5,553 matches
-
de către KFOR, o forță internațională de menținere a păcii coordonată de NATO. Ocupația provinciei Kosovo a marcat sfârșitul unui ciclu de războaie iugoslave lung de un deceniu - și Începutul sfârșitului pentru Miloševiæ. Ultimul și cel mai devastator eșec al proiectului naționalist sârb Îi subminase definitiv credibilitatea. La alegerile prezidențiale din septembrie 2000, el a fost Învins de candidatul opoziției, Vojislav Koštunica. Miloševiæ a avut cinismul să declare că, deși Koštunica avea mai multe voturi, diferența era atât de mică, Încât se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asemenea celor din perioada interbelică, să se pună la adăpost de costurile politice ale situației instituind măsuri de protecție - În cazul de față, legi care limitau dreptul de proprietate al străinilor asupra terenurilor și companiilor. Etichetate oarecum pe nedrept drept „naționaliste” de criticii din străinătate, aceste eforturi cu caracter autarhic nu au avut, după cum era de așteptat, rezultatele scontate: descurajând investițiile străine și perturbând piața internă, ele au făcut procesul de privatizare chiar mai vulnerabil la corupție 16. Pentru fiecare oligarh
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu totul altceva. Primele alegeri au favorizat mai peste tot alianțele liberale sau de centru-dreapta care facilitaseră răsturnarea vechiului regim, Însă reculul provocat de greutățile economice și de inevitabilele dezamăgiri i-a avantajat pe foștii comuniști, reciclați acum sub masca naționalistă. Această transformare a vechii nomenclaturi este mai puțin bizară decât părea din exterior. Naționalismul avea mai multe În comun cu comunismul decât cu democrația: ambele foloseau o aceeași „sintaxă” politică, În vreme ce liberalismul era un limbaj complet diferit. Chiar și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
platformă combina nostalgia iredentistă cu atacurile asupra minorității maghiare și afișa un antisemitism deschis. În alegerile prezidențiale din decembrie 2000, unul din trei votanți români a optat pentru Tudor; singura alternativă era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își Începuseră cariera În calitate de critici ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea sovietică și monumentele ei. Același amalgam de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
singura alternativă era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își Începuseră cariera În calitate de critici ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea sovietică și monumentele ei. Același amalgam de retorică patriotardă și regret pentru lumea dispărută a autoritarismului de tip sovietic a alimentat popularitatea noilor naționaliști din Ucraina, Belarus, Serbia și Slovacia, regăsindu-se și În variile partide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înființat În 1985 pentru ajutorarea regiunilor sărace din Spania. Dar Catalonia - ca și țara Bascilor, Galicia, Navarra și alte provincii autonome care căpătaseră curaj - a avut și foloase de pe urma destrămării identității „spaniole”. Franco exploatase până la epuizare gama tradițională de elemente naționaliste În elementele ei clasice (gloria imperiului, onoarea armatei, autoritatea Bisericii) și, după căderea lui, cei mai mulți spanioli erau sătui de retorica tradiției. Cum se Întâmplase mai Înainte și cu germanii din generația postautoritară, spaniolii nu se simțeau deloc În largul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o persoană din patru mai vorbea euskera, limba bascilor. Cum era de așteptat, ei nu erau deloc interesați de mișcarea separatistă: numai 18% dintre basci s-au pronunțat pentru independență, restul preferând autonomia regională deja obținută. Chiar printre suporterii Partidului Naționalist Basc, majoritatea erau de aceeași părere. Cât despre Herri Batasuna, aripa politică a ETA, ea a pierdut voturi În favoarea autonomiștilor moderați și chiar a partidelor spaniole obișnuite. La sfârșitul deceniului, nu mai era decât un partid al marginalilor de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Londra din punct de vedere economic - aveau Însă parte de o adevărată renaștere națională. În țara Galilor revirimentul a fost eminamente cultural: s-a cerut folosirea limbii galeze În școli și În mass-media. Revendicarea independenței depline, articulată de partidul naționalist Plaid Cymru, a avut ecou doar În zonele muntoase și subpopulate din nordul țării Galilor. Sudul urbanizat, care avea căi de comunicație mai bune cu Anglia și legături solide cu mișcarea sindicală națională și partidele Liberal și Laburist, a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut ecou doar În zonele muntoase și subpopulate din nordul țării Galilor. Sudul urbanizat, care avea căi de comunicație mai bune cu Anglia și legături solide cu mișcarea sindicală națională și partidele Liberal și Laburist, a rămas circumspect față de ambițiile naționaliste ale izolaționiștilor celți. Prin urmare, deși candidații formațiunii Plaid Cymru au obținut inițial o victorie la alegerile naționale din 1974, menținându-și apoi o prezență modestă, dar vizibilă, ei nu au reușit niciodată să-și câștige compatrioții de partea proiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale izolaționiștilor celți. Prin urmare, deși candidații formațiunii Plaid Cymru au obținut inițial o victorie la alegerile naționale din 1974, menținându-și apoi o prezență modestă, dar vizibilă, ei nu au reușit niciodată să-și câștige compatrioții de partea proiectului naționalist. Dintre puținii alegători galezi care au participat În martie 1979 la scrutinul pe tema transferului de putere către adunările regionale, majoritatea erau Împotrivă. Când descentralizarea a ajuns În sfârșit În țara Galilor 20 de ani mai târziu, aceasta s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte părți, radicalii de la vârful insurgenței Îmbătrâneau și au fost seduși de perspectiva funcțiilor oficiale. Iar Republica Irlanda, care a suferit În anii ’90 o transformare socioeconomică fără precedent, nu mai semăna nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe cap de locuitor. Nordul Belgiei, și nu sudul era acum regiunea privilegiată, dominantă - transformare Însoțită de un val de solicitări din partea flamanzilor, care doreau avantaje politice pe măsura noii lor superiorități economice. Pe scurt, Belgia reunea toate ingredientele mișcărilor naționaliste și separatiste din Europa: o Împărțire teritorială străveche 1, agravată de o prăpastie lingvistică la fel de veche și aparent insurmontabilă (dacă locuitorii din regiunile flamande vorbesc franceza măcar puțin, majoritatea valonilor nu știu o boabă de olandeză) și Întărită de puternice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din fosta Cehoslovacie - mergând până la colaborarea cu ocupantul În al doilea război mondial, În speranța că de la masa nazistă vor pica oarece firimituri de autonomie separatistă. Dar În anii ’60 rolurile s-au inversat: Flandra era prezentată acum de politicienii naționaliști nu după imaginea Slovaciei Înapoiate și defavorizate, ci mai degrabă ca Slovenia (sau, cum poate le-ar fi plăcut, Lombardia) - o națiune modernă și dinamică Încătușată Într-un stat anacronic și disfuncțional. Aceste două fațete ale identității flamande autoatribuite - minoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
realitate o prerogativă regională, fiindcă În Belgia contemporană politica externă se rezumă la acorduri de comerț exterior, iar acestea sunt de competența regiunilor. Politica acestei schimbări constituționale este la fel de Întortocheată ca și reformele instituționale propriu-zise. De partea flamandă, partidele extremiste naționaliste și separatiste au forțat schimbările respective și au profitat de oportunitățile astfel create. Când Vlaams Blok, moștenitorul spiritual al ultranaționaliștilor din timpul războiului, a devenit cel mai important partid În Antwerpen și În unele suburbii de limbă olandeză din nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transforma oricând din dezinteres În ostilitate, În sentimentul că „acolo” se iau decizii care ne afectează pe noi „aici” și asupra cărora „noi” nu avem nici o putere - prejudecată pe care politicienii iresponsabili din diverse partide nu o contrazic, iar demagogii naționaliști o alimentează cu osârdie. Nu Întâmplător, la aceleași alegeri europene din 2004 care au ilustrat o scădere bruscă a interesului electorilor, mulți dintre cei care s-au ostenit să participe au votat pentru candidați cu antipatii europene fățișe, uneori chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și locul lor proeminent În polemicile despre imigrație și azil se datorau neliniștii crescânde față de apariția pe Întregul continent a unei noi generații de partide xenofobe. Unele dintre ele Își aveau rădăcinile Într-o epocă anterioară de politici sectare sau naționaliste; Dansk Folkeparti sau List Pim Fortuyn În Olanda erau recente și surprinzător de populare. Toate se dovediseră neașteptat de versate În exploatarea sentimentului „antiimigraționist”. Fie că perorau Împotriva „minorităților etnice”, precum Partidul Național Britanic, fie că, asemenea Frontului Național al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
depinde mult de felul În care europenii le răspund neeuropenilor ce trăiesc printre ei și la granițele lor. În zbuciumații ani de Început ai secolului XXI, aceasta rămânea o chestiune deschisă. Cu 170 de ani În urmă, În zorii epocii naționaliste, poetul german Heinrich Heine trasa o distincție grăitoare Între două tipuri de sentiment colectiv: Nouă șgermanilorț ni s-a ordonat să fim patrioți și am devenit patrioți, fiindcă facem tot ce ne ordonă stăpânitorii noștri. Acest patriotism nu este Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anticomunist primise În mod automat eticheta de „fascist”. Dar, dacă „antifascismul” fusese doar o minciună comunistă, devenea acum foarte tentant să Îi privești cu simpatie și chiar cu admirație retrospectivă pe toți anticomuniștii discreditați până atunci, inclusiv pe fasciști. Scriitorii naționaliști din anii ’30 au revenit la modă. Parlamentele postcomuniste au votat moțiuni care Îi proslăveau pe mareșalul Antonescu al României sau pe omologii lui din Balcani și Europa Centrală. Denunțați odinioară ca naționaliști, fasciști și colaboratori ai naziștilor, lor li
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
departe liberali, doreau să ofere o versiune Îmbunătățită a trecutului Rusiei, curățată de „minciunile” sovietice, dar totodată și de influențe străine moștenirii rusești, Îndeosebi de cele ale „sioniștilor”. În numai câțiva ani, Pamiat și-a extins aria preocupărilor la politica naționalistă, folosind istoria neglijată și „ultragiată” a Rusiei ca pe o armă Împotriva provocărilor externe și a intrușilor „cosmopoliți”. Politica amintirilor neonorate - chiar dacă ele diferă În detaliu sau chiar se contrazic - era ultimul liant dintre fosta matrice sovietică și posesiunile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
BCE) Bech, Joseph 228 Beckett, Samuel 351-352 Beckham, David 713 Belarus; declararea independenței 600; mișcarea de independență 594 Belgia; catolici 245; companiile sectorului public 337; comunități lingvistice 648-650; evrei 733-734; harta 647; mișcare separatistă 646-651; motivele supraviețuirii 650; musulmani 676; naționaliști flamanzi 648; naționalizări postbelice 337; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 668; partide comuniste 93; Partidul Creștin Social 245; pedepsirea colaboraționiștilor 55; pillars 245; producția de cărbune 646; prosperitate 650-651; război lingvistic 648; regiunea flamandă 646, 648; regiuni 648; scandalul Dassault-Agusta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
514-519; invazia militară a Egiptului 274-275, 296; În cadrul CEE 281-283; Îngrijorarea cu privire la Germania 116-117; legea avortului 449; mare putere europeană 115; Memorialul Holocaustului 752; Milices Patriotiques 52; Mișcarea Republicană Populară (MRP) 86-87; modelarea Europei 161-162; modernizarea 412-413; musulmani 676, 705-706; naționaliști corsicani 643; naționalizări 506-507; naționalizări În perioada postbelică 337; noaptea baricadelor 380; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 667; Organisation de l’Armée Secrète (OAS) 266; partide comuniste 86, 94, 142, 200-202, 297, 454-455, 504-505; partidele politice (din anii ’60) 377
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americane În Î 723; independența față de Marea Britanie 272; invazia americană 715-716; reacția Europei la invazia americană În Î 715 IRI - vezi Institutul pentru Reconstrucție Industrială (IRI) Irlanda; Armata Republicană Irlandeză (IRA) - vezi Armata Republicană Irlandeză (IRA); „Duminica Însângerată” 431; mișcarea naționalistă 644-645; Ulster 429-431 Irlanda de Nord 429-431 IRO - vezi Organizația Internațională pentru Refugiați (IRO) Islamul În Europa 705 Israel; „războiul de șase zile” - vezi „războiul de șase zile”; invadarea militară a Egiptului 274-275, 296; războiul de Yom Kippur 418-419 istorie; ca nostalgie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 702-703; inițiative artistice și culturale 350; intelectuali 195-196; invazia militară În Egipt 274-275, 295; Irlanda de Nord 429; Legea Publicațiilor Obscene 349; Legea Săracilor/Means Test 80; lichidarea sectorului public 498; membră a Comunității Europene (CE) 483; mineri 494, 498; mișcarea naționalistă galeză 643; mișcarea naționalistă irlandeză 644-645; mișcarea naționalistă scoțiană 644; moralitate și relații personale 349-350; musulmani 676; neguvernabilitate 496; nemulțumirea din industrie 495; neofasciști 679; nostalgia 701-703; Noul Partid Laburist 501, 722-723; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 667; optimismul (din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și culturale 350; intelectuali 195-196; invazia militară În Egipt 274-275, 295; Irlanda de Nord 429; Legea Publicațiilor Obscene 349; Legea Săracilor/Means Test 80; lichidarea sectorului public 498; membră a Comunității Europene (CE) 483; mineri 494, 498; mișcarea naționalistă galeză 643; mișcarea naționalistă irlandeză 644-645; mișcarea naționalistă scoțiană 644; moralitate și relații personale 349-350; musulmani 676; neguvernabilitate 496; nemulțumirea din industrie 495; neofasciști 679; nostalgia 701-703; Noul Partid Laburist 501, 722-723; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 667; optimismul (din anii ’50) 277-278; Orgreave
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
195-196; invazia militară În Egipt 274-275, 295; Irlanda de Nord 429; Legea Publicațiilor Obscene 349; Legea Săracilor/Means Test 80; lichidarea sectorului public 498; membră a Comunității Europene (CE) 483; mineri 494, 498; mișcarea naționalistă galeză 643; mișcarea naționalistă irlandeză 644-645; mișcarea naționalistă scoțiană 644; moralitate și relații personale 349-350; musulmani 676; neguvernabilitate 496; nemulțumirea din industrie 495; neofasciști 679; nostalgia 701-703; Noul Partid Laburist 501, 722-723; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 667; optimismul (din anii ’50) 277-278; Orgreave, ca exemplu de industrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]