5,408 matches
-
performanța de a transforma întreaga țară într-o închisoare. De altfel, liber consimțită. Grandiosul ceremonial al diversiunii staniolate a indus "maselor" în ciuda cumplitelor condiții de trai patologia că totul e înfloritor. (Clișeul consumat recent în Irak, cel cu dărîmarea statuii monstrului, traduce din arabă în română/ din română în arabă același lugubru capitol.) Vrînd-nevrînd, scenariul postbelic îl conține și pe mereu actualul Iliescu. Descendent prin multiple date al celor ce l-au precedat, într-o Românie care, oricum, își pierduse identitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/ sînt aceste încăperi, în superba lor devălmășie. 3 iunie Un superb documentar, pe "Mezzo", are teribilul efect de a converti destinul unui sculptor ultimul monstru sacru al secolului încheiat, francezul César în destinul însuși al artei contemporane. Care-și consumă, dramatic, sub ochii noștri, evoluția/ involuția. Ceva implacabil se întîmplă cu acest pitic îndesat (aducînd, o dată, cu un Picasso cu barbă, altă dată cu un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu barbă, altă dată cu un Pavlov fără barbă), a cărui carură, se vede bine, indică exact forța cu care și-a durat opera. Implacabil, pentru că nici chiar această forță michelangiolescă nu-i poate opri alunecarea pe șarpanta experiențelor ultime. Monstrul are seninătatea genuină a supravegherii evoluției sale, nici urmă de îngrijorare neputînd fi surprinsă pe figura lui pișicher-țicnit-distrată. Din cînd în cînd, pune el însuși mîna la facerea propriei opere, dovedind, de altfel, forță și îndemînare. Pentru că "sculptura" pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceștia. La un moment dat al discuției, multvioaia moderatoare îi și pronunță numele: Iosif Constantin Drăgan. Stupoare! Să fi derapat atît de integra teleastă spre nisipurile mișcătoare ale compromisului? Să fi acceptat ea în schimbul a ce întrevederea cu unul din monștrii (sacri?) ai acelei disponibile părți a emigrației românești dispuse a face jocul ceaușismului ascendent și a credita crima în fața unui Occident egoist și distrat? Și asta de pe platforma unui deșănțat protocronism, unui caraghios traco-dacism de cancelarie C.C., unui dubios mecenat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
roagă să evoce memoria mamei sale, părăsită aici, în raiul comunist, de către risipitorul fiu. Oameni sîntem, nu? Asta pare să fie și concluzia civilizatei teleaste, cea care, în miez de noapte, ne-a făcut cunoștință nouă, civilizaților teleconsumatori, cu civilizatul monstru (sacru). 18 noiembrie Minciuna stă cu regele la masă... ... Dar nu în sensul în care stătea în sărăntoc-năroada poemă vlahuță, atît de insignifiantă în legitimul regat al României, în schimb atît de imbecil-nocivă în comunism, omniprezentă în manuale, ca irefutabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu aparatul pe o babetă lacrimogen-decerebrată, care-i tot îndrugă inepția cum că... da, da, aici, la Foișor, s-a născut Majestatea Sa. Țară tristă, plină de umor, nu? 16 decembrie Ce ar mai fi fost de spus despre divinul monstru sacru? Tot secolul trecut acaparîndu-și-l de altfel în exclusivitate își consumase cvasitotal rezervele mediatice, bibliotecile (fie ele ale Congreselor sau nu) deveniseră neîncăpătoare pentru nesațiul exegetic picassian. Ș totuși mai rămăsese un loc de lățimea unui îngust cotor în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală ireproșabilei panotări. Parcurgînd palierele, parcurgi traseul de la Velázquez la Léger cu naturalețea ireversibilei deveniri. Spre ce? Nișă luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră, după ieșirea din clădire, după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui Velázquez, unică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aer general. Într-o țară în care, slavă domnului, palierul de sus al artelor vizuale a dat, nu o dată, tonul mondial! Și pentru ca șfichiul francez să nu sufere total nici chiar în bietul talcioc cineva scosese pe tarabă portretul drăguțului monstru Brejnev (eu fiind,de altfel, singurul care știam, acolo, în acea amestecată lume, că pentru români, figura mongoloidului nu fusese defel o glumă...). Revenind la ancheta (artistică) de pe trotuar, mă întreb de ce moderatorul emisiunii nu i-a avut în vedere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce tocmai ne părăsea, cea plină de umor a Chiriței. Și-acum, pretextul ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mică, chiar pentru incest. Aceeași situație pentru minori. Se judecau procese de viol ("sila"), condamnarea fiind în funcție de împrejurările de furturi etc., în care acuzatul dovedit alienat era socotit iresponsabil sau parțial responsabil. Femeia sau bărbatul care și omora copilul nou-născut monstru nu era pedepsit: Oricine își va ucide feciorul carele va fi născut cu niscare semne. groaznice ca acealie, cum ar fi capul ca de dobitoc sau cu tot trupul, sau de tot cu totul să fie lucru ca acela, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Matei: Unde-i?! Costache: (în șoaptă) În cort... încă mai doarme... Matei: La ora asta?! Băiatul ăsta se mai crede în socialism... Păi dacă o să doarmă atîta și cînd... Ehei, piața liberă nu iartă. Aici, somnul, dacă nu naște chiar monștri..., naște faliți...! Eu mă duc să-l scol! Costache: (speriat) Nu... lasă-l... de-acuma se scoală el... Marieta: Așa l-ai învățat... prea l-ai lăsat în voia lui... Costache: Că tu nu l-ai lăsat... Marieta: Păi de la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
this stone ' Nu pot mișca această piatră'); în sens larg, Tema este rolul obiectului implicat în orice tip de schimbare, inclusiv într-o schimbare de stare (Pacient), dar și rolul obiectului percepției (Susie saw this monster 'Susie a văzut acest monstru'), acesta din urmă fiind uneori interpretat ca un rol tematic distinct. Autoarea (Stan 2005: 223−224) subliniază că rolurile tematice Pacient și Temă au mai puține trăsături specifice (definitorii) decât celelalte roluri; sunt asociate unor actanți foarte diferiți sub aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie să se supună „monstrului” numit poezie, pentru că a „furat din stele petalele izbândei”. Pare o lume nedefinită, tiranică, cu care „șlefuitorul de lacrimi” nu poate comunica. Dar își poate recrea un microcosmos al lui, colorat de afectivitate. Cu Inimă de iepure (1998) M. face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
nu sunt distribuite în mod egal în societate. Așa cum a argumentat recent Przeworski (2010: xiii-xiv): "Astăzi cetățenia este universală, dar numeroși oameni nu dispun de condițiile necesare pentru a o exercita. Astfel, s-ar putea să vedem apărând un nou monstru: democrația fără cetățenie efectivă". 4 Acceptăm argumentul că orice știință este, în mod implicit, normativă. Ceea ce vrem să semnalăm aici este faptul că scopul nostru principal nu este normativ, ci empiric. De aceea nu definim democrația liberală ca fiind "bună
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu un clar colorit mitologic îl descriu pe Yhwh, creatorul ceresc, ca învingător definitiv împotriva tuturor puterilor mării: „Tu stăpânești trufia mării, tu potolești frământarea valurilor ei” (Ps 89,10); „Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape” (Ps 74,13); „Au înălțat râurile, Doamne, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării, este Domnul în înălțimile cerului” (Ps 93
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
frunze și se coc în cuptor“ (E. Niculiță-Voronca). Promovate în bucătăria târgoveață grație grecilor, plăcintele au trecut printr-un permanent proces de „democratizare“, ajungând un fel de mâncare accesibil, ieftin. Din nefericire, acest proces a dus și la apariția unor monștri culinari precum „bogacii“, descriși de I.A. Bassarabescu ca „respingătoare prăjituri ale săracilor“: „Gurile rele povesteau că în compoziția lor intră toate rămășițele din ajun: resturi de covrigi uscați, de plăcintă cu carne și brânză, de brânzoaice mucegăite ș.a. Erau
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mii de feluri. Oștenii lui Măra „scuipă venin”, „se înalță din Ocean asemenea păsării Garuḍa”; înarmați cu munți în flăcări, aleargă urcând alți munți”; „aruncă cu șerpi născuți în Ocean”; „scot din el (pentru a și face arme din ei) monștri fabuloși”; „aruncă munți stâncoși în foc”; „aruncă copaci cu tot cu rădăcini și blocuri de fier fierbinte”; ploaia, tenebrele, fulgerul completează tabloul și figurează ca semnele cele mai caracteristice ale întregii scene. Meritele anterioare ale lui Śăkyamuni și dispoziția sa blândă, prietenoasă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
strict european: povestirile navigatorilor și ale geografilor din timpurile vechi arată că de multe ori locuitorii pământurilor cucerite se considerau singurii deținători ai civilizației. Și ei respingeau în afara omenirii pe cei care veneau de dincolo de mări, considerându-i umbre sau monștri. Șocul descoperirii existenței Celuilalt poate constitui declicul de la care plecând vor fi reperați și luați în calcul factorii de cultură apți să permită înțelegerea acestei ființe, care, de o manieră sau alta, diferă de sine. O astfel de experiență este
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în vastele ansambluri imperiale; ceea ce puterea interzicea într-un anumit loc era permis adesea în spațiul vecin, fiind de la sine înțeles că unitățile politice de dimensiuni relativ reduse erau mai tolerante, cît de cît mai permisive în exercitarea puterii, decît monștrii teritoriali. Și, de asemenea, sîntem îndreptățiți să ne imaginăm că "identitățile de Stat", înzestrate cu o anumită coerență, s-au putut afirma mult mai ușor în țările mici sau mijlocii, decît în imperiile nivelate doar în aparență de către autorități monolitice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena: franțuzoaica asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru. Iarăși m-am gândit la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele peste altele...” A intrat Charlotte, gâfâind puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unor jurăminte; h) rituri consacratoare, care dramatizează finalizarea inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi a celor de naștere, transa și trezirea din transă, intrarea și ieșirea dintr-o colibă - identificată fie cu un monstru mitic care Înghite neofiții și apoi Îi scuipă transformați, fie cu pântecele matern). Ansamblul ceremonial Okipa al indienilor Mandan (din actuala regiune Dakota de Sud a Statelor Unite ale Americii), observat și descris pentru prima dată În 1832, reprezintă unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a acestor observații, notăm caracterul reflexiv. Turner consideră că exagerările care apar În aceste constructe simbolice eliberate de constrângerile societas sunt „un mod primordial de exercitare a abstracției. Trăsătura exagerată este transformată În obiect de reflecție” (1967, p. 13). Astfel, monștrii (imaginari sau materializați de măștile bizare și terifiante) nu sunt o expresie a unor impulsuri iraționale, ci un mod de a regândi elementele componente ale realității naturale și sociale. Referindu-se la riturile de inițiere ale Ndembu, el scrie: În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asupra interpretării unităților minimale astfel obținute și asupra jocului combinatoriu, ce creează diverse configurații („bizarerii terifiante”) cu ajutorul cărora oamenii pot Închipui moduri alternative de a fi ale lumii sociale și naturale: Cel de-al doilea proces, fabricarea de fantezii și monștrii, focalizează atenția asupra componentelor din măști și efigii, care sunt atât de radical nepotrivite, Încât ies În evidență și pot să fie gândite autonom. Caracterul monstruos al unor asemenea configurații permite scoaterea În relief a elementelor componente. Puneți un cap
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asemenea lărgire, el a propus noțiunea de liminoid pentru a defini acele situații analoage interstițiului ritual, dar care nu mai comportă nici orizontul sacral, nici obligativitatea ceremonială și nici adeziunea mistică: Așa cum oamenii din triburi fac măști, se deghizează În monștri, agită diferite simboluri rituale, inversează sau parodiază realitatea profană prin mituri și povești, la fel genurile specifice divertismentului din societățile industriale, teatrul, poezia, romanul, baletul, filmul, sportul, muzica rock, arta, pop-art-ul etc., se joacă cu factorii componenți ai culturii, construind
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]