5,342 matches
-
irlandeză marină. Brânxe "Brân" are același nume ca și irlandezul Bran care, Însă, nu este un zeu, ci protagonistul unei călătorii În ținutul Fericirii, despre care am mai vorbit. Ne putem gândi deci că la baza textului galez stă călătoria mitică a unui erou, Brân, În ținutul nemuririi, care, legat la vest de Britania, ar putea fi reprezentat În acest caz de Irlanda, unde debarcă eroul. După cum se vede, informațiile certe sunt totuși foarte puține; pe de altă parte, trebuie luat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ceea ce privește problema religiei germanice. Aceasta continuă structurile religiei indo-europene, chiar dacă aduce unele inovații importante, datorate vieții sociale și experienței istorice a germanilor. În privința războiului dintre Aesir și Vanir, trebuie să menționăm că prezintă analogii clare cu un episod din istoria mitică romană, războiul Între romani și sabini (Dumézil, 1983). În ambele situații, cauza conflictului constă În faptul că zeii celei de-a treia funcții, cea economică - sabinii, respectiv Vanir - dețin câte un bun tipic al acestei funcții (sabinii, femeile, iar Vanir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezent și Într-un vers de Empedocle: „și zeii cu viață lungă, vârfuri ale preamăririi” (cf. Schmitt, 1967). Din punct de vedere fizic, zeul este prezentat ca o ființă fără un ochi, mutilare care se aseamănă cu cea a eroului mitic roman Horatius Cocles (Dumézil, 1968, I, pp. 424 sqq.). Faptul că s-a lipsit de un ochi din voință proprie este indicat În Într-un fragment din Völospá (strofa 28): Ședea singură deoparte când a ajuns bătrânul stăpân al Aesir-ilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înțelept, 141 să cresc și să-mi fie bine; de la un cuvânt am trecut la altul de la o faptă am trecut la alta, și tot așa (trad. după Mastrelli, 1951). Copacul de care a stat agățat zeul este probabil frasinul mitic Yggdrasill, care Își are rădăcinile Înfipte până În ținutul morților (Helxe "Hel"), Își Întinde ramurile până la locuința zeilor, iar În centrul său se află pământul. Cu un limbaj germanic tipic, Odin afirmă că acest chin nu a durat nouă zile, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o reparație imaginară similară, fără să fabulăm despre capacitățile chirurgicale reale ale populațiilor preistorice, așa cum dorea Pisani (1935). Dar confruntarea cea mai evidentă - pentru că nu privește doar mutilarea, ci, mai mult, și motivarea - este cea a unui personaj din istoria mitică a Romei: Mueius Scaevola. Cum a pus Însă În evidență Dumézil (1997, pp. 198 sqq.), Tyrxe "Tyr" și Scaevola nu au În comun doar pierderea mâinii, ci și faptul că amândoi și-au pierdut-o voluntar și conștient pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndoială, faptul că și alte perechi de frați divini sunt legate de animale sau identificate cu acestea; din acest punct de vedere, este semnificativ faptul că, de exemplu, conform tradiției anglo-saxone, germanii au invadat Britania sub conducerea a doi frați mitici, Hengistxe "Hengist", „Catâr”, și Horsaxe "Horsa", „Cal”. În orice caz, poate fi de ajutor și iconografia divinităților. În templul Nehalenniei din Zelanda există imagini ale zeiței reprezentată cu un câine, coșuri cu rodii și o barcă; se poate crede că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iosue și judecători este în ansamblu mai puțin utilă decât datele furnizate de arheologie. Acest bilanț este negativ doar la prima vedere. Fără îndoială Biblia se bazează pe unele evenimente istorice. De exemplu, poporul lui Israel nu este un popor mitic, țara făgăduită sau țara sfântă nu este o țară legendară. Cu toate acestea, scopul principal al cărților biblice analizate, Iosue și Judecători, nu este acela de a furniza date cu privire la evenimentele din perioada premonarhică. Repet, pentru a evita orice neînțelegere
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a manifestat pe față. O dată cu revenirea lui Brătianu la putere a apărut o versiune românească a "revenirii la normalitate". Victoria suprafanarului (cum îi spunea Iorga) era un fapt împlinit. Se poate să fi fost vorba de un Suprafanar ; legenda mielului mitic sacrificat, Miorița și cîntecele de dragoste triste și pline de durere, Doinele se poate să fi fost (după părerea lui Simion Mehedinți) cea mai mare contribuție românească la folclorul și cultura omenirii, chiar dacă România trăia în secolul al XX-lea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adecvat l-a constituit al XX-lea Congres al PCUS, În februarie 1956, la care Hrușciov a ținut faimoasa „cuvântare secretă” În care a denunțat crimele, erorile și „cultul” secretarului general. Deși această cuvântare a căpătat cu timpul o aură mitică, importanța sa epocală nu trebuie exagerată. Nikita Hrușciov era un comunist, un leninist și un apostol la fel de dedicat cauzei partidului ca oricare dintre ceilalți conducători. El urmărea acum obiectivul complicat de a recunoaște și a face cunoscute faptele lui Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
medicale, pensiile și asigurările erau fără egal În lume (față de SUA și chiar față de Elveția); la fel liniștea și confortul material În care scandinavii Își duceau viața tihnită. La jumătatea anilor ’60, „Nordul Înghețat” al Europei avea deja un statut mitic: chiar dacă modelul social-democrat suedez nu putea fi reprodus cu ușurință În alte părți, el stârnea valuri de invidie și o admirație universală. Oricine cunoaște cultura nordică, de la Ibsen și Munch la Ingmar Bergman, va recunoaște un alt aspect al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
popoarelor caucaziene ale Europei: astfel s-a întâmplat în rusă (vino), în greacă (woinos apoi oinos), în latină (vinum), în italiană și spaniolă (vino), în portugheză (vinho), în germană (wein), în engleză (wine) și bineînțeles în franceză (vin). De origine mitică (cap. I), de esență mistică (cap. II), de natură sacră (cap. III), cu mod de întrebuințare "festiv" (cap. IV) și de consum național (cap. V), vinul este evident o băutură civilizatoare. Spre deosebire de ceea ce susțin oenologii birocrați de la Bruxelles (cap. VI
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în Egipt și folosită la fabricarea vinurilor funerare. Grecii, promotorii vinului în Europa, răsădesc vița de vie în Sicilia și Italia meridională, apoi, îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o narațiune în care zeitățile joacă unul sau mai multe din rolurile principale."3 Fără îndoială că vinul se încadrează complet în acest tip de definiție. Astfel că în Aventurile lui Rama sau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
stejar, care este de fapt o invenție celtică. Divinitate celtică a pădurii, asimilată de romani zeului Silvan, reprezentat cu o coroană de iederă pe cap, un cosor în mână, iar pe umăr, un ciocan de dogar, Sucellus proteja oarecum băutura mitică. Prin aceste exemple, cultura viței de vie apare, mitologic vorbind, ca mărturie a unei epoci fabuloase în care zeii trăiau pe pământ și în care vinul însuși era considerat ca un mit viu. II. La originea civilizațiilor Specialiștii în mitologie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în comun (grecescul eukharistia a aduce mulțumire face trimitere la acest gen de ceremonie păgână). Identificarea viței de vie cu Pământul Făgăduinței va continua până la a deveni semnul tangibil al legământului reînnoit dintre Dumnezeu și oameni. Apoi vița de vie mitică va părăsi puțin câte puțin Pământul Făgăduinței pentru a reprezenta, în final, alegerea Israelului. Mutarea simbolică a viței de vie de pe pământul faraonilor în Pământul Făgăduinței era, într-adevăr, percepută de evrei ca prefigurarea Împărăției lui Dumnezeu care, după cum spune
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Făgăduinței era, într-adevăr, percepută de evrei ca prefigurarea Împărăției lui Dumnezeu care, după cum spune Evanghelia după Matei (20:1) este "asemenea viței de vie". La începuturile erei creștine, speranța mesianică a iudaismului este exprimată prin comparația cu o podgorie mitică. Simbol 7 al Împărăției lui Dumnezeu, vița de vie este de asemenea personificarea lui Mesia: "Eu, va spune Iisus Hristos sub pana Sf. Ev. Ioan (15:1), Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul." Temă recurentă a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
milioane în 1917. Astfel, rația unui soldat crește în 1916 de la un sfert la jumătate de litru de vin pe zi (pe când înainte de 1914 rația nu implica și vin). Mai mult chiar, vinul va fi ridicat la rangul de personaj mitic sub "denumirea de origine ne-controlată de pinard"73 (vin de calitate inferioară), fiindu-i dedicat chiar și un cântec ("Vive le pinard 74") sau chiar un imaginar electrizant pornind de la generalul Pinard, cel despre care se presupune că ar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Que sais-je?", nr. 442, 1950. Ribereau-Gayon (P.), Le vin, Paris, PUF, col. "Que sais-je?", nr. 2606, 1991. CUPRINS Cuvânt înainte / 5 Prefață / 9 Introducere "Vinul" înainte să fie vin / 13 Capitolul 1 Vinul și civilizația sa / 15 I. O băutură mitică, 15 II. La originea civilizațiilor, 17 III. Civilizația vinului, 19 IV. Din Olimp la Napa Valley, 29 Capitolul 2 Vinul și religiile / 33 I. O băutură mistică, 33 II. De la Dionisos la Noe, 37 III. Zeii vinului, 39 IV. Vinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Poezia firescului, RL, 1986, 26; Sultana Craia, Pierdut în vise, LCF, 1986, 35; Al. Piru, „Păsări apocrife”, SLAST, 1988, 32; Romul Munteanu, Viața e un drum..., FLC, 1988, 16 septembrie; Valentin F. Mihăescu, „Păsări apocrife”, LCF, 1988, 33; Adriana Iliescu, Mitic și cotidian, RL, 1988, 41; Mariana Ionescu, „Păsări apocrife”, CNT, 1988, 46; Ulici, Lit. rom., I, 294-295; Dicț. scriit. rom., III, 495-496; Popa, Ist. lit., II, 447-448. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
reprezentativ ca formă a cunoașterii, Susanne Langer pune accentul nu atât pe literatură cât pe artele plastice și, în special, pe muzică. Se pane că ea consideră literatura ca fiind oarecum o combinație de "discursiv" și de "reprezentativ". Dar elementul mitic sau imaginile arhetipice ale literaturii ar corespunde ideii ei despre reprezentativ.*12 Trebuie să facem distincție între concepțiile potrivit cărora arta constă în descoperirea sau intuiția adevărului și concepția că arte - și în mod special literatura - este propagandă, adică ideea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
unui simbolism difuz și pletoric. M. Bengesco opinează că Moreau rămâne profund îndatorat picturii quatrocentiștilor și a venețienilor Carpaccio și Bellini, iar de la primitivi îl influențează somptuarul și fastul decorativ în pictură, fapt pe care-l reflectă și personajele sale mitice: Europa, Pasiphae, Elena, Sapho, Muzele, Menadele etc. Decorul devine la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc ca într'o poesie din trecut. Fantazia lui capătă o realitate nouă. Simplificate, frescele iau un caracter legendar, peisagiul slobod e înveluit ca într-un strai de eres, compoziția devine mitică, scenele se petrec pare-că sub bolțile unei imense catedrale"57. Vis-viziune-poezie, idee-imagine-fantezie, legendă-mit-misticism, Cioflec utilizează toate aceste izomorfisme tipic simboliste pentru a descrie pictura lui Puvis de Chavannes, cu accentul pe pictura de mari dimensiuni. Există pictori români care emulează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
morbid pe care-l reclamă o altă operă sa, Îngerul morții. "Zânele rele sunt ființe-spirite ieșite din apă care înarmate cu puteri magice fură sufletele și sunt o prezență nefastă, morbidă"218. În acest sens, filiația negativă a recuperării fabulosului mitic comandă apropierea șarjată de Runge și mai ales de geniul malițios al lui Rops, "horele de copii ale lui Runge sau de copii-satiri ale lui Rops"219, dar pertinentă în ce privește precizarea posibilei influențe a lui Carl Dörschlag (1832-1917), unul dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și Moreau de legende, de mister, de simboluri, în compoziția imaginilor sale domină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care determină ca toate petalele unei flori să repete aceeași formă sau toate trunchiurile copacilor într-o pădure să crească în paralel. Traducând acest fenomen în termenii artei, Hodler a plasat câteva figuri de mai multe ori într-o secvență mitică sau a repetat anumite gesturi expresive, cum ar fi un braț întins sau un pumn încleștat"456. Cecilia Cuțescu-Storck își făcea cunoscut interesul deosebit pentru expresivitate într-un cadru mai larg decât cel presupus de trăsăturile unui chip. Expresivitatea antrenează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]