5,816 matches
-
confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei bine, de-acum e al meu. Se întoarse către membrii Consiliului. În calitate de căpitan al Mararei, îmi reclam dreptul de a-l include printre membrii echipajului, spuse. Și trag nădejde că într-o zi cunoștințele lui despre navigație să ajungă cel puțin la fel de bune precum retorica lui. N-am nici o îndoială că este puștiul cel mai siret... Tapú Tetuanúi îl întrerupse cu o mișcare a mâinii, arătând spre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vecină nu i-a călcat pragu, da poci să-i spui că-ți strici gura de pomană, parcă vorbești la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost mai stînjenii deși și Înalți parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea face treișpe-paișpe... da, nici nu mă Întrebi Îngheț. Vorbele Îmi vin automat și atît de fals că nu-mi recunosc vocea. — Ce anume? Nu Înțeleg. — Cum adică... păi ierea să mor. Ți-am trimis vorbă să vii, da-n nădejdea dumitale puteam io să fiu Îngropată de mult, că doi bani nu dădeai. țnu mă iartă tac o las să lovească e rîndul ei să-mi plătească altfel cum am restabili echilibrul nu a jignit-o lipsa mea de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clătite și mi-ar plăcea să învăț să cânt foarte bine la chitară și la orgă electronică. Deasemenea mi-ar plăcea să călătoresc în jurul lumii, precum personajul Phileas Fogg al scriitorului Jules Verne. Aș vrea să devin un om de nădejde și un bun profesionist în domeniul pe care îl voi alege. Bună! Mă numesc Bianca-Ștefania Hermeniuc, dar părinții îmi spun Bibi, Bia, Biușel. În clasă mi se spune Bianca, iar la ora de franceză mi se spune Ștefania . Aș dori
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou motoarele, iar orice nădejde de ordine s-a stins când cârligul unei automacarale l-a culcat la pământ, de data asta definitiv, cu creierii depuși pe parbrizul unui autobuz, scenă care a stârnit În rândul nostru, al celor care urmăream derularea evenimentelor de la ultimul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tastat lucruri inimaginabile, pe care nici pixelul nu le suportă, că sunt un „târâie-mouse“ și că numai microprocesorul e de mine, că n-ar exista În tot Internetul un patch capabil să-mi repare caracterul. Ei, și când pierdusem orice nădejde În găsirea unui suflet-pereche, a apărut pe piață produsul care avea să-mi schimbe viața: versiunea Windows Armageddon, cu pachetul antisingurătate VirtualEve inclus. „De astăzi, nu vei mai fi singur niciodată“, „Fericirea e la un clic distanță“, „Configurează-ți perechea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
multicolori clipeau în lumină. În grădină se opintea în plug un bou roș, alături de altul pórumb. Din botul celui roș curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sens să nu-l condamne la pieire. Mie, conchise Goilav, îmi place să-mi rezolv treburile singur. Cu cît voi angrena în ele mai mulți oameni, cu atît mai proastă va fi rezolvarea. Organizați împreună, indivizii se lasă unul în nădejdea celuilalt, ajungînd ca nici unul să nu știe ce are de făcut. Un sistem totalitar are succes doar la albine, dihănii fără de rațiune și cu un perfect instinct al ordinii. Morala care sacrifică individul în folosul speciei nu se potrivește celei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
după matură chibzuință, hotărîsem să iau taurul de coarne și să răstorn tot ce aveam pe suflet. Pregătisem judicios un scenariu, cu introducere principială urmată de confruntarea cu faptele din școală. Bănuiam interesul tuturor pentru scandal și, deși nu trăgeam nădejde să se ridice careva împotriva lui Fărocoastă, îmi imaginam ce satisfacție ar fi domnit în întreg consiliul. Pregătisem îndelung cuvîntul, adunasem fapte și cîntărisem argumente. Mi-era frică, dar îndoielile mi se spulberau la auzul (firește, imaginar) al aplauzelor. Cel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu un gazon englezesc, împânzit de instalații de irigat și flori de cultură. O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie de ea ca să‑l inspire. Tocmai s‑a împotmolit la pasajul unde moartea acoperă fața copilului mort din lac cu o beretă de marinar. Imaginea amintește vag de Trakl. Rainer mizează acum pe brutalitate; încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încă spre bine, mai are timp s‑o facă. În 1937: patroni - 100, muncitori - 100. În 1949: patroni - 115, muncitori - 85. Dacă e bărbat, conjunctura o sărută pe Marianne Hold sau pe Conny, cea drăguță, care e o tovarășă de nădejde și place mai degrabă tinerilor. Uneori el face asta cântând, ba chiar foarte des. Îl cheamă Peter Kraus și cântă un cântecel foarte cunoscut. Adesea se creează confuzii comice, încât lumea râde în hohote, de exemplu Christian Wolff se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc necunoscut. Anna deschide din nou gura, dar nimic, iar nimic. Dacă o să înceapă iarăși povestea cu comunicarea prin scris, ea se sinucide. Rainer spune că fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bază ale viitoarei sale profesii - cu vârful degetelor, iar cu cealaltă mână i‑a cuprins spatele cu ceva mai multă forță, nici prea multă, nici prea puțină. Nu așa se pune mâna pe‑o fată, trebuie s‑o apuci cu nădejde, eu pot, fiindcă am o fire hotărâtă. Vino‑ncoace, păpușă, ești ușoară ca un fulg! Și Hans vrea s‑o arunce o dată cu putere în sus și să strige IU‑HU, azi e așa de fericit, bine se mai integrează printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lung. Îmi zâmbi ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și Logon crede că vorbele vin cu minciună cu tot. Ca resturile după ospăț. - Of, of, Îți Înțeleg supărarea, măi Logon, măi. Tu ești om de nădejde. Mi-e ciudă pe mine că după ce ai bătut atâta drum pe urmele mele, nu pot să mă hotărăsc ce să fac cu Enkim, of, of. Dar Logon: - Nu vreau milă la Logon! Krog nu trebuie avut milă la Logon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne ia Umbra, căci e lăsat să ținem de tine. Dar, nimeni nu ne-a zis așa ceva. Și la cântul de nuntă, e spus că o să ne treci Marea cea mare spre Gheața nesfârșită. Noi, zâmbi el strâmb, trăsesem mereu nădejde că astea sunt vorbe nesăbuite de-ale Vindecătorului Bulut, dar acum, că ai venit... Of, of... Ce să facem? Te urmăm oriunde. Ce, ți-e frică și ție de Marea asta? - mă Întrebă el, schimbând vorba. - Frică? Sunt Krog, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
brațe pe coțcarii ăia doi de Marea și Omăt. Unul dintre oameni se ridică și se apropie de mine, temător. - Krog, da, știm bine cine ești! L-ai făcut una cu pământul pe Scept! - Scept a fost un om de nădejde, dârz precum lupul Înfometat. Zace Îngropat În câmpiile unde l-a Îmbrățișat Umbra, luptând vitejește. - Tu l-ai ucis, știm! L-ai luat de șale și ai dat cu el de-azvârlita În Înaltul cerului și, pe când Încă se rostogolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe atunci - mi-a revenit acum ca un vis ciudat. Ce voiau oamenii aceia? Ce sperau să găsească În drumul lor prin fața a mii de uși În acele orășele mohorîte și reci? Nădejdea lor, credința lor sălbatică, cîntecul sumbru pe care noaptea Îl deștepta În ei, această viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul țării - toate erau lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nou ca odinioară, dacă ai să te Întorci la mine? Vino, sora mea, În ceasurile de veghe ale nopții, vino În miezul tainic și tăcut al Întunericului, vino așa cum ai venit mereu și adu-mi iarăși acea putere de neînvins, nădejdea veșnică, bucuria triumfătoare și Încrederea ce va zdrobi iarăși tăriile pămîntului. Vino, pășind peste cîmpiile nopții, prieten drag, vino pe armăsarii fratelui tău, Somnul, ca să ascultăm din nou tăcerea pămîntului și a Întunericului, să ascultăm cum bat inimile celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
își dorește ca ea și oamenii din subordine să zboare prin toată lumea, la nevoie, sau prin țară, dacă se poate la clasa business, de preferat în regim charter și, doar în caz de catastrofă, la clasa economic. Bineînțeles, ea trage nădejde ca în orice vrajă, iuțeala de mână și neștiința proștilor să nu observe o chestie esențială: cu banii ăștia și cu o bună planificare, ai putea să zbori de 3.000 de ori până la New York și înapoi, de 7.536
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
soția pe care o am în dotare cu acte în regulă, le voi cultiva în balcon. Ferma de rațe și gâște va fi în baie, unde au o cadă întreagă la dispoziție. Tot cu acest minunat spațiu al balconului, trag nădejde ca să rezolv în modul cel mai corect cu putință, spinoasa problemă a galinaceelor, fiindcă se zice că găinile crescute în aer liber (free range, zice mister englezul), sunt cel mai puțin deprimate la mintea lor de găină. Și gândiți-vă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
miliarde euro la contribuții și 4,18 miliarde la beneficiu. O pierdere netă de 5,85 miliarde de euro. Unii ar spune, câtă idioțenie! Dar nu este așa, „băieții deștepți" de la conducere știu ei prea bine ce fac și trag nădejde că „la o casă mare, nu se cunoaște". Iată cum aderarea României la Uniunea Europeana a devenit o afacere extrem de proastă, pentru poporul acesta nenorocit. Interesant este că în perioada de preaderare, românii au fost mult mai eficienți în accesarea de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
doar la Sport, iar cei care nu-l iau, să fie înecați la malul apei precum pisoii, fiindcă țara nu are nevoie de ei. Cum ai putea scoate din aceștia, indiferent cât de deștepți ar fi ei, niște tinichigii de nădejde al patriei băsiste. Măcar Adolf Hitler are o scuză, el preconiza aceasta pentru a crea un stat, ca nici altul sub soare, care să fie în măsură de a fi primul în toate pe scena lumii, spre deosebire de bicisnicul stat băsist
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oaselor. L-am luat de subțiori și, sprijiniți în cârja lăcuită, ne-am lansat în nebuneasca aventură. Mai întâi am dat ocol mesei din sufragerie apoi, cuprinși de entuziasm, traversarăm camera și ieșirăm pe hol. Bătrânul gâfâia, dar șchiopăta cu nădejde înainte. Ochii îi străluceau albaștri, veseli. Bunica apăruse în cadrul ușii de la bucătărie și îl încuraja: așa Gicu! nu te lăsa Gicule! vezi că poți? ți-am spus eu că poți! Ne-am năpustit de-a lungul coridorului și, șontâc, șontâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]