6,049 matches
-
împotriva folosirii nelegiuite a bogățiilor; împotriva vieții stricate a 'privilegiaților sorții'; de câte ori ne-am însușit strigătul de răzbunare ce urcă până la cer pentru plata cinstită refuzată muncitorului? Nu este lipsit de importanță momentul în care ucenicii i-au atras atenția Mântuitorului că era bine, fiind pe înserate, să dea drumul mulțimii ca să poată merge prin împrejurimi să-și procure hrană, iar Isus le-a răspuns: «Dați-le voi să mănânce» (Mt 14,6). Oare nu știa Domnul Isus că, ucenicii, nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească» (2Cor 12,4), și totuși ne-a destăinuit câte ceva din acele mistere. Când ne vorbește despre nașterea Cuvântului, imagine a oricărei ființe, despre misterul Întrupării, despre opera răscumpărătoare a Mântuitorului, despre preoția Lui, despre Trupul Său mistic, limbajul său ne descoperă puterea de exprimare și siguranța celui ce a văzut ceea ce nimeni altul nu a contemplat. Când ne vorbește despre Pătimire, Paul trăiește tragedia divinității care, împinsă de iubirea Sa
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sale, este chiar Inima Sa, ca să spunem totul pe scurt: Sf. Euharistie se explică numai prin Preasfânta Inimă. Autorul cărții Manete in dilectione mea ( Rămâneți în iubirea mea) observă cum: „Indiferența și neglijența prea multor preoți față de Inima adorabilă a Mântuitorului are drept, urmare logică, o apatie dezolantă față de Sf. Tabernacol. Voi știți de ce oare este așa de puțin iubită Preasfânta Inimă? Motivul principal este acesta: nu ne gândim suficient că este o Inimă vie, a plinătății vieții lui Dumnezeu. Nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
destul de clar prea iubitul nostru Mântuitor, că recunoașterea iubirii Sale va fi mântuirea noastră? Și, deoarece momentul nu este lipsit de îngrijorări legitime, iar satana depune ultimele sale puteri pentru a distruge oamenii, să îndrăznim să pătrundem în sanctuarul Inimii Mântuitorului, din care a izvorât Sângele răscumpărării noastre, implorând ca, așa cum odinioară acel Sânge a fost transfuzat în venele vlăguite ale lumii, tot așa și acum, prin meritele Sale infinite, să revină cu harul Său pentru a da viață acestei lumi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cauza cu sinceritate; să urmărim abolirea proletariatului conform doctrinei catolice scrise în documentele pontificale. 10) Să slujim adevărul Evangheliei întotdeauna fără ostentații și fără slăbiciuni; să avem conștiința superiorității gândirii creștine asupra oricărei altei concepții; să-l facem cunoscut pe Mântuitorul nostru, atât de ignorat, și să-L facem iubit în viața noastră de preoți curați, săraci și dăruiți complet cauzei Iubirii. Să fim evanghelii vii. Să formăm, împreună cu Sfânta noastră Maică Biserică, un bloc infrangibil, și să pornim hotărâți în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
al doilea, în frunte cu Zisu Constantin, pe 7 ianuarie. Primul grup se ocupa de tipărirea unui manifest în clandestinitate, iar al doilea pregătea explozia. Vineri, 6 ianuarie. Între orele 11-1230, Carol al II-lea și Mihai au sărbătorit Botezul Mântuitorului. La ora 1500, au mers la Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, unde a avut loc Serbarea Pomului de Crăciun a Regimentelor de Gardă Călare, de Gardă „Mihai Viteazul” și Pionieri de Gardă. La ora 1700, Carol al II-lea și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ne cunoșteam păsurile. Dintre toți mai impresionant era "ciubotarul" Ion. Acesta a fost cizmar în tinerețe dar nu profesa meseria de foarte mulți ani. A rămas orb de ambii ochi, în urma unei întâmplări bizare. Demult, într-o noapte a Învierii Mântuitorului, a luat pușca sa de vânătoare și-a început s-o lustruiască, s-o pregătească și s-o încarce, pentru a trage câteva focuri la biserică. Arma i-a explodat drept în ochi, lăsându-l fără vedere. Avea o casă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Pregătirea credincioșilor pentru Sărbătoarea Praznicului Învierii Domnului se încheie cu privegherea de Sâmbătă noaptea spre Duminică. La miezul nopții, preotul Arcadie Repta din Costișa, înalță o lumânare aprinsă chemând sătenii să ia lumină. Urma corul care cânta "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și noi pe pământ, ne învrednicește cu inima curată să Te slăvim". Apoi se citea Evanghelia, după care venea vestirea cea plină de bucurie și lumină: "Hristos a înviat din morți, cu moarte pe moarte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bucurie și lumină: "Hristos a înviat din morți, cu moarte pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le" cu care începea, propriu-zis, Slujba Învierii. Apoi urma Sfânta Liturgie și credincioșii se împărtășeau cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos cel Înviat. La miezul zilei se săvârșea Slujba Vecerniei numită și "a doua Înviere", se citea Evanghelia în mai multe limbi, pentru a răspândi vestea că Hristos a înviat la toate neamurile. Tot în dimineața duminicii, după slujba de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se fluiere în casă, căci apare riscul de-a rămâne pustie. La biserică întotdeauna să te duci cu flori și să le depui la icoana Maicii Domnului, ca semn al respectului pentru credința creștină. Când mergi la Sf. Înviere a Mântuitorului să porți numaidecât haine noi, pentru că întreaga natură se reînnoiește. În sat să dai binețe celor mai în vârstă, în semn de stimă și prețuire. Cu vecinii să trăiești mai bine, decât cu neamurile! Un gospodar adevărat este acela care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prinse în ciorchini de promoroacă. Făceam pe boierii la vale și pe caii la urcat coasta. Ce mai chiote, ce mai veselie! Răsunau până departe ecourile strigătelor noastre. Dar, cel mai frumos era la Iordan, la Sfânta Sărbătoare a Botezului Mântuitorului. Preotul Arcadie Repta ieșea cu enoriașii la râu, la Suceava, pentru a face agheasma și-a desfășura tradiționala slujbă. Acolo, cu o zi înainte făceau o cruce mare din blocuri de gheață și în jurul ei se desfășura tot ceremonialul religios
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din satul Frenciugi a fost sfințită la 8 noiembrie 1781, așa cum ne demonstrează și conținutul pisaniei: . Se pare că biserica a fost finalizată la 1802, așa cum ne demonstrează o Însemnare ce se află pe icoana mica de sub icoana Împărătească a Mântuitorului, dar și potrivit Însemnării sculptate În lemnul de deasupra ușii de la intrare În Naos. Anul ctitoririi este consemnat eronat Într-o lucrare de anvergură, a fi 1770 (de către fostul proprietar Holban). Redăm o Însemnare incompletă a lui Alexandru Râșcanu, din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
la icoanele Împărătești s-a folosit pulbere de aur. Ușile diaconești sunt pictate În Întregime, reprezentându-i pe cei doi arhangheli, primul registru, scene din sărbătorile Împărătești, În al doilea registru sunt reprezentați Sfinții Apostoli iar În mijlocul lor „Deisis”, dar Mântuitorul pe scaunul de judecată singur, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul tot separat reprezentați pe icoane, icoane cu partea de sus ușor arcuită, iar registrul al treilea În care sunt reprezentați proorocii au forma unui cerc cu partea de sus
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Bucovina (2 zile - cu cazare la mănăstirea Putna) pentru copiii care au participat la corul de colindători și la piesa de teatru (aproximativ 50). Pe lângă aceste activități a pus În scenă și o piesă de teatru cu ocazia sărbătorii „Nașterii Mântuitorului”, unde au participat 24 de copii, care s-au manifestat la primăria Negrești și biserica Parohială „Sfânta Treime” din Frenciugi. În cursul anului 2011 activitatea la atelierul de cruciulițe și metanii s-a făcut sporadic. Aproape de sfârșitul anului s-au
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
nu cu păturile lui zdrențuite, ci cu puțin pământ, cu care se acoperă și mai marii lumii, cei care mai Înainte se acopereau cu pături de mătase și de catifea. Bătrânul Trifon a plecat la cealaltă viață de Schimbarea la Față a Mântuitorului, În 1978, la nouăzeci și patru de ani. S-a nevoit puțini ani cu multă mărime de suflet iar acum se odihnește veșnic. Să avem binecuvântarea lui. Amin. Arhiva bisericii din Frenciugi. 12. 1995 august <ante 15>. - Apelul Sfântului Sinod
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Ber told, devotat Întregii sale familii. Pentru faptul că l-ai scăpat de la moarte pe tânărul de acolo, Îți sunt recunoscător. S-a găsit În hainele tale o anume agrafă de argint pe care o cunoaștem cu toții. Te conjur, În numele Mântuitorului nostru și al celor doisprezece sfinți apostoli, să vorbești. Cum a ajuns acea agrafă În mâinile tale? Cine ți-a dat-o? Te-a Însărcinat cineva să-l aperi pe domnul Bodo? Simeon făcu ochii mari. Înfățișarea lui era atât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toate acestea sunt eresuri păgânești și ispite ale Satanei - schimnicul scuipă În cele patru colțuri ca să-l alunge pe Necuratul - de care e bine să nu ne tulburăm, ca să nu-i dăm apă la moară Procletului. Leagă-ți gândul de Mântuitorul nostru și de Sfânta noastră Fecioară. Dumnezeu e mai puternic și mai Înțelept decât toți oamenii la un loc și, așa cum hotărăște El, așa se face. Văzând că nu poate afla nimic, Adelheid se gândi să plece cât mai era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la picioare brocarturi scumpe, aduse tocmai din Bizanț, albastre ca ochii ei și brodate cu flori de argint. și o rugase prea plecat, cu toată smerenia de care era În stare, să primească o răcliță cu o așchie din Crucea Mântuitorului, pe care o cumpărase de la un cru ciat sărăcit, plătind pentru ea dările pe care le Încasase de la șerbii lui vreme de un an. Dar totul era În zadar. Aversiunea copilei creștea cu aceeași intensitate cu care sporea pasiunea lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
jumătate. Dumnezeule! Cu câtă grijă mânca! Cu câtă pietate și dificultate îndrepta spre gura știrbă năfurica de cartof generatoare de viață. Parcă asistam la un ritual sacru, la o comuniune în care bunicul se împărtășea din chiar trupul și sângele Mântuitorului. Mai punea puțină salină pe feliuțe, le rupea în două cu mâna-i tremurândă, apoi le introducea cu grijă în gură. Molfăia încet, strivind cu gingiile bucățelele de cartof: închidea ochii înghițind, apoi îi deschidea din nou și rămânea așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
făcea? Muncea? Se ruga? Pe nesimțite vergeaua i-a alunecat din mâna bolnavă, iar fruntea s-a proptit în gardul de nuiele la care lucra. Probabil, intuind că a sosit momentul desprinderii de cele pământești, simțea nevoia să se adreseze Mântuitorului, cerându-i iertare pentru toate greșelile săvârșite cu vorba, cu gândul ori cu fapta în viața lui atât de lungă și de zbuciumată. Cu un efort de care nu-l mai credeam în stare, și-a desprins fruntea de gardul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și gustul miraculos al ciocolatei. Ca într-un ritual cu profunde conotații cristice, frângeam câte o bucățică de ciocolată și o introduceam în cavitatea bucală cu pietate și prudență, ca la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent și insistent mama un resort special din memoria noastră s-a declanșat brusc, dând curs unei porniri lăuntrice de nestăpânit: Mânca-vor săracii și se vor sătura și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-o mișcare de mimetism religios, au luat poziția sculpturii realizate de geniul de la Hobița, pe care o adoptă orice creștin când se adresează cu adâncă smerenie Mântuitorului. Astfel, cele două familii altminteri complet diferite între ele s-au regăsit sub același numitor comun, pe care-l exploatau din plin: rugăciunea către Dumnezeu. Căci știm că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Am căutat imediat două cuie și i le-am dat lui Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii de la intrare, ca o garanție a faptului că nimic rău nu ni se va putea întâmpla atâta timp cât vom fi sub oblăduirea Mântuitorului. Trupul Mântuitorului sfârtecat de piroanele înspăimântătoare, șiroind de sânge și cutremurat de convulsii bruște, copleșit de durere, ne vorbea într-un limbaj ce se adresa doar inimilor noastre: "Mă doare suferința voastră, dar nu Eu v-am provocat-o, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
imediat două cuie și i le-am dat lui Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii de la intrare, ca o garanție a faptului că nimic rău nu ni se va putea întâmpla atâta timp cât vom fi sub oblăduirea Mântuitorului. Trupul Mântuitorului sfârtecat de piroanele înspăimântătoare, șiroind de sânge și cutremurat de convulsii bruște, copleșit de durere, ne vorbea într-un limbaj ce se adresa doar inimilor noastre: "Mă doare suferința voastră, dar nu Eu v-am provocat-o, ci semenii voștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
niște copii: și cel mai pipernicit și lipsit de forță eram eu, cel care scrie aceste rânduri. De atunci și până azi, m-am gândit de multe ori la religia creștină, la dogmele ei, la atrocitățile comise de catolici în numele Mântuitorului, și mi-am pus întrebarea: ce-ar fi fost dacă Ignatius de Loyola, frate de cruce cu Hitler și Stalin, întemeietor al monstruoasei și abominabilei securități inchizitoriale, în goana lui paranoică de purificare a creștinismului și de procurare a materiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]