KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...211 212 213 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În prag Lucas Înțelese că diatriba nu i se adresa lui. - Nu vezi că semeni răul de cînd te afli pe insulă? continuă Yvonne Le Bihan Înșfăcînd-o pe Marie, care Încerca să-și facă loc printre oameni. - De ajuns! tună Lucas, dînd-o la o parte pe mama lui Gwen. Duceți-vă acasă! Toți! Puse o mînă compătimitoare pe brațul Mariei și, coborînd vocea, o sfătui să facă la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
veste pe care o spuse În dialect breton și care declanșă cîteva gesturi ce păreau a fi semnul crucii, iscînd un val de comentarii printre cei de față: Se trezesc pietrele... Ankou lovește... SÎngele jefuitorilor de corăbii... În alte Împrejurări, Marie ar fi Încercat o răutăcioasă plăcere să-l vadă pe Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de mireasă. A doua zi dimineață, ea descoperea corpul fratelui ei pe care pescărușii tocmai Îl sfîrtecau. Arătă spre menhirul Înconjurat de banderolele puse de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul cu crabii care fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea fi mai inofensiv. - Crezi că ucigașul o previne pe Marie de crimele pe care se pregătește să le săvîrșească? Întrebă Fersen. - Dumneata ești polițistul, răspunse Ryan cu ironie, eu doar mă mulțumesc să studiez fenomenele iraționale, legendele... - O legendă nu e decît o povestire a unor fapte istorice deformate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei precizase: - E mult de cînd Nico e prea ocupat ca să-și mai vadă amicii. Zice că din pricina examenului de bac. Dar eu cred că mai degrabă e vorba de o tipă. Ar trebui să faceți cercetări În zona asta. Marie Închisese gîndindu-se la Chantal. Și la scrisorile pe care i le scrisese nepotul ei. Cele pe care le scosese din cenușă păreau că atîrnă acum o tonă În buzunarul ei. Și dacă Nicolas, căruia femeia aceea Îi luase mințile, făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Vreau să aflu cea mai măruntă deplasare suspectă, cea mai neînsemnată plecare neprevăzută, cea mai mică vizită neobișnuită. Pe scurt, tot ce iese din obișnuit mă interesează. Păstrăm legătura. Mai Înainte, polițistul Încercase În mai multe rînduri să dea de Marie, dar ea lăsase să se adune mesajele de la el pînă ce se umpluse căsuța vocală. Îl interoga pe Loïc de mai bine de două ceasuri cînd Își făcu apariția unul dintre acei ași ai baroului, un afurisit de individ care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îi ținea cu Îndărătnicie aplecați, stînd cu capul În mîini. Oare ce Îi putuse spune surorii lui? Polițistul o luă pe Annick deoparte. Convinsă că avea să capete o muștruluială, secretara i-o luă Înainte. - E fratele ei. Și apoi, Marie n-ar face nimic Împotriva legii. Ia te uită! gîndi el, dar ținu remarca pentru sine. - Așteptați pînă ce pleacă ea și apoi dați-i drumul. - O să fie mulțumită, răspunse Annick cu ușurare. Lucas se Îndreptă spre biroul lui Morineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se străduia ea să-i ascundă. De ce nu-i spusese nimic despre crabii din mașină? Reaua credință pe care o arătă Marie Îl consternă. - Dumneata nu crezi În semne, declară ea cu nevinovăție. Am socotit inutil să-ți mai Încarc și eu mintea cu asemenea detalii. În fața furiei pe care i-o declanșă lui Lucas, Marie simți că e mai prudent să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Reaua credință pe care o arătă Marie Îl consternă. - Dumneata nu crezi În semne, declară ea cu nevinovăție. Am socotit inutil să-ți mai Încarc și eu mintea cu asemenea detalii. În fața furiei pe care i-o declanșă lui Lucas, Marie simți că e mai prudent să stea cu capul plecat și să Încaseze fără să clipească reproșurile pe care i le trîntea cu violență. Așteptă ca el să tacă pentru a pune micul teanc de foi pe jumătate arse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că nu e implicat În moartea lui Yves. Lucas o luă pe cea de deasupra și o parcurse rapid. Nicolas scria, Între altele, că Yves nu va mai fi curînd un obstacol Între Chantal și el. O privi apoi pe Marie. - Oamenii lui Morineau au percheziționat vila familiei Pérec azi-dimineață. Probabil că au trecut pe lîngă ele, adăugă el, știind bine că ea fusese acolo pe furiș. - Totul indică faptul că frumoasa Chantal a șters-o pentru totdeauna. - Și tragi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd Îl văzuse cum lovește frenetic cu arătătorul Într-un punct precis de pe harta insulei agățată pe perete, Marie izbutise să decodeze mimica mutului și Îi forțase literalmente mîna lui Lucas pentru ca acesta s-o ia cu el. - În ce calitate? se zborșise el. - De interpretă, răspunsese ea pe același ton. Yvonne avusese noroc. Mult noroc. Raftul care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
peste ea fusese oprit În cădere de cel opus, ferind-o astfel să fie strivită sub greutatea lui. Chipul ei avea o paloare anormală și Își ținea nările strînse. Lucas Îi găsi cu greu pulsul. Dar totuși Îl găsi. În timp ce Marie chema ajutoare, el examină cu grijă mîinile Yvonnei Înainte de a le lăsa jos și dădu din cap la Întrebarea mută a Mariei. Nu avea urme de Înțepături pe degete. - Are chipul neatins, semn că a căzut cu fața În jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
jos și dădu din cap la Întrebarea mută a Mariei. Nu avea urme de Înțepături pe degete. - Are chipul neatins, semn că a căzut cu fața În jos. Desigur că Întorcînd-o s-a umplut Pierric de sînge pe mîini, spuse Marie, arătînd spre băltoaca de un roșu Închis care se lărgea sub capul ei. Lucas Îi ridică delicat capul. Plaga situată Îndărătul craniului era plină de cioburi de faianță și de așchii de lemn, prinse În sînge Închegat. - Va fi greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric, rătăcind de colo-colo, Își pierduse graiul fără ca cineva să Înțeleagă din ce pricină. - Dacă Gwen nu s-ar fi opus, Yvonne l-ar fi vîrÎt de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ar fi vîrÎt de mult Într-un azil. - Poate că ar fi făcut mai bine, mormăi Lucas. - Crezi că el a agresat-o? Uită-te la el, e cuprins de adorație... - Cele două lucruri nu se exclud unul pe altul. Marie era gata să replice cînd Îi atrase atenția un fir alb care ieșea de sub cioburile de faianță. Trăgînd de el, Își dădu seama că era vorba de căști receptoare și scoase de sub dărîmături obiectul de care erau legate: un mini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
el, Își dădu seama că era vorba de căști receptoare și scoase de sub dărîmături obiectul de care erau legate: un mini Ipod albastru metalic. - Patru giga de memorie, Îi explicase vînzătorul de la FNAC. Puteți să descărcați o mie de cîntece. Marie socotise prețul cam exagerat, apoi Îi fusese ciudă că gîndise meschin. La urma urmei, doar un nepot avea, iar șaisprezece ani Însemnau o vîrstă importantă. Ochii lui Nicolas străluciseră de plăcere cînd i-l oferise, de Îndată ce sosise la Lands’en

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cînd aceasta era Închisă pe toată durata zilei? - CÎnd nu ești un trîntor, găsești mereu ceva de făcut, Îl persiflă ea. Îmi Închipui că asta Îi scapă unui funcționar ca dumneata. Drept răspuns, Lucas dădu la iveală Ipod-ul găsit de Marie. - Acest cap de redare MP3 era blocat sub corpul dumneavoastră atunci cînd v-am găsit. Am verificat, Îi aparține lui Nicolas Kermeur... - L-o fi pierdut cînd a venit să-l vadă pe Ronan, Îl Întrerupse Yvonne, acră. Tinerii nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sprîncenele. - Nu te atinge de nimic. Vin imediat! Închise iute. - Am să vă las să vă odihniți, doamnă Le Bihan, este esențial pentru problemele de memorie. Și o luă rapid din loc. Desprinzîndu-și ușor mîna din cea a lui Pierric, Marie se luă după el, Îngrijorată. Gwen așteptă ca zgomotul pașilor să scadă pentru a o Întreba pa mama ei de la cine era apelul pe care-l primise Înainte de a părăsi cafeneaua. - Telefonul ăla te-a contrariat destul ca să te facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe Gwen că șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta, mă deprimă. * * * Capătul secționat net atîrna de inel. Lucas se Întoarse spre Marie și arătă locul rămas gol Între celelalte ambarcațiuni amarate la ponton. - E vorba de un cabin-cruiser echipat cu două motoare de 90 CP. Cel care l-a furat era grăbit să plece. Ea nu făcu nici un comentariu. Vestea că un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot, Marie, adăugă el cu blîndețe. Au descoperit și urme mai vechi. Urme de sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
văzusem dînd tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
a fost un accident... - Dar biletul scris În dialect breton, dar menhirul din care picură sînge? - O punere În scenă menită să Încurce pistele, organizată de el sau de cineva care a decis să-l protejeze. Ca, de pildă, Chantal. Marie dădu ușor din cap, mai degrabă ca să stăvilească lacrimile pe care le simțea venindu-i În ochi decît pentru a-l contrazice. - Poate... Nu știu. Nu mai știu. Am nevoie să rămîn singură, șopti ea. - Ai nevoie mai ales să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
plîns. - Nu, o să mă liniștesc. Și un val de lacrimi o năpădi. Suspine puternice de fetiță care Îl făcură praf pe Lucas. La naiba cu toate bunele hotărîri, o să se descurce mai tîrziu cu sentimentele și contradicțiile. O trase pe Marie la pieptul lui, Îi cuibări capul În scobitura umărului fără ca ea să se opună și nu se mai gîndi nici o clipă la prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și saturate de umezeală, geamurile mașinii ascundeau interiorul. MÎna apucă mînerul portierei și trase cu putere. Deși rapidă, mișcarea pe care o făcură Marie și Lucas ca să se despartă nu rămase neobservată de ochii lui Christian. - A fost găsită barca, la șapte metri adîncime, Îi aruncă el polițistului, Înainte de a Întoarce un chip impasibil spre tînăra femeie. - Pot să-ți spun două vorbe? Christian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]