit versuri și proză la cenaclurile din jurul revistelor „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Flacăra” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, fiind prezent în paginile acestor publicații cu cicluri de versuri însoțite de recomandări elogioase semnate de Cezar Ivănescu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu ș.a. Primele proze publicate în „România literară” (1978) sunt prezentate
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
lui Nicolae Labiș sau Mircea Dinescu. Adrian Păunescu afirma tranșant: „Simt în el un nou mod de a trăi al poeziei române”. Două antologii colective, una editată la Ploiești (Supremă iubire, 1977) și alta la București, ca supliment al revistei „Luceafărul” (Tineri poeți, 1976), conțin poeme care vor intra și în sumarul volumului de debut. Cartea a stârnit opinii critice numeroase, comentatorii ei căutând însă echilibrul evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
urmează liceul (1967-1971), apoi o școală postliceală de arhitectură (1971-1973) și Facultatea de Științe Economice (1974-1978). Debutează cu poezie în „Convorbiri literare” (1977) și editorial, cu volumul Fântâni carteziene (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Mai colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Dialog” ș.a. Universul poeziei lui D. se definește printr-un lirism cerebral, auster, în care miturile și simbolurile esențiale ale culturii europene ordonează într-o viziune geometrică elanurile romantic-juvenile ale unui suflet aflat la răspântia marilor
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
ultimele apariții românești în librăria franceză. Începând cu numărul 10 din 1956, rubricile revistei se restructurează. „Marginalia” preia materia celor patru rubrici precedente de studii și comentarii, restul spațiului fiind consacrat creației originale. Ca și alte importante reviste ale exilului („Luceafărul”, „Ființa românească”, „Revista scriitorilor români”, „Limite” etc.), D. a încurajat toate orientările și tradițiile culturale și, „împăcând” - după expresia lui Vintilă Horia - noutatea cu tradiția, „continuitatea a putut fi posibilă”. În revistă apar acum poezii de Horia Stamatu (Punta Europa
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și profesor la Facultatea de Filologie, secția teatru, din Craiova. A debutat publicistic în „Viața studențească” în 1963 și editorial în 1976, cu volumul de reportaje Timpul din ziduri. A colaborat la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Suplimentul literar al «Scânteii tineretului»”, „Teatrul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Spirit românesc”. Rezultat al unor călătorii în țară și în străinătate, reportajele reunite sub titlul Timpul din ziduri se remarcă prin observațiile la fața locului, completate cu o amănunțită documentare
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
poezii în „Contemporanul” în 1966, iar în volum, cu Furăm trandafiri, apărut în 1967. Are o bogată activitate publicistică, colaborând la „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” ș.a. cu versuri, proză, traduceri, comentarii, sau deținând rubrici permanente la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”. În 1980 primește Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o personalitate maturizată timpuriu, din teama de „șarpele înserării”, de luciditatea care aduce sfârșitul visării. Temele, motivele se înlănțuie parcă fără logică, într-
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
nou la București, apropierea lui D. de cercurile socialiste apare mai clară odată cu răcirea raporturilor cu Macedonski. Este frecvent prezent în „Adevărul” cu articole antidinastice și cronică literară, în „Ecoul Doljului”, „Clopotul”, „Economistul”, „Democrația socială”, „Viitorul”, „Revista independentă”, „Universul ilustrat” „Luceafărul”, „Secolul”, „Reforma”. Din 1893 semnează în ziarul socialist „Munca”, apoi în „Lumea nouă” și „Evenimentul literar” (poezie, proză, cronică literară și politică). Este membru al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România și face parte din conducerea organizației locale craiovene
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
lui Victor Ion Popa urmează Conservatorul de Artă Dramatică (clasa Mariei Filotti) din București, după care, între 1946 și 1948, e actor la Petroșani și București. Este redactor și reporter la revista „Flacăra”, redactor la „Scânteia”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1961-1962). Ca poet, debutează în revista lui G. Călinescu „Lumea”, în 1945, iar editorial, cu volumul Goarnele inimii, apărut în 1949. A murit înecat în Marea Neagră. Primele versuri, incluse abia mai târziu în volum, arată înclinație spre confesiune și meditație
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
București (1963-1970), secție transferată în 1970 la Universitatea din București, unde profesează până în 1977, când, după cererea de plecare definitivă din țară, i se desface contractul de muncă. În iulie 1979 emigrează în Toronto (Canada), unde editează revistele „Tricolorul” și „Luceafărul” și relansează buletinul „Studiul bibliologic”, inițiat la București în 1964. Debutează în „Călăuza bibliotecarului” (1959) și editorial în 1966, cu Scriitori clasici și problemele culturii de masă. În manuscris a rămas volumul de versuri Silex înflorit. Colaborează la „Călăuza bibliotecarului
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
în „Călăuza bibliotecarului” (1959) și editorial în 1966, cu Scriitori clasici și problemele culturii de masă. În manuscris a rămas volumul de versuri Silex înflorit. Colaborează la „Călăuza bibliotecarului”, „Îndrumătorul cultural”, „Ateneu”, „România literară”, „Ramuri”, „Mitropolia Olteniei”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Luceafărul”. Format sub îndrumarea lui Dan Simonescu, D. devine un aplicat bibliolog și documentarist, lucrările sale fiind bazate pe surse arhivistice de primă mărime. Cu acribie, dar și cu multă pasiune, reconstituie biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, apoi elaborează o documentată monografie
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]