8,009 matches
-
dus în cort, eu am rămas afară. Pe urmă, fiindcă era necesar să mi se bandajeze coapsa, și încă înainte ca pantalonii să-mi alunece până la genunchi, s-au stârnit râsete dintr-un prilej cu neputință de ignorat: cutia de la masca mea de gaze, care încă îmi mai atârna de centură, fusese despicată în lungime de o schijă, astfel încât pielea cutiei se căscase, pantalonii mei se porcăiseră, pătați de gemul de căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pielea cutiei se căscase, pantalonii mei se porcăiseră, pătați de gemul de căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată de la masca de gaze a rămas în locul unde am fost bandajat. Schija de obuz sovietic, însă, cea care îl menajase și îl lăsase în viață pe acela care, mai târziu, avea să fie tată de fii și fiice, m-aș fi bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lasă destul loc interpretărilor. Aplecarea spre existențialism - sau spre ceea ce se înțelegea prin el - care ne încerca pe mine și pe cei ca mine era un articol importat din Franța, adaptat la condițiile ruinelor germane, care se putea purta ca mască și care ne venea ca turnet nouă, celor care supraviețuiserăm „anilor întunecați“, cum era numită, pe ocolite, vremea domniei național-socialiste; ne ajuta să adoptăm poze tragice. Te vedeai, în funcție de cât de tulbure îți era starea, ori la o răspântie, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă o realitate, tânărul participant la război, cel care se arsese cu ciorba, s-ar fi putut afla în masa celor care protestau, dar nu luau atitudine din punct de vedere politic, a „Mișcării Fără Mine“. Cancelarul Adenauer părea o mască în spatele căreia se ascundea tot ce uram eu: fățărnicia cu care făcea pe creștinul, refrenele mincinoaselor asigurări solemne de nevinovăție și masca de bună-credință cu care ne scoteau ochii o bandă de infractori. În mijlocul atâtor falsuri, numai banii mei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
protestau, dar nu luau atitudine din punct de vedere politic, a „Mișcării Fără Mine“. Cancelarul Adenauer părea o mască în spatele căreia se ascundea tot ce uram eu: fățărnicia cu care făcea pe creștinul, refrenele mincinoaselor asigurări solemne de nevinovăție și masca de bună-credință cu care ne scoteau ochii o bandă de infractori. În mijlocul atâtor falsuri, numai banii mei care nu-mi ajungeau niciodată păreau să fie reali. Mașinațiuni, în spatele fațadelor și intrigile catolice se prezentau drept politică. Firma Henkel, cu sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un gând. Abenhaldun mi-a strâns ghiara, mi-a zis că rugăciunile lui vor fi cu mine, și am coborât jos scara În salon. Ieram până peste cap cu zodiile; bașca, cârca albă a fieștecăruia, căpâțânile cu ochii În dușamea, măștile linse și tauru sfânt, care nicicând nu-l văzusem d-aproape, de mă trecea fiorii. Da le-am am dat dă trei ori roată după lege și m-am trezit În cârca unuia Încerșefăluit, care mi-a părut așijderea puriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e mai slab: chiar și o singură himeră Îl bagă În sperieți. La drept vorbind, am crezut că are o constituție mai robustă. La Început, a Înfruntat pierderea scrisorilor cu stoicismul unui clubman; ieri am constatat că afișa doar o mască. Omul a fost rănit, blessé. În biroul meu, În fața unui Maraschino 1934, Învăluit În fumul tonic al havanelor, omul și-a scos toate măștile. Înțeleg ce-l neliniștește. Publicarea epistolelor scrise de Moncha ar da o grea lovitură societății. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Început, a Înfruntat pierderea scrisorilor cu stoicismul unui clubman; ieri am constatat că afișa doar o mască. Omul a fost rănit, blessé. În biroul meu, În fața unui Maraschino 1934, Învăluit În fumul tonic al havanelor, omul și-a scos toate măștile. Înțeleg ce-l neliniștește. Publicarea epistolelor scrise de Moncha ar da o grea lovitură societății. Căci e o femeie hors concours, dragă prietene: frumusețe fizică, avere, noblețe, loc În societate, ce mai, un spirit modern Într-un vas de Murano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este unul dintre nenumărații fii naturali ai lui don Commendatore, nici mai bun, nici mai rău decît ceilalți. Mint: are o trăsătură individuală, nebănuita sa devoțiune pentru Ricardo. Sosește acum sub lupa mea un personaj pecuniar, de bursă. Îi smulg masca: Îl prezint pe administratorul domnului Commendatore, Giovanni Croce. Detractorii fabulează că ar fi originar din Rioja și că adevăratul lui nume este Juan Cruz. Dar adevărul e cu totul altul: patriotismul Îi este notoriu; devoțiunea față de Commendatore, perpetuă; accentul, deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar cu puțin Înainte s-o șteargă; i-am oferit nu mai puțin de un exemplar din viperina broșură care a inundat Capitala Federală și localitățile suburbane, al cărei autor s-a acoperit de cel mai suveran ridicol, la adăpostul măștii anonimatului și În fața cenotafului Încă deschis, denunțând nu știu bine ce absurde coincidențe Între romanul lui Ricardo și Sfânta Viceregină de Pemán, operă pe care mentorii săi literari, Eliseo Requena și Mario Bonfanti, i-au ales-o drept riguros model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ricardo, Mario Bonfanti, tu, trezorierul și medicul, mi-au confirmat bănuielile. Iar scrisoarea lăsată de bietul băiat explică totul. Așa cum spunea Ernesto Ponzio: Destinul, care e prolix, Nicicând nu coase fără nod. Moartea bătrânului Sangiácomo și cărțulia acesta care poartă masca anonimatului ne ajută să pătrundem misterul. Dacă nu l-aș ști pe don Anglada, aș bănui că Începuse să vadă limpede. Dovadă că, vorbind de moartea Pumitei, a dat Înapoi timpul până la momentul când bătrânul Sangiácomo a debarcat la Rosario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care o dă credința, că Maestrul nu va renunța să ofere lista completă. Teatrul universal Nu e mai puțin discutabil, În toamna aceasta bineînțeles ploioasă a anului 1965, faptul că Melpomene și Thalia sunt muzele cele mai tinere. Atât masca ce râde, cât și sora ei care plânge au trebuit să surmonteze, așa cum preconizează Myriam Allen Du Bosc, obstacole aproape de nedepășit. În primul rând, influența Înrobitoare a unor indiscutabile nume de geniu: Eschil, Aristofan, Plaut, Shakespeare, Calderón, Corneille, Goldoni, Schiller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu ale compoziției anterioare, dar marcată deja de pecetea modernismului la modă. În continuare, avea să-l șocheze Carriego; la Fețe și Măști, din noiembrie nouă sute unsprezece, răspunde cu a treia pagină pe care i-o datorăm, poezia intitulată Mica mască. În pofida polarizării exercitate de cel care cântă niște extramuros porteños, În Mica mască răzbat substanțial la suprafață personalitatea inconfundabilă, accentul ales ale unui Vilaseco deja matur, cel din Caleidoscop, care s-a manifestat În revista Proa, deasupra vestitei viniete a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
continuare, avea să-l șocheze Carriego; la Fețe și Măști, din noiembrie nouă sute unsprezece, răspunde cu a treia pagină pe care i-o datorăm, poezia intitulată Mica mască. În pofida polarizării exercitate de cel care cântă niște extramuros porteños, În Mica mască răzbat substanțial la suprafață personalitatea inconfundabilă, accentul ales ale unui Vilaseco deja matur, cel din Caleidoscop, care s-a manifestat În revista Proa, deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de cafeniu. Nu se vedea prea bine. După o scurtă pauză: — Și căpitanul Barnes? — În timpul acțiunii, am fost despărțită de căpitanul Barnes, domnule. Nu știu ce i s-a Întâmplat. Tina vorbea pe un ton oficial, iar fața Îi Încremenise ca o mască. „Hai să nu atacăm subiectul ăsta acum, Își zise Norman. Dacă vrei să-l eviți, eu n-am nimic Împotrivă“. — Beth a văzut rana asta, Tina? — Da, domnule, a fost aici acum câteva minute. — OK. Acum odihnește-te. — Domnule Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În jur spuma albă. În lumina incendiului, Norman văzu un alt stingător și puse mâna pe el, dar metalul frigea și Îl scăpă pe podea. Foc În D, anunță Fletcher prin intercom. Foc În D! „Dumnezeule!“ Își zise Norman. În ciuda măștii, fumul iritant Îl făcu să tușească. Ridică extinctorul de pe podea și Începu să Împrăștie spuma; simți imediat cum se răcește. Tina Îi strigă ceva, dar nu mai auzea nimic În afară de zgomotul incendiului. Reușiseră să-l mai domolească, dar lângă hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pete Întunecate de flăcări roșii, Încețoșate din pricina fumului. Auzi șuieratul stingătoarelor. Unde era extinctorul lui? Probabil că-l lăsase În Cilindrul E. Orbecăi cu mâinile pe perete după un altul, tușind din cauza fumului. Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că acela nu era un pat normal. Nu era destinat somnului. Așa că n-avea cum să fie oxigen aici. La dracu’! Deodată mâinile sale atinseră un cilindru metalic agățat de perete. La unul din capete avea ceva moale. Moale. O mască de oxigen. Înfrigurat, Își puse masca peste gură și peste nas. Pipăi recipientul, răsuci robinetul. Auzi un șuierat și inhală aerul rece. O senzație de amețeală intensă, după care mintea i se limpezi. Oxigen! Era salvat! Încercă să evalueze dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
normal. Nu era destinat somnului. Așa că n-avea cum să fie oxigen aici. La dracu’! Deodată mâinile sale atinseră un cilindru metalic agățat de perete. La unul din capete avea ceva moale. Moale. O mască de oxigen. Înfrigurat, Își puse masca peste gură și peste nas. Pipăi recipientul, răsuci robinetul. Auzi un șuierat și inhală aerul rece. O senzație de amețeală intensă, după care mintea i se limpezi. Oxigen! Era salvat! Încercă să evalueze dimensiunile cilindrului: avea doar câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a viului. V. tînăr, usturîndu-mă ochii. Acoperindu-mi fața cu palmele. Ochii își iau zborul lăsînd orbitele goale pînă cînd îmi vor crește alții la loc. Elena pleacă. V. tînăr, n-o mai poți vedea. Descoperirea îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
propriei sale zbateri care, altminteri, l-ar face să vomite. Perfecțiunea pe care o caută este o șansă dată inutilității de a avea sens. V. tînăr sînt sătul de propria-mi persoană. De ce s-o salvez? Cuvîntul ăsta vine de la masca greacă pe care în teatru și-o schimbau actorii. Ce să salvez? Dacă eu sînt altcineva? Dar e așa? Înăuntrul meu nu mint? Toți vrem să ne salvăm, cumva. Spunem că masca sîntem noi pentru că e ceea ce iubim noi mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
De ce s-o salvez? Cuvîntul ăsta vine de la masca greacă pe care în teatru și-o schimbau actorii. Ce să salvez? Dacă eu sînt altcineva? Dar e așa? Înăuntrul meu nu mint? Toți vrem să ne salvăm, cumva. Spunem că masca sîntem noi pentru că e ceea ce iubim noi mai mult. Melanjul ăsta de dragoste. Strig: „-La naiba, n-am ce salva! Moartea e felul nostru de a învinge lumea. Nu voi mai fi rob căci, nu voi mai fi.” „-Nu vei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
începe să sufere. Lîngă mine, Doctorul mă întreabă: „-Ți-e teamă,V.? Ți-e teamă?” și știu la ce se referă. Mi-a spus odată că adevărata spaimă ar trebui să ne fie faptul că singură agonia ne eliberează chipul de mască. După ce ne-am privit o viață întreagă printre gene, acum ne vedem cu adevărat. Cum să numi fie teamă? Doctore, nu-ți dai seama de dezastru? Dacă ne-am naște fără mască am vedea pe străzi lunateci sălbăticiți înăuntrul propriilor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
faptul că singură agonia ne eliberează chipul de mască. După ce ne-am privit o viață întreagă printre gene, acum ne vedem cu adevărat. Cum să numi fie teamă? Doctore, nu-ți dai seama de dezastru? Dacă ne-am naște fără mască am vedea pe străzi lunateci sălbăticiți înăuntrul propriilor lor tăceri. Ce lume hidoasă în care pruncii se nasc bătrîni și înțelepți iar îndrăgostiții inconștienți au dispărut cu totul!... „-Vino, prietene” -îmi spune Doctorul-“și fie ca prezența ta să alunge
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]