6,924 matches
-
și că orice membru al cabinetului era obligat să aibă cel puțin trei generații de strămoși români. Această stipulare era clar îndreptată împotriva familiei Zelinschi. Atît în privința formei. Cît privește principiile fundamentale, ea rămînea în cea mai mare parte neschimbată. Mizeria țărănimii, care crea un tot mai numeros proletariat agrar, era aceeași. Dar noile complexe industriale și IAR-ul (industria aeronautică română pentru care fiecare român plătea taxe de accize pe timbrele poștale) garantau profituri fabuloase camarilei și celor cîțiva aflați
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a trecut de la postsimbolism la teamă religioasă mistică, apoi la un curent cosmic, eșuînd într-o poezie umoristică absurdă, care se menținea totuși într-o permanentă fuziune dintre tradițional și modern. Arghezi apela la un realism îndrăzneț, detaliind promiscuitatea și mizeria cîtorva aspecte ale vieții românești de la periferia societății acelei vremi. El a introdus în literatura română estetica urîtului (inter alia), l-a șocat pe Iorga descriind două pisici făcînd dragoste într-un copac). Înțelegem ostilitatea resimțită de Iorga, dat fiind
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lor), legionarilor le-a fost ușor să se dea la fund. Horia Sima și alți cîțiva au plecat în Spania (unde Franco și-a adus aminte de Moța și de Marin și le-a acordat azil și o pensie de mizerie). Alții au emigrat în Franța, în America de Sud sau, ca liderul studenților legionari, viitorul "Valerian" Trifa, episcop al Bisericii Ortodoxe Române din America, în Statele Unite. Acesta a fost ulterior expulzat din Statele Unite din cauza trecutului său. Dar Boeru a rămas în Germania
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pentru Uniunea Sovietică și pentru sistemul comunist termenul de "Rakovskism" 42 "Neamul românesc", 14 februarie 1920 43 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 146. În 1919, în timpul campaniei electorale, Iorga își amintea "cum a trăit toată mizeria umană posibilă" în copilărie și în adolescență. Își amintea de o conversație cu Ion Brătianu: "Așa că l-am întrebat: Știți ce înseamnă sărăcia și suferința oamenilor?" "Știu prea bine", a răspuns Brătianu". "Lăsați-mi măcar acest avantaj", a spus Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fructe?». N-aș putea suporta ideea că ți-ai schimbat într-adevăr viața. E un lucru pe care și eu am dorit întotdeauna să-l fac, dar niciodată n-am reușit și nici nu voi reuși. Am să mor în mizerie, ca un ticălos ce sunt. Timp de-o săptămână am băut fără întrerupere, după ce m-am întors din iad, alias Belfast. Civilizația e înfiorătoare, Charles, dar nu-ți imagina că tu vei putea scăpa vreodată de ea. Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Titus, cu siguranță, îl sprijinea tacit. Ce anume trebuia să fac, nu era clar, dar așteptau de la mine o inițiativă. Începuseră s-o mai rărească cu cântecele, să stea mai mult în bucătărie, complotând; și chiar în vălmășagul preocupărilor și mizeriilor mele, simțeam o împunsătură de gelozie, o gelozie oarbă, stupidă, văzând cele două capete alăturate și, mai ales, dându-mi seama de tăcerea nervoasă care se lăsa între ei de îndată ce apăream eu. Alergau tot timpul după scrisori. Gilbert cumpărase chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că nu vreau să văd, nu vreau să știu, nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de cloaca în care se bălăcesc ei. Ei bine, mie îmi pasă, și am de gând s-o scot pe mama ta din mizerie, am de gând s-o scot la lumină. — Ai încercat, și ea schelălăia tot timpul că vrea acasă. În locul dumitale aș fi lăsat-o să se întoarcă pe jos. Scuză-mă, am vrut să spun altceva. Ai făcut o greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau cei mai răi, când ajung în situații din acestea, mulți se convertesc... sau se căiesc, măcar. Și zic: Doamne, am păcătuit, îmi pare rău... I se trezește speranța, și zice: Doamne-ajută-mă să scap de-aic... Acolo, în închisoare și-n mizerie se călesc sufletele, să știți. Și preoții aveau misiunea extraordinară să ajute pe toți oamenii... că erau mai prăpădiți, săracii, din punct de vedere sufletesc, psihic... și trebuiau ajutați, încurajați, să li se spună o seamă întreagă de lucruri care
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era de-o cultură deosebită... Era singurul băiat la părinți, și și-a făcut studiile în țară, dar era foarte bine pregătit. A făcut artrită la ambele picioare și i le-au tăiat, și-am auzit că trăia într-o mizerie de nedescris în București până s-a stins din viață. Și vreau să vă mai spun de unu’, care mi-a trezit dorința de a face Facultatea de Drept, un profesor universitar tot din București, Tanoviceanu, care fusese profesor de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că ne loveau cu bâta când intram, când mergeam sau când veneam de la plimbare, sau când ne înjurau, sau mai știu eu ce... Nicio problemă. Intra liniștit în celulă și zicea: Haideți, astăzi vorbim despre cutare... Și-atuncea, gata, toată mizeria a trecut și toți eram concentrați asupra lui. Și lui îi făcea plăcere că își punea mintea la contribuție, creierul să lucreze... Și-l ținea activ, creierul... Să știți că pentru noi deținuții, oamenii ăștia au însemnat foarte mult în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus în fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
până când ieșea toată lumea. Și se mai întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus în fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-aduc aminte
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pâinea. Aveam trei sferturi de pâine, 700 de grame de pâine. Asta era mâncarea de bază. Dimineața se dădea un zaț de cafea din asta, surogat, sau terci... mălai cu apă fierbinte, și seara niște arpacaș sau varză. Era o mizerie. Mi-aduc aminte că fiecare făceam planton: schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeai tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi în jurul barăcii. Și mi-a aduc aminte că mă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai verificat? După un an de zile, în ’55, s-a eliberat și taică-miu. A venit și el tot acolo la mătușa asta a mea. Stăteam într-o sală, într-un antreu și o cameră, trei inși. Într-o mizerie! Eu am plecat pe șantier, în sfârșit... am lucrat pe șantier... Între timp mătușa a murit și am rămas eu cu taică-miu. Și în ’56 proprietarii care au stat acolo, să se răzbune, probabil că erau și în legătură cu Securitatea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fund, pluteai. Și când m-am dus la pescari: Domnilor, uitați, suntem deținuți, plutonierul vrea să vă vorbească. Vă duc că sunteți băiat simpatic... Și am mers cu barca și am ieșit la loc. Care era alimentația? Traiul era o mizerie, toți eram deshidratați, nu vroiam decât să ieșim. Într-o zi ne-au dat carne de cai morți, că se făceau tractoare și nu mai trebuiau. Ne-au dat capete de cal cu spanac, și tot dormitoru’ necheza... În dormitor
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că după atâta persecuție, foamete, cum era în închisori, veselia îți crea un minim de confort, care altfel nu exista. Da’ faptul că te simțeai bine sufletește, că te deschideai sufletește, suportai toate rigorile și mizeriile mai ușor. Haideți să ne oprim puțin asupra acestor aspecte. Câți erați într-o celulă? Păi, 50-60... Dintr-un celular de tranzit ajunsesem și la peste 100... Erau mai multe paturi suprapuse, nu mai știu câte, dar obligatoriu dormeai doi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
O’ și murit câțiva în închisoare... Și la Deva o murit un coleg din cauza bătăilor. Și îi de neconceput ca un tânăr de 17-18 ani... să-l iei, să-l bați de să-l omori cu bătaia, cu foamea, cu mizeria, cu frigu’. Îi de neconceput... Și un an de zile a durat toată tărășenia asta cu ancheta, cu procesul, cu nu știu ce... Procesul unde s-a desfășurat? Procesul a fost la Sibiu. Acolo l-am avut, o formaliate, mă rog. Câti
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
La Jilava cum a fost? Ooo, la Jilava pur și simplu am rămas îngrozit. Oamenii erau ținuți pe jos, pe beton, și dormea’ unul lângă altul... Și noaptea când mergeam, făceam pipi, făceam pe oameni, acolo... Era un miros, o mizerie... mi-e și greu să-mi mai imaginez acuma. Nu-mi vine să cred ca au fost asemenea condiții. Asta nu o fost crimă împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
te-ai uitat un pic mai urât, imediat te-o pocnit în cap cu bâtele alea. Din cauza asta unii mai sensibili, mai delicați, au clacat. Pentru mulți a fost cruntă această trecere... să intre acolo la Jilava în pământ, și mizeria aia cruntă, și foamea, și frigu’... Era toamna târziu și era frig, dar eram unul lângă altul și ne mai încălzeam... dar era beton pe jos și erai direct pe el. Și era apă, eram uzi... Nici nu vreau să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și aranjează-l. Pe ăla, săracul, l-o prins undeva prin coapsă și sângera. Ce poți să faci? Plagă penetrantă... L-am pansat, tetanos aveam, i-am făcut o injecție pentru orice eventualitate, că o atins glonțul îmbrăcămintea și cine știe ce mizerie avea... Și dup-asta am rămas acolo cu ei. După un timp vine ofițerul de serviciu și zice: Unde-s ăia? Acolo! Erau după perdea. Haideți! Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo, în chirurgie, și după
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
s-o rupt, și nici pe dracu’ n-o avut niciunu’... Pe-ormă de-acolo i-o’ adunat și pe toți ăștia de la camera 82 i-o împărțit în celule. Io când am văzut pe jos pe-acolo moloz și mizerie, că înainte era o curățenie de te vedeai... că era gresie pe jos. Și m-au dus în cameră. Toți medicii pe mine: Ce s-o-ntâmplat, mă? Mă, zic, nu știu, mă. Io-am stat acolo închis. Aveam un
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat ceea ce se numește și astăzi Declarația Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului... Și noi ziceam: Uite, ăia votează și ăștia nu știu nimic, ne țin în foamete, ne țin în mizerie... Deci noi n-am declarat altceva decât că suntem împotriva comunismului... N-am avut arme, n-am avut cuțite, n-am avut nimic, decât eram împotrivă, ca ideologie... Și ne-ntâlneam și discutam... Dar, la nevoie, noi eram gata să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
grevă, greva lupului. La comuniști nu există greva lupului... Și să ne ducă la pușcărie, să ne ducă undeva... În lagărul ăla unde nu era apă să te speli, nu era apă de băut sau de spălat haine, era o mizerie... Era mâncare slabă, iarnă, frig... dacă nu era frig, era un noroi crunt, că se-ntâmpla de mai venea câte un vânt mai cald și mai topea zăpada... Și beam apă din copită de cal sau cum mergeau camioanele pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
io-s om liber, că mi-am terminat pedeapsa. Deci nu era niciun eveniment faptul că-ți terminai pedeapsa. Nimeni nu s-a eliberat atunci când a terminat pedeapsa, cel puțin în anii aceia... La Peninsula erau alte greutăți: mâncarea slabă, mizerie... La Canal nu se lucra... Erau câteva brigăzi care lucrau în agricultură, ceva munci de grădină, dar mâncarea foarte slabă... De data asta facem greva foamei, vreo 50 de oameni numai. Ne izolează într-o baracă, și după două săptămâni
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ani. Și ne mai dă și izolare cu lanțuri la picioare, mâncare la 3 zile, o bucățică de turtoi mică și apă, și în a treia zi, mâncare... Era sfârșit de octombrie, început de noiembrie. Afară îngheța... era foarte frig, mizerie, fără geam, fără căldură, fără nimic, noi în haine de doc, de vară... Unu’ face 20 de zile, unu’ 25, eu primesc 30, da’ fac 31, că m-o mai ținut o zi... Când mi-o tăiat lanțurile de la picioare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]