5,914 matches
-
fost dat în cinstea naturalistlui englez „William Hyde Wollaston” (1766-1828) , în anul 1818 de Léman în dicționarul „Nouveau dictionnaire d’histoire naturelle appliquée aux arts à l’agriculture” care descrie mineralele scarnul (rocile metamorfice) din Dognecea Banat. Prima descriere a mineralului a fost făcută deja în 1793 de mineralogul austriac A. Stütz în „Neue Einrichtung der k.-k. Naturalien-Sammlung zu Wien” care numește mineralul „Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
aux arts à l’agriculture” care descrie mineralele scarnul (rocile metamorfice) din Dognecea Banat. Prima descriere a mineralului a fost făcută deja în 1793 de mineralogul austriac A. Stütz în „Neue Einrichtung der k.-k. Naturalien-Sammlung zu Wien” care numește mineralul „Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
mineralogul austriac A. Stütz în „Neue Einrichtung der k.-k. Naturalien-Sammlung zu Wien” care numește mineralul „Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind numită „reacția Wolastonit”: Datorită faptului că în procesul de reacție se formează CO care este un gaz care se pierde după „principiul lui "Le Chatelier" această reacție în natură
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
natură este ireversibilă. Wolastonitul poate conține impurități (urme) în cantități deferite de fier, mangan, mai rar aluminiu, natriu, potasiu, cationii metalelor amintite înlocuind în strucura rețelei, cationii de Ca, această modificare se poate observa la modificarea indicelui de refracție a mineralului observat la microscopul cu lumină polarizată. Mineralul care conține un procent de peste 10 % fier (CaFeSiO) respectiv mangan peste als 25 % (CaMnSiO) wolastonitul cristalizează în sistemul Bustamit ((Mn,Ca,Fe)[SiO]). Structurile înrudite wolastonitului pe lângă Bustamit este de asemenea Pektolithul (NaCa
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
urme) în cantități deferite de fier, mangan, mai rar aluminiu, natriu, potasiu, cationii metalelor amintite înlocuind în strucura rețelei, cationii de Ca, această modificare se poate observa la modificarea indicelui de refracție a mineralului observat la microscopul cu lumină polarizată. Mineralul care conține un procent de peste 10 % fier (CaFeSiO) respectiv mangan peste als 25 % (CaMnSiO) wolastonitul cristalizează în sistemul Bustamit ((Mn,Ca,Fe)[SiO]). Structurile înrudite wolastonitului pe lângă Bustamit este de asemenea Pektolithul (NaCa[SiO(OH)]) și Seranditul (Na(Mg,Ca
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
un procent de peste 10 % fier (CaFeSiO) respectiv mangan peste als 25 % (CaMnSiO) wolastonitul cristalizează în sistemul Bustamit ((Mn,Ca,Fe)[SiO]). Structurile înrudite wolastonitului pe lângă Bustamit este de asemenea Pektolithul (NaCa[SiO(OH)]) și Seranditul (Na(Mg,Ca)[SiO(OH)]). Minerale de asociație (de parageneză) sunt diopsidul, granatele, (mai ales Grosular und Andradit), Tremolitul, Vezuvianul (Idocraz), Mikroklinul și Calcita. Wolastonitul este un mineral răspândit, locurile unde apare în canități masive putând fi exploatat pe cale industrială sunt: Mineralele din New Jersey au
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
înrudite wolastonitului pe lângă Bustamit este de asemenea Pektolithul (NaCa[SiO(OH)]) și Seranditul (Na(Mg,Ca)[SiO(OH)]). Minerale de asociație (de parageneză) sunt diopsidul, granatele, (mai ales Grosular und Andradit), Tremolitul, Vezuvianul (Idocraz), Mikroklinul și Calcita. Wolastonitul este un mineral răspândit, locurile unde apare în canități masive putând fi exploatat pe cale industrială sunt: Mineralele din New Jersey au frecvent proprietăți fluorescente de culoare albastră, în prezența razelor ultraviolete, proprietate observată și la fluorină. Mineralul prin structura fibroasă și temperatura înaltă
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
Mg,Ca)[SiO(OH)]). Minerale de asociație (de parageneză) sunt diopsidul, granatele, (mai ales Grosular und Andradit), Tremolitul, Vezuvianul (Idocraz), Mikroklinul și Calcita. Wolastonitul este un mineral răspândit, locurile unde apare în canități masive putând fi exploatat pe cale industrială sunt: Mineralele din New Jersey au frecvent proprietăți fluorescente de culoare albastră, în prezența razelor ultraviolete, proprietate observată și la fluorină. Mineralul prin structura fibroasă și temperatura înaltă de topire 1540 °C, oferă posibilități multiple de utilizare, poate fi produs și pe cale
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
Mikroklinul și Calcita. Wolastonitul este un mineral răspândit, locurile unde apare în canități masive putând fi exploatat pe cale industrială sunt: Mineralele din New Jersey au frecvent proprietăți fluorescente de culoare albastră, în prezența razelor ultraviolete, proprietate observată și la fluorină. Mineralul prin structura fibroasă și temperatura înaltă de topire 1540 °C, oferă posibilități multiple de utilizare, poate fi produs și pe cale tehnică din oxid de calciu și oxid de siliciu (cuarț): Una dintre utilizările cele mai importante a wolastonitului fiind în
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
de topire este folosit ca înlocuitor al fibrelor de azbest de asemenea e folosit la producerea electrozilor pentru sudura electrică, sau ca material termoizolant (frigidere, echipament de protecție contra căldurii mari). O altă utilizare este în industria maselor plastice, folosirea mineralului determină creșterea rezistenței și elasticității maselor plastice (poliesteri, poliamide, sau polipropilen). Tipuri de structură a silicaților:
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
ul („boratul de sodiu”, „diborat de natriu decahidrat”) este un mineral din clasa boraților. Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Na[BO(OH)] · 8 HO sau NaBO · 10 HO respectiv NaO · 2 BO · 10 HO cu cristale prismatice scurte, tabulare sau agreagate granulate masive sau pământoase de culoare albă cenușie
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
g·cm, iar a decahidratului de 381,37 g·mol cu densitatea de 1,72 g·cm. ul a fost descoperit și descris în anul 1748 de mineralogul suedez „Johan Gottschalk Wallerius” (1709-1785), denumirea provine din limba arabă „bauraq - alb”. Mineralul este utilizat pentru glazuri încă din antichitate în China, iar în Egiptul antic la îmbălsămarea mumiilor. Boraxul apare în natură sub formă cristalină sau masivă, asemănător anhidritului, gipsului sau sării geme. Boraxul ia naștere prin secarea prin uscare a lacurilor
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
China, iar în Egiptul antic la îmbălsămarea mumiilor. Boraxul apare în natură sub formă cristalină sau masivă, asemănător anhidritului, gipsului sau sării geme. Boraxul ia naștere prin secarea prin uscare a lacurilor sărate, care sunt numite și lacuri de borax. Mineralul mai poate lua naștere prin sedimentare, sau mai poate fi întâlnit în coșurile vulcanilor. Locurile geografice bogate în borax sunt Kirka în Turcia ca și Boron în California, unde exploatarea se face la zi (prin cariere), sau „Borax Lake” și
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
În prezent boraxul se obține aprope exclusiv din kernitul ( NaBO * 4 HO) din California. Boraxul este o materie primă importantă pentru obținerea acidului boric, a boraților, a perboraților și pentru glazurile pe piatră, ceramică, porțelan, sticlă și la produsele emailate. Mineralul mai este folosit în tehnologia metalizării ceramicii, la sudura autogenă sau în fierării, în metalurgie fiind folosit ca antioxidant. Borax împreună cu polivinil se utilizează la fabricarea jucăriilor „Slime”, un fel de plastelină vâscoasă verde care a apărut în 1978 pe
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
pe piață. Topiturile de borax se amestecă cu oxizi metalici pentru obținerea diferitelor culori, care prin răcire se formează perle sticloase (perle de borax). La depistarea metanolului prin ardere se folosește borax care în cazul colorării sale dovedește prezența metanolului. Mineralul mai este folosit ca și colorant (carmin) în tehnica preparatelor pentru microscop. Boraxul este utilizat la producerea săpunurilor, dedurizarea apei, la producerea detergenților. De asemenea este utilizat la producerea dezinfectanților, insecticidelor, produse pentru curățire și albire. Mineralul este de asemenea
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
dovedește prezența metanolului. Mineralul mai este folosit ca și colorant (carmin) în tehnica preparatelor pentru microscop. Boraxul este utilizat la producerea săpunurilor, dedurizarea apei, la producerea detergenților. De asemenea este utilizat la producerea dezinfectanților, insecticidelor, produse pentru curățire și albire. Mineralul este de asemenea folosit în protejarea lemnului contra mucegaiului, sau focului ca și substanțe izolante pe bază de celuloză. Boraxul ajuns în contact cu pielea sau ochii, precum și prin inspirare a prafului de borax produce inflamații. Ajuns prin înghițire în
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
ul este un mineral răspândit din clasa silicaților și germanaților, cristalizează frecvent în sistemul monoclinic. Poate conține cantități mici de fier, magneziu sau aluminiu, care de fapt apar prin substituția altor elemente, raportul acestor metale influențează nuanțele de culoare a mineralului. ul datorită clivajului
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
ul este un mineral răspândit din clasa silicaților și germanaților, cristalizează frecvent în sistemul monoclinic. Poate conține cantități mici de fier, magneziu sau aluminiu, care de fapt apar prin substituția altor elemente, raportul acestor metale influențează nuanțele de culoare a mineralului. ul datorită clivajului bun este mai puțin folosit ca piatră prețioasă. Culorile tipice a mineralului sunt galben-brun sau verde închis. Cristalele de epidot au un habitus prismatic, și sunt destul de frecvente. Culoarea este adesea verde, gri, neagră, dar, mai pot
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
Poate conține cantități mici de fier, magneziu sau aluminiu, care de fapt apar prin substituția altor elemente, raportul acestor metale influențează nuanțele de culoare a mineralului. ul datorită clivajului bun este mai puțin folosit ca piatră prețioasă. Culorile tipice a mineralului sunt galben-brun sau verde închis. Cristalele de epidot au un habitus prismatic, și sunt destul de frecvente. Culoarea este adesea verde, gri, neagră, dar, mai pot fi observate nuanțe de galben. Epidotul aparține unui grup de minerale; acesta se caracterizează printr-
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
prețioasă. Culorile tipice a mineralului sunt galben-brun sau verde închis. Cristalele de epidot au un habitus prismatic, și sunt destul de frecvente. Culoarea este adesea verde, gri, neagră, dar, mai pot fi observate nuanțe de galben. Epidotul aparține unui grup de minerale; acesta se caracterizează printr-un compus de forma XY (SiO) (SiO) O (OH,F) fiind izomorf cu piemontitul și allanitul, care conțin mangan și ceriu. Literele "X" și "Y" pot fi înlocuite cu elementele: Aceasta este o grupă de douăzeci
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
se caracterizează printr-un compus de forma XY (SiO) (SiO) O (OH,F) fiind izomorf cu piemontitul și allanitul, care conțin mangan și ceriu. Literele "X" și "Y" pot fi înlocuite cu elementele: Aceasta este o grupă de douăzeci de minerale, compusă din 19 sorosilicați monoclinici și un sorosilicat ortorombic. Parametrii convențională ai moleculei sunt: a = 8.98 Å, b = 5.64 A, C = 10.22 Å, beta = 115.4 ° V = 467.58, Z = 2; densitatea este de 3,69. Epidotul
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
două unități de formulă pe unitatea celulară. Epidotul nu este, practic, atacat de acizi, excepție făcând soluția calcinată, care este apoi congelată în acid clorhidric. În flacără deschisă, epidotul se topește și formează o zgură metalică neagră. Epidotul este un mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs al alterării hidrotermale a diferitelor minerale, dintre care feldspații, micele, piroxenii, amfibolii, granații etc, compunând rocile vulcanice
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
se topește și formează o zgură metalică neagră. Epidotul este un mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs al alterării hidrotermale a diferitelor minerale, dintre care feldspații, micele, piroxenii, amfibolii, granații etc, compunând rocile vulcanice. Roca ce este formată din cuarț și epidot este cunoscută sub denumirea de "epidosit". Cristalele bine dezvoltate se găsesc în multe locuri; în Knappenwand, în apropiere de Großvenediger din
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
sub denumirea de "epidosit". Cristalele bine dezvoltate se găsesc în multe locuri; în Knappenwand, în apropiere de Großvenediger din Salzburg (aici se găsesc cristale magnifice, negre, cu habitus prismatic lung, în cavități de roci, și în șisturi de epidot, cu minerale ca azbestul, adularul, calcitul și apatitul); în valea Ala și Traversella în Piemont; Arendal în Norvegia; Le Bourg-d'Oisans în Dauphiné; Haddam în Connecticut; Inslua Prince of Wales în Alaska (aici cristalele sunt largi, negre-verzui, tabulare, împreună cu roci de cupru
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]